13,494 matches
-
dincolo de Marea Îngustă. În a doua jumătate a acestui roman reapar și personaje din volumul anterior: Jaime Lannister, Cersei Lannister, Arya Stark, Areo Hotah, Victarion și Asha Greyjoy. Aproape o treime din "Dansul dragonilor" cuprinde material scris înaintea deciziei de împărțire a cărții, dar mare parte din el a fost rescris. În 2009, Martin a confirmat că - contrar declarațiilor anterioare - Sansa Stark nu va apărea în "Dansul dragonilor"; capitolele dedicate ei au fost mutate în "The Winds of Winter", al șaselea
Dansul dragonilor () [Corola-website/Science/327684_a_329013]
-
a ostilităților, care a durat o săptămână (14- 21 noiembrie 2012) militanții islamiști din Fâșia Gaza au lansat un număr de rachete adânc în teritoriul Israelului, atingând și zona Tel Aviv și regiunea Ierusalimului. Potrivit cu planul ONU din 1947 de împărțire a Palestinei mandatare în doua state - arab și evreiesc, zona Gaza urma să intre în componența viitorului stat arab palestinian. Partea arabă a respins planul, în timp ce partea evreiască a procedat la înființarea statului ei propriu, Israel, proclamat la 15 mai
Conflictul dintre Israel și Fâșia Gaza () [Corola-website/Science/327723_a_329052]
-
palestinian. Partea arabă a respins planul, în timp ce partea evreiască a procedat la înființarea statului ei propriu, Israel, proclamat la 15 mai 1948, imediat la terminarea mandatului britanic asupra Palestinei. Imediat după adoptarea de către Adunarea Generală a ONU a planului de împărțire, a izbucnit un conflict armat intre populația arabă și evreiască din Palestina, care a culminat cu Războiul arabo-israelian din 1948-1949. În cursul acestui război armata egipteană a intrat în regiunea Gaza în ofensiva ei spre Tel Aviv și alte zone
Conflictul dintre Israel și Fâșia Gaza () [Corola-website/Science/327723_a_329052]
-
1269, 1272 și 1282, aflați concomitent la conducerea ducatului, frații Ioan I și Albert al II-lea și-au divizat treptat competențele guvernamentale în cadrul celor trei teritorii lipsite de legătură din zona saxonă (Hadeln, Lauenburg și Wittenberg), pregătind astfel o împărțire teritorială. După ce Ioan I s-a retras în 1282 în favoarea celor trei fii minori ai săi, Eric I, Ioan al II-lea și Albert al III-lea, moment urmat de moartea sa trei ani mai târziu, cei trei frați și
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
Venceslau. În 27 aprilie 1292, alături de nepoții săi încă minori, a manevrat votul electoral al saxonilor, alegându-l pe Adolf de Nassau. Ultimul document care menționează conducerea colectivă a lui Albert al II-lea alături de nepoții săi datează din 1295. Împărțirea definitivă a ducatului de Saxonia în Saxa-Lauenburg, condus în comun de către cei trei frați, Albert al III-lea, Eric I și Ioan al II-lea, și Saxa-Wittenberg, guvernat de Albert al II-lea, a acvut loc înainte de 20 septembrie 1296
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
de dinainte de Primul Război Mondial, acest colos împădurit conținea 700 de bizoni. Până în anul 1919, atât soldații cât și vânătorii, au decimat această specie. La data de 9 februarie 1921 a fost ucis ultimul exemplar de bizon european. Înainte de noua împărțire a Poloniei, această pădure era sub administrarea acestei țări. Ea s-a opus din toate puterile tendințelor expansioniste ale Armatei Roșii, în încercarea acesteia de a cuceri noi teritorii înspre vest. N-a fost însă sorți de izbândă, statului polonez
Parcul Național Białowieski () [Corola-website/Science/327963_a_329292]
-
evenimente regale. În timpul Războiului de 30 de ani, în 1626 și 1629, forțele suedeze au ocupat castelul. Aceștia din urmă l-au invadat și ocupat iarăși în 1656 și 1660 în timpul ”Potopului”. După ce Prusia și Imperiul Rus au făcut Prima împărțire a Poloniei în 1772, orașul a devenit o parte componentă a Regatului Prusiei, fiind incorporat în provincia Prusia de Vest. În acea perioadă, oficialii au ignorat castelul, folosindu-l ca un azil pentru săraci și ca barăci pentru armata prusacă
Castelul Malbork () [Corola-website/Science/327998_a_329327]
-
1699) (în limbile maghiară "Királyi Magyarország", germană "Königliches Ungarn") a fost acea parte a regatului medieval al Ungariei în care Habsburgii au fost recunoscuți ca regi ai Ungariei ca urmare a victoriei otomane din Bătălia de la Mohács (1526) și a împărțirii țării care a urmat după aceasta. Teritoriul Slovaciei contemporane și nord-vestul Transdanubiei au făcut parte în mod constant din această entitate. Regiunea din nord-estul Ungariei a fost controlată pe rând de Ungaria Regală sau de Principatul Transilvaniei. Părțile centrale ale
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
iar generalului Kazım Karabekir a început să îi fie tot mai greu să își țină sub control trupele. Poziția generalului Mustafa Kemal și a susținătorilor săi s-a schimbat radical după ce guvernul sultanului a semnat tratatul de la Sèvres, care oficializa împărțirea Imperiului Otoman între puterile învingătoare. Mustafa Kemal și guvernul lui au trimis generalilor instrucțiuni pentru organizarea apărării patriei, iar influența de care se bucurase sultanul în rândurile turcilor de rând a dispărut rapid. Armata Califatului s-a dezintegrat rapid, iar
Kuva-yi Inzibatiye () [Corola-website/Science/327055_a_328384]
-
(Izmirului) de către Regatul Greciei a avut loc în perioada 15 mai 1919 - 8 septembrie 1922, în conformitate cu înțelegerile dintre Puterile Aliate care au procedat la împărțirea Imperiului Otoman. Regiunea a fost condusă de Înaltul Comisar Aristidis Stergiadis. Nu au avut loc ostilități între trupele grecești și cele otomane în timpul Primului Război Mondial. Ocupația elenă a fost un eveniment controversat, dat fiind faptul că principala intenție a Aliaților a
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
ca un catalizator al fondării Mișcării Naționale Turce și al stabilirii unei colaborări între Italia și Marea Adunare Națională a Turciei. După înfrângerea Imperiului Otoman în Primul Război Mondial, Aliații victorioși au negociat în cadrul Conferinței de Pace de la Paris (1919) împărțirea teritoriului otoman. Mai înainte de deschiderea conferinței, Regatul Unit ocupase deja capitala imperială, Constantinopol, iar Franța ocupase în Cilicia. Italienii aveau promisiuni din partea francezilor și britanicilor că putea ocupa Antalia și Izmirul. Italia nu avea cunoștințe ca britanicii promiseseră grecilor zone
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
Acordul de procentaj, cunoscut și ca „Documentul obraznic”, a fost o înțelegere între premierul sovietic Iosif Stalin și prim-ministrul britanic Winston Churchill privind împărțirea Europei de sud-est în sfere de influență în timpul celei de-A Patra Conferință de la Moscova, în anul 1944. În 1944 armatele sovietice avansau rapid în Europa de Est, convingându-l pe Churchill de necesitatea de a ajunge la un acord cu Stalin
Acordul Churchill-Stalin de procentaj () [Corola-website/Science/327174_a_328503]
-
printre altele pentru a justifica participarea SUA în Războiul din Vietnam. Teoria dominoului mai are o concepție mai puțin răspândită în presa occidentală conform căreia dacă țările respective nu pot fi curățate complet de comuniști, trebuie să contrabalanseze situația, asemănător împărțirii dominourilor în două părți, cum sunt de exemplu țările divizate RFG-RDG, Coreea de Nord-Coreea de Sud, respectiv China-Taiwan. În 1945, Uniunea Sovietică a adus cele mai multe dintre țările din Europa de Est și Europa Centrală sub influența sa, ca parte a acordului de după
Teoria dominoului () [Corola-website/Science/327178_a_328507]
-
deschis atât de repede după pierderile din Al Doilea Război Mondial. În plus, Tito a fost susținut deschis partea comunistă din Războiul Civil Grec, în timp ce Stalin s-a ținut la distanță, după ce cu Churchill a încheiat acordul de procentaj privind împărțirea Europei de Est, acord care nu îi permitea lui Stalin să sprijine comuniștii greci. Cu toate acestea, lumea vedea încă cele două țări ca fiind cei mai apropiați aliați. Acest lucru a fost evident la prima reuniune a Cominformului în
Ruptura dintre Tito și Stalin () [Corola-website/Science/327172_a_328501]
-
fost constituite la început din ofițeri și soldați otomani dezertori din armata imperială. Primele acțiuni armate ale "" pot fi considerate cele generate de debarcarea grecilor de la Smirna (Izmir). În rândurile mișcării de rezistență s-au înrolat turcii care se opuneau împărțirii Anatoliei conform prevederilor Tratatului de la Sèvres. În timpul luptelor războiului franco-turc, Kuva-yi Milliye a fost aproape în exclusivitate singura forță turcă implicată în lupte. În vestul Anatoliei, în luptele împotriva forțelor elene, "Kuva-yi Milliye" s-a remarcat prin atacuri de tip
Kuva-yi Milliye () [Corola-website/Science/327187_a_328516]
-
fi trebuit să fie moștenită de fiul său cel mic, Dumitru, însă, în casă rămân soția sa, Maria (1851-1919) și fiica cea mică, Eufrosina (1884-1948), căsătorită cu Gheorghe Brânzan. După moartea mamei sculptorului, moștenitorii, printre care și sculptorul, au făcut împărțirea averii părintești. Pentru aceasta, rudele au pus într-o căciulă bilețele cu toată averea familiei părinților sculptorului, Nicolae și Maria Brâncuși. La tragerea din căciulă, lui Constantin Brâncuși i-a revenit terenul, unde acum se află amplasată casa memorială, iar
Casa memorială Constantin Brâncuși () [Corola-website/Science/327388_a_328717]
-
cu fii ei, la reședința din Łęczyca. Aici s-a decis logodna fiicei sale mai mari, Agnes, cu Mstislav al II-lea de Kiev, un descendent al Dinastiei Rurik - în scopul de a obține aliați într-un posibil conflict - și împărțirea terenurilor din Łęczyca, între fii ei, după moartea sa. Cu toate acestea, Ducii juniori, în prima lor luptă, au fost invinși deoarece Marele Prinț Vsevolod al II-lea al Kievului, decisese să se alieze cu Vladisalv al II-lea, alianță
Boleslav al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330620_a_331949]
-
regiunii Lazovia și capitala sa, Plock. De asemenea, a păstrat controlul asupra principalelor orașe importante: Wroclaw, Cracovia și Sandomierz. Provinciile lui Zbigniew cuprindeau Polonia Mare, inclusiv Gniezno, Kuyavia, Leczyca și Sieradz. Teritoriile lui Boleslav erau Polonia Mică, Silezia și Lubusz. Împărțirea țării și alocare lui Boleslav și Zbigniew la co-guvernare, l-a alarmat pe Sieciech, care a început pregătirea de a-i învinge pe ambii frați. Sieciech a înțeles că divizarea țării ar submina poziția lui. A inițiat o așezare militară
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]
-
acordului din 1173 au fost realizați. Boleslau cel Înalt a păstrat puterea asupra regiunii Wrocław; cu toate acestea, el a trebuit să cedeze ducatul Silezia de Opole, fiului său, Jaroslaw, și a trebuit de asemenea să cadă de acord cu privire la împărțirea terenurilor din Silezia, cu fratele său mai mic, Mieszko Picioare Zgomotoase, care a preluat guvernarea ducatului Racibórz. După ce Boleslau al IV-lea a murit pe 3 aprilie 1173, fratele său, Mieszko al III-lea, a fost ales Mare Duce al
Mieszko al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330621_a_331950]
-
Maṇḍala") constituie un simbol și totodată un ritual, originare din Hinduism și din Budism, reprezentând Universul. este o diagramă circulară ce păstrează cu rigoare o anumită simetrie care se concentrează cu toată forța asupra unui centru, având ca structură tipică împărțirea suprafeței în patru segmente egale. Termenul "mandala" este moștenit din limba sanscrită și în prezent desemnează variate forme de mesaj, unele foarte departe de punctul de plecare religios. "Mandala" este un cuvânt compus din doi termeni, "manda" și "la". În
Mandala () [Corola-website/Science/330642_a_331971]
-
independent în timpul Primului Război Mondial, poziția sa geografică între puterile care s-au luptat a însemnat pierderi materiale și umane teribile care au avut loc pe teritoriul Poloniei între 1914 și 1918. Când Primul Război Mondial a început, teritoriul polonez, divizat în timpul împărțirii între Austro-Ungaria, Imperiul German și Imperiul Rus, a devenit scenă operațiunilor de pe Frontul de Est al Primului Război Mondial. După război și prăbușirea Imperiilor Ruse, Germane și Austro-Ungarie, Polonia a devenit o repiblică independența. Războiul a împărțit rândurile celor trei imperii de
Polonia în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/330746_a_332075]
-
<noinclude> În 1795, a treia și ultima împărțire a Poloniei a încheiat existența Comunității polono-lituaniene. Cu toate acestea, speranțele pentru restaurarea independenței poloneze s-au menținut de-a lungul secolului al XIX-lea prin evenimentele din interiorul și exteriorul teritoriilor poloneze. Localizarea Poloniei față de Europa de Nord a devenit deosebit de
Istoria Poloniei (1795-1918) () [Corola-website/Science/330745_a_332074]
-
iar mulți polonezi au crezut că victoriile lui Napoleon ar putea aduce restaurarea întregii comunități. În 1809, sub Jozef Poniatowski, nepotul lui Stanislaw August Poniatowski, ducatul a recuperat o parte din teritoriile luate de Austria în cea de-a treia împărțire a Poloniei. Armata rusă a ocupat ducatul în timp ce urmărea să-l scoată pe Napoleon din Rusia în 1813. Cu toate acestea, așteptările polonezilor s-au sfârșit cu înfrângerea finală a lui Napoleon la Waterloo, în 1815. În acordul de pace
Istoria Poloniei (1795-1918) () [Corola-website/Science/330745_a_332074]
-
acestea, așteptările polonezilor s-au sfârșit cu înfrângerea finală a lui Napoleon la Waterloo, în 1815. În acordul de pace ulterior Congresului de la Viena, victorioșii autrieci și prusaci au confiscat Ducatul de la Varșovia și au reconfirmat majoritatea condițiilor al ultimei împărțiri a Poloniei. Deși a fost scurtă, perioada napoleoniană ocupa un loc important în istoria poloneză. O mare parte din legenda și din simbolul de patriotism polonez modern derivă din această perioadă, inclusiv convingerea că independența poloneză este elementul necesar al
Istoria Poloniei (1795-1918) () [Corola-website/Science/330745_a_332074]
-
convingerea că independența poloneză este elementul necesar al unei ordini europene juste și legitime. Această convingere era exprimată pur și simplu într-un slogan de luptă: "pentru libertatea voastră și a noastră". Mai mult decât atât, curând după a treia împărțire, aspectul Ducatului Varșovia a dovedit că nu venise încă sfârșitul statului polonez. În schimb, mulți observatori au ajuns să creadă că circumstanțele favorabile ar putea elibera Polonia de sub dominația străină. Climatul intelectual și artistic de la începutul secolului al XIX-lea
Istoria Poloniei (1795-1918) () [Corola-website/Science/330745_a_332074]