13,356 matches
-
supraveghere omniprezenet (numit Mecanismul) are grijă să elimine violența și crimele, iar ingineria genetică a dus la extinderea considerabilă a vieții umane. China, India și națiunile Africii au devenit superputerile lumii, la concurență cu Națiunile Unite Acvatice, o civilizație nouă, acvatică, populată de transumani capabili să respire sub apă. Aproape toți oamenii posedă interfețe neurale numite „aug”, care le permit să acceseze informații disponibile online, să augmenteze imaginile pe care le văd, să beneficieze de traducere automată și să opereze roboții
Amintirea albastră a Pământului () [Corola-website/Science/333660_a_334989]
-
sora lui încât să plece pe Marte. Într-un acces de furie, Geoffrey îl atacă pe Hector, dar este neutralizat de Mecanism. Conștient că ar trebui să urmeze un proces de evaluare psihică, Geoffrey acceptă ajutorul oferit de Națiunile Unite Acvatice - aliate cu Panii. De acolo plănuiește să viziteze stația spațială Palatul de Iarnă, casa bunicii sale în ultimii ani ai vieții. Pe Marte, Sunday ajunge în Evolvarium, arealul din jurului lui Pavonis Mons aflat în stăpânirea mașinilor. Trădată de Pani
Amintirea albastră a Pământului () [Corola-website/Science/333660_a_334989]
-
se repetă într-o lungă serie liniară. Ciclul evolutiv cuprinde trei gazde, din care două gazde intermediare și una definitivă (ciclu evolutiv heteroxen). Ouăle de "Ligula" ajung în apă odată cu excrementele păsărilor ihtiofage care reprezintă gazda lor definitivă. În mediul acvatic, oul eclozează și se transformă într-o larvă ciliată liberă și mobilă: coracidiu, care rezistă liber în apă 4 - 5 zile. Coracidiul conține în interior oncosfera, prevăzută cu trei perechi de cârlige. Larva coracidiu rezistă liberă în apă 4-5 zile
Ligula intestinalis () [Corola-website/Science/333658_a_334987]
-
musculoși, albi, plați cu aspect de curea și se dezvoltă enorm, având 10-100 cm lungime și 0,5- 1,5 cm lățime. Larvele fiind deci mari, umflă abdomenul peștelui-gazdă. În fine, acest pește parazitat poate fi ingerat de o pasăre acvatică ihtiofagă, în special de cufundaci ("Podiceps", "Colymbus"), care este gazdă definitivă în care larva plerocercoidă se transformă în forma sa adultă, care trăiește în intestinul acestei pasări. Aceasta ajunge la maturitate în 1-3 zile și produce ouă care sunt eliberate
Ligula intestinalis () [Corola-website/Science/333658_a_334987]
-
intestinul acestei pasări. Aceasta ajunge la maturitate în 1-3 zile și produce ouă care sunt eliberate în apă prin excrementele păsării încheind astfel ciclul și inițiind ciclul următor. După depunerea ouălor, viermii pier. Timpul de ședere a parazitului la pasărea acvatică este foarte scurt (2-5 zile) și trecerea formei plerocercoide la ligula matură este de asemenea foarte scurt. Ligula este agentul patogen al ligulozei la pești (crap, caras, novac, cosaș) și produce mari pagube în crescătoriile de crapi, pe care îi
Ligula intestinalis () [Corola-website/Science/333658_a_334987]
-
este o zonă naturală sau amenajată (de exemplu, un gard viu) a unui peisaj de formă mai mult sau mai puțin liniară care diferă prin structura și funcția sa de zona înconjurătoare și care asigură deplasarea speciilor sălbatice (terestre sau acvatice) dintr-un habitat vital natural (sau arie protejată) în altul prin zone cu condiții ostile sau mai puțin favorabile acestora. Coridoarele ecologice au rolul de habitat, refugiu, deplasare sau de barieră pentru speciile sălbatice. Infrastructura rutieră sau feroviară sunt de
Coridor ecologic () [Corola-website/Science/333673_a_335002]
-
observat activ și în timpul zilei. Datorită unei substanțe mirositoare, denumită mosc (de unde și numele popular de șobolani mirositori), secretată de o glandă perianală situată lângă organele genitale, bizamul își delimitează un teritoriu propriu. Bizamul este un mare consumator de plante acvatice, dar ocazional mănâncă și hrană de origine animală. Hrana o constituie părțile verzi aeriene ale tuturor plantelor acvatice, în special mugurii (suliga de stuf), tulpinile proaspete și rizomii de stuf, papură, pipirig, rogoz, nufăr, apoi puținele fructe, ca cele de
Bizam () [Corola-website/Science/333689_a_335018]
-
secretată de o glandă perianală situată lângă organele genitale, bizamul își delimitează un teritoriu propriu. Bizamul este un mare consumator de plante acvatice, dar ocazional mănâncă și hrană de origine animală. Hrana o constituie părțile verzi aeriene ale tuturor plantelor acvatice, în special mugurii (suliga de stuf), tulpinile proaspete și rizomii de stuf, papură, pipirig, rogoz, nufăr, apoi puținele fructe, ca cele de nufăr și mai ales fructele cu miez bogat și cu gust de castane ale cornacilor ("Trapa natans"). Consumă
Bizam () [Corola-website/Science/333689_a_335018]
-
ale cornacilor ("Trapa natans"). Consumă și plante din culturile agricole (boabe de porumb și de alte cereale) și cele de legume din apropierea apei, dar și ierburi de pe maluri, lujeri din apropierea apei etc. Vara se hrănește cu părțile verzi ale plantelor acvatice, iar iarnă cu tulpinile proaspete și rizomii de stuf, papură, pipirig, rogoz. Cu toate că hrana de iarnă este redusă cantitativ, ea este mai consistentă. Ocazional consumă și hrană de origine animală: larve și adulți de insecte acvatice, melci, scoici, crabi și
Bizam () [Corola-website/Science/333689_a_335018]
-
părțile verzi ale plantelor acvatice, iar iarnă cu tulpinile proaspete și rizomii de stuf, papură, pipirig, rogoz. Cu toate că hrana de iarnă este redusă cantitativ, ea este mai consistentă. Ocazional consumă și hrană de origine animală: larve și adulți de insecte acvatice, melci, scoici, crabi și raci, pești mici, amfibieni (broaște) și mici rozătoare. Un individ consumă zilnic în medie 0,5 kg hrană. Bizamul nu face rezerve de hrană, iar iarna se hrănește cu rădăcinile și cu rizomii plantelor acvatice de sub
Bizam () [Corola-website/Science/333689_a_335018]
-
insecte acvatice, melci, scoici, crabi și raci, pești mici, amfibieni (broaște) și mici rozătoare. Un individ consumă zilnic în medie 0,5 kg hrană. Bizamul nu face rezerve de hrană, iar iarna se hrănește cu rădăcinile și cu rizomii plantelor acvatice de sub gheață. Plantele și animale consumate de bizam în Kazahstan (+ + + hrana principală, ++ hrana obișnuită, + hrana secundară sau rară) În România bizamul are câțiva dușmani naturali. Vulpea ("Vulpes vulpes") îl pândește noapte de noapte și rareori îl scapă, dacă iese pe
Bizam () [Corola-website/Science/333689_a_335018]
-
fost studiat de M. Hamar și D. Marin. Are dimensiunile corpului și culoarea asemănătoare cu a șobolanului de apă ("Arvicola amphibius"). Șobolanul de apă ("Arvicola amphibius") este mai mare, cu blana aspră și incisivi ortodonți, și este dependentă de mediul acvatic; șobolan de apă de munte ("Arvicola scherman") este mai mic, mai puțin dependent de prezența cursurilor de apă, are blana mai moale, tuberculii plantari și palmari mai reduși, iar incisivii superiori proeminează puternic înainte și are un comportament scormonitor. Astfel
Șobolan de apă de munte () [Corola-website/Science/333713_a_335042]
-
scurmător ("Myodes glareolus"), șoarecele subpământean ("Microtus subterraneus"), șoarecele de zăpadă ("Chionomys nivalis"), șoarecele de pământ ("Microtus agrestis"), șoarecele sudic de câmp ("Microtus levis"), bizamul ("Ondatra zibethicus"), lemingul ("Lemmus lemmus") etc. Sunt rozătoare mai ales scurmătoare, unele adaptate și la viața acvatică, a căror talie variază, în general, între cea a unui șobolan și cea a unui șoarece, dar există și forme mai mari, ca bizamul. Coada lor este turtită lateral și mai scurtă decât trunchiul cu capul împreună. Măselele celor mai multe specii
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
în timpul iernii, care este un fenomen unic printre rozătoare. Bizamul ("Ondatra zibethicus") este cea mai mare specie de arvicoline. Ei au o greutate de până la 1820 g. Deși sunt asemănători superficial cu alte arvicoline, ei sunt adaptați la o viață acvatică, având o coadă mult mai lungă, care este turtită latero-lateral, folosită drept cârmă. La membrele posterioare ei au degetele parțial unite printr-o membrană înotătoare, mărginită de peri aspri, pentru a ajuta la înot. le sunt larg răspândite în regiunea
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
și păduri, inclusiv în pădurile boreale nordice. Câteva specii sunt endemice pentru regiunile montane, iar șoarecii de munte ("Alticola") se întâlnesc până la 6000 m deasupra nivelului mării în Himalaya. Șobolanii de apă ("Arvicola") și bizamul ("Ondatra zibethicus") trăiesc în habitate acvatice dulcicole: în râuri și lacuri cu apă stătătoare. Șobolanii de apă se întâlnesc chiar și în lagune estuariene salmastre și mlaștinile costale. Lemingii trăiesc la latitudini nordice extreme, întâlnindu-se în taiga și tundră. Arvicolinele din Europa (incluzând și speciile
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
asemenea, cuiburile lor arboricole. Șoarecii scurmători ("Myodes") consumă diverși bulbi și tuberculi subterani și rod scoarța lăstarilor, iar în unele părți ale arealului lor, ei sunt foarte numeroși făcând pagube prin culturile rădăcinoase. Bizamul este un mare consumator de plante acvatice, dar și carnivor hrănindu-se cu cantități substanțiale de crustacee acvatice, moluste bivalve și vertebrate mici. Arvicolinele au o importanță mare în natură. Unele specii sunt dăunătoare importante a culturilor agricole, în special speciile cu fluctuații ciclice de arvicoline când
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
tuberculi subterani și rod scoarța lăstarilor, iar în unele părți ale arealului lor, ei sunt foarte numeroși făcând pagube prin culturile rădăcinoase. Bizamul este un mare consumator de plante acvatice, dar și carnivor hrănindu-se cu cantități substanțiale de crustacee acvatice, moluste bivalve și vertebrate mici. Arvicolinele au o importanță mare în natură. Unele specii sunt dăunătoare importante a culturilor agricole, în special speciile cu fluctuații ciclice de arvicoline când densitățile lor devin foarte mari în timpul maximurilor populaționale. Acestea sunt dăunători
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
este externă. Numărul mediu de icre depuse de o femelă este de aproximativ 28.000, cu variații de la 4.000 la 60.000 în funcție de dimensiunea ei. Icrele sunt de culoare neagră, lipicioase și se agață de roci și de plante acvatice. Larvele eclozează în câteva zile și puietul se fixează de plantele acvatice prin discuri adezive de la capătul botului și rămân agățate până sacul vitelin se resoarbe. După aceasta, puietul înoată liber, hrănindu-se cu larve de țânțari și alte insecte
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
aproximativ 28.000, cu variații de la 4.000 la 60.000 în funcție de dimensiunea ei. Icrele sunt de culoare neagră, lipicioase și se agață de roci și de plante acvatice. Larvele eclozează în câteva zile și puietul se fixează de plantele acvatice prin discuri adezive de la capătul botului și rămân agățate până sacul vitelin se resoarbe. După aceasta, puietul înoată liber, hrănindu-se cu larve de țânțari și alte insecte acvatice. Icrele și puietul nu sunt îngrijite de părinți. Icrele sunt extrem de
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
Larvele eclozează în câteva zile și puietul se fixează de plantele acvatice prin discuri adezive de la capătul botului și rămân agățate până sacul vitelin se resoarbe. După aceasta, puietul înoată liber, hrănindu-se cu larve de țânțari și alte insecte acvatice. Icrele și puietul nu sunt îngrijite de părinți. Icrele sunt extrem de toxice. Longevitatea acestor pești este de cel puțin de 20 de ani. Lepisosteiformele sunt frecvent considerate ca dăunători pentru peștii destinați pescuitului sportiv și rup adesea plasele pescarilor în
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
Longevitatea acestor pești este de cel puțin de 20 de ani. Lepisosteiformele sunt frecvent considerate ca dăunători pentru peștii destinați pescuitului sportiv și rup adesea plasele pescarilor în statele din sud-estul SUA. Peștii aligator sunt prădători importanți în majoritatea ecosistemelor acvatice unde ei se întâlnesc. Carnea lepisosteiformelor este foarte osoasă și de obicei nu este consumată de către oameni. Excepțiile includ New Orleans și unele regiuni din sud-estul Statelor Unite unde carnea peștelui aligator este vândută, și regiunile vestice din sudul Mexicului și
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
America de Nord. Peștii aligator sunt adesea menționați că "pești primitivi" sau "fosile vii", deoarece ei au păstrat unele caractere morfologice ale strămoșilor lor mai vechi, ca valvula spirală din intestin, care este prezentă și la rechini, și prezența unei respirații duble - acvatică și aeriană. Fălcile alungite prevăzute cu dinți ascuțiți, alcătuiesc un boț lung asemănător cu cel al aligatorilor americani, de unde și numele lor de pești aligator și reprezintă cam 80% din mărimea capului. Lungimea maximă atinge 305 cm, iar greutatea maximă
Pește aligator () [Corola-website/Science/333796_a_335125]
-
acuitatea vizuală este foarte bună. Înotătoarele dorsala și anala sunt mari și poziționate foarte aproape de pedunculul codal, aripioarele ventrale și pectorale sunt alungite și cam de aceeași mărime, iar înotătoarea codala este heterocercă. Peștii aligator pot fi găsiți în habitatul acvatic, cei mai multi aflându-se în rezervoarele și lacurile sau apă salmastra a estuarelor și golfurilor din sudul Statelor Unite. Aceștia au fost observați ocazional și în Golful Mexic. Câteva observații notabile privind peștii aligator au fost raportate din afara Americii de Nord. În noiembrie 2008
Pește aligator () [Corola-website/Science/333796_a_335125]
-
crustacee. Dacă este provocat poate să rănească chiar și omul, să muște cu fălcile sale puternice cu dinți ascuțiți. Este atras de mirosul de sânge și de produse alimentare, mănâncă și resturi de pește, de mici animale sau atacă păsări acvatice. Perioadă de reproducere poate fi în lunile de primăvară sau vară în funcție de regiunea în care trăiește. După împerechere femelă își depune icrele în apă pe plantele acvatice, acestea nu sunt comestibile drept caviar, din contră sunt otrăvitoare. După o perioadă
Pește aligator () [Corola-website/Science/333796_a_335125]
-
produse alimentare, mănâncă și resturi de pește, de mici animale sau atacă păsări acvatice. Perioadă de reproducere poate fi în lunile de primăvară sau vară în funcție de regiunea în care trăiește. După împerechere femelă își depune icrele în apă pe plantele acvatice, acestea nu sunt comestibile drept caviar, din contră sunt otrăvitoare. După o perioadă de numai 7 zile icrele eclozează și apare puietul ce se hrănește cu insecte, larve de insecte și mici crustacee acvatice. Numărul în declin al peștilor aligatori
Pește aligator () [Corola-website/Science/333796_a_335125]