17,219 matches
-
cu o minunată cunună de flori albe în locul coroanei de muguri plăpânzi de acum o lună... În gară pâlcuri de soldați se năpustiră asupra trenului ce pufăia și se smucea cu înverșunare înainte de a se opri. Ochii lui Apostol însă alergau nerăbdători printre oameni, mereu de ici-colo, cercetând aproape cu frică până ce, cu o lucire de fericire nestăpânită, se poticniră. Pe peron, în același loc unde rămăsese, ca și cum vreme de patru săptămâni nici nu s-ar fi clintit de acolo, stătea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
parcă ar fi căzut de pe o culme amețitoare, Apostol simți că din suflet i s-au deșertat brusc împăcarea și liniștea, iar în locul lor s-a ivit o îngrijorare ciudată și o dorință dârză. Dădu să sară de pe scaun, să alerge la Ilona, s-o ia în brațe și să n-o mai lase să plece de lângă dânsul. De aseară, de când a fugit din odaie, n-a mai văzut-o deloc... Unde a umblat și de ce n-a venit? Rămase totuși
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o secundă, în împărăția fericirii? Cine crede sincer în viața de apoi și totuși tânjește aici, e imbecil, prietene! ― Cine crede aievea e unit cu Dumnezeu aici ca și dincolo, răspunse Bologa. Dacă Dumnezeu e pretutindeni, n-ai nevoie să alergi la el forțând zăvoarele morții! ― Da, da... Așa vorbiți de două mii de ani! murmură locotenentul de pionieri, iar disprețuitor. Mereu cu iubirea în gură și cu sabia în mînă! Mereu ipocrizia... Și nu ipocrizia ocazională și temporară a luptătorului, ci
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
n-o găsească Apostol iar acolo și să nu se întîmple cumva să nu mai poată scăpa din îmbrățișările lui. Numai de două ori a trecut pragul în cele două zile și de amândouă ori Apostol a simțit-o, a alergat și nu i-a dat drumul până ce n-a sărutat-o cu atâta foc, că era să-și piarză și ea capul, ba a doua oară a dat și ordonanța peste ei. A treia zi, după asfințitul soarelui, groparul spuse
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
l-am putut păstra acolo! De ce, părinte, nu 1-am păstrat? De ce n-a alungat el îndoielile, toate, să nu se mai reîntoarcă niciodată?... Și fiindcă clipele acelea au fost nespus de fericite și pline de liniște, de aceea am alergat fără odihnă, blestemând și cercetând pretutindeni... Lupta aceasta mă sugrumă mereu și frică mi-e că nu se va isprăvi niciodată, poate nici dincolo! Ochii lui Apostol se zvârcoleau în lacrimi, cu licăriri disperate, așteptând parcă izbăvirea supremă de la omul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
poartă; gura zâmbea, ochii plângeau... Pe șoseaua netedă, automobilul zbura. Bologa privea drept înainte, văzând în același timp spatele șoferului și al plutonierului, botul mașinii și panglica sură, șerpuită, ce venea și se pierdea sub roțile vertiginoase. Gândurile lui însă alergau când înainte, când înapoi, fără astâmpăr, ca un cârd de păsări rătăcite. Oare de ce îl cheamă generalul? Poate că reclamația lui Pălăgieșu... dar tocmai acuma?... Și Ilona, cum a rămas în poartă... parcă și-ar fi luat rămas bun pentru
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
casei lor și pe Ilona nu voi vedea-o niciodată, dar trebuie să trecem negreșit printre spânzurații de care nu voi scăpa pînă-i lumea lume!" Soarele frigea din spate. Munții își tremurau pădurile în mângâierile razelor. Lângă șoseaua pietroasă, pârâul alerga în vale cu clipiri argintii, ca un copil zburdalnic. Din căruța hodorogită baionetele pe arme se înălțau spre cer, amenințătoare. Lângă podul de peste gârlă, cotind în șoseaua cea mare, Apostol întoarse ochii în dreapta, căutând barem casa Ilo-nei. Dar Lunca era
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o fi visat maică-sa. Când veni plutonierul cu un soldat să ia vesela, Apostol ceru hârtie și cerneală. Peste câteva minute hârtia albă râdea pe masă ca o pată de speranță, dar el nu se mai grăbi să scrie. Alerga de ici-colo, cu mâinile la spate, cu gândurile vălmășag... De câte ori zărea hârtia, îi fulgera prin minte cum, totdeauna înaintea luptelor grele, când simțea în suflet frica morții, a scris mamei sale scrisori lungi, luîndu-și rămas bun... Le scria cu teamă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Frența. Templul adevărat al cuvintelor mele rostite sau nerostite încă se afla acolo. Fiecare dimineață îmi transforma lacrimile în mărgăritare și fiecare amurg îmi șoptea că m-am născut din zări crepusculare, ca o lacrimă în plus în Univers. Acolo, alergam desculță prin ploaia de spini, prin nisipul fierbinte sau prin otava deasă și de aceea, acolo, în fiecare fir de iarbă stă ascunsă o lacrimă a sufletului meu. Și ori de cậte ori haosul din mine bate la poarta inimii
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
cușca lui de sufleur dar el mai avea un frate în clasă cu noi: - Cậșule, unde-i frac’tu? izbucni nervos Domnul. Deodată, cupola magică a sufleurului începu să se miște, iar Ariton dezechilibrat ca un om beat, din cauza întunericului, alerga bezmetic prin clasă, căutậndu-și locul în bancă. Domnul a apucat nervos clopoțelul greu de aramă, cu coada lungă din argint și a aruncat cu dậnsul după Ariton, pe care însă nu l-a nimerit. În schimb, clopoțelul a aterizat greoi
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
parcă și că abia-mi dădea voie să respir. Cật de apropiate îmi erau țintele dragostei în tinerețe și cật de îndepărtate deveniseră acum! Iubim tinerețea numai după ce ne părăsește și, abia cậnd regăsim tinerețea pierdută, suntem fericiți. După ea alergam eu acum, cu obsesia șoaptelor lui Yon: “Dac-am mai putea fi tineri....” Mă revedeam în anii de glorie ai studenției mele, cậnd fărămasem multe inimi... Pătrundeam tăcută în Camera Oglinzilor de la Casa de Cultură unde aveam să-l cunosc
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
la “treburile” grele, pe care nimeni altul n-ar fi știut să le facă mai bine ca el. Lecția lui a fost pentru noi, discipolii, unică ! Asemenea bărbați se nasc rar. De aceea timpul sentoarce mereu cu fața la el și cuvintele aleargă spre bolți infinite ori de cậte ori vine vorba de artă diabolică, unică și invincibilă. Ceea ce ar trebui să se scrie despre el încă nu se poate scrie, iar acolo unde ar trebui să se tacă, mulți vorbesc aiurea, în
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
polemici cu suporterii echipelor venite pe tancurile sovietice, mai bine spuneți mi și mie, ca să nu rămân prost: numa’ argeșenii au făcut aranjamente? Ăștia mai de la vârful clasamentului nu? Uite, sunt obiectiv... Copos al meu n-a făcut? Gigi, care alerga cu valiza după ăia de la Bistrița nu a făcut? Zic că și Borcea a făcut, Sandule, da’ nu pot să bag mâna-n foc... Eu nu sunt deneaul, ca să am dovezi. Da’ nu se face ordine cu-n Corpodean și-
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
biberon și te legănăm pe picioare? Să vii la mine să-ți dau cartea lu’ braun, a avut mare succes, s-a făcut film cu hencs după ea, și hencs e bun. M-am prăpădit după el În gamp, atunci când alerga prin america, cu liota de fraieri pe urme. Bun film, gamp, cu mesaj. Cică viața e ca o cutie cu bomboane de ciocolată. La tine, Gore, e ca o pălărie de floarea-soarelui, toată ziua ronțăi semințe. La ce filme de
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Sandu. Da, fraților, rapidulețu’ a sărit din schema europei, c-a făcut doi-doi cu iașu’ lu’ ăla italianu’ și acu copos vrea să-l aducă pe italian sub pod. Da’ eu n-aș veni nici mort Între șine, că te-aleargă galeria și te lovești de săgeata albastră dacă nu ești atent. Bă, la rapizi a cam Înțărcat bălaia, spadacio aleargă În zadar, maftei e depășit, dică se duce, portaru’ andrade nu e bun nici la bostănărie... Cu mâinile În șolduri
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
copos vrea să-l aducă pe italian sub pod. Da’ eu n-aș veni nici mort Între șine, că te-aleargă galeria și te lovești de săgeata albastră dacă nu ești atent. Bă, la rapizi a cam Înțărcat bălaia, spadacio aleargă În zadar, maftei e depășit, dică se duce, portaru’ andrade nu e bun nici la bostănărie... Cu mâinile În șolduri, țiganca trage cu urechea la sporovăiala lui Gicu și nu se lăsă cu una cu două. Declanșează un nou asediu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și tu că e trandafir japonez! Dacă nu se dezvoltă corespunzător Îl condamnăm la moarte și-l ducem la vecinu’, să-i cânte Copilu’ Minune... 13.06.2009 Nati Meir și Monica Columbeanu După femei și după tramvaie să nu alergi niciodată, Gore! Sandu Șpriț Îndreaptă dopul abia extras către chipul celui interpelat, apoi privește afișul colorat care stă pe masă. Au pus paharele și scumiera peste el, iar Nati Meir are În loc de cap sticla de Tămâioasă. Alături de el, zâmbind precum
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
a zis că el o vrea, numai că fără banii lui iri nu există șanse. Nici măcar infime. Așa că tot femeia deacasă este mai aproape de sufletul lui, iar concluzia i-a făcut pe ceilalți să aplaude. Gore declarase că el ar alerga după moni, iar Sandu Șpriț filozofase În legătură cu obligativitatea ca masculii să nu o ia la sănătoasa după reprezentantele sexului frumos sau după mijloacele de transport În comun... Ehe, ce-i femeia? A vieții cheie, conform melodiei sau o tovarășă de
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
moni, nu sunt antisemit, dar nici tâmpit! Femeia să fie femeie, accept, da’ din snagov direct În cotroceni nu accept. Sunt și eu un cetățean important al acestei patrii milenare, fără lobi... Nati ăsta nu are nicio șansă, și dacă aleargă de unul singur tot pe locul doi iese, mă și Întreb cum naiba a reușit să strângă semnăturile alea. Gore Își aprinde țigara și mijește ochii. Sandule, tu prost nu ești, dar știi să pari. Ai mare talent, trebuie să
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
e bun comun. Dacă mi-l iei se cheamă că este furt din avutul privat și atunci s-a terminat cu viața ta privată, poți să fi chiar privat de libertate... He, he, nebunule, ai băut după Băselu’, numai el aleargă fotografii și cameramanii sau Îi exclude din zona sa de interes... Lasă, mă aparatul, că e și scump și digital și nou-nouț, din ștoc, are și zum și lentilă țais, rămâi lefter dacă trebuie să-mi achiți contravaloarea. Și nu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Băi, Sandule, zi-i tu că nu e toamna frumoasă atunci când vorbește Gicu despre tradiții cu așa patos... Anu’ trecut mă dusei la țară și luai și eu un porc. Viu. Nu vroia al dracu’ să moară și ne-a alergat prin curte cu șișu-n gât. Da’ a fost tare bine, mai ales la pomana porcului. Cumnată-miu se cam trotilase, adică revenise la starea lui naturală, de zi cu zi, luase țuică după țuică, a zis că În spiritul abominabilei
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
lumină Prin merii în floare-nșirați în grădină, La trunchiul unuia pe tine te-aștept - Visând de deștept. Când soarele arde și ceru-i văpae, 10Pe-a lacului valuri profunde bălae, Pe-o barcă împinsă de valuri ce merg - La tine alerg. Când vântul e-o taină, când frunza e mută, Misterul surâde prin lumea tăcută, 15Culeg pe-a ta frunte sublime visări - Pe ochi sărutări. Amorul își moaiă aripele-i stinse, Tu-nchizi surâzândă lungi genele-ți plânse, Și fruntea mea pală
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Când tunete cânt-; 5Atunci printre nouri, prin vânt și prin unde O rază de aur se toarce ușor Și-n fundul sălbatec al mărei pătrunde Prin vânt și prin nor. Ce caută raza din ceruri venită, 10Din galbena steauă ce-aleargă prin cer, Ce caută-n mare, în noaptea-i cernită Und-razele pier? În fundul cel umed al mărei turbate, În lumea-i noptoasă, în sînu-i de-amar, 15Lucește o steauă în piatră schimbată, În mărgăritar. E-amantul a stelei ce palidă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Și cum colorile ce se îmbină Naște a soarelui albă lumină, Astfel prin vocile răsunătoare Curge-astă mistică, dulce cîntare: Ondină, Cu ochi de dulce lumină, Cu bucle ce-nvălue-n aur Tesaur! Idee, Pierdută-ntr-o palidă fee Din planul Genesei, ce-aleargă Ne-ntreagă! Să-nvii vii Și stânca de care râd timpii Și tot ce mai e-n nesimțire În fire? Vin-dară Căci ochiu-ți e viață și pară Și sufletu-ți blândă magie Ce-nvie. Să cânte Ce secoli tăcu înainte Și-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Pe lac barca e-mpinsă de valuri care merg, iar undele-i uimite, profunde și bălae Reflectă-n ele țărmii - se-ntunecă, se șterg, În barcă șed ș-ascult eu a inimi-mi bătae Căci eu ca rândunica la dânsa iar alerg - Pe-a malurilor arbori și frunza este mută - Misterul lin surâde pe lumea cea tăcută. {EminescuOpIV 85} O, TE-NSENINĂ ÎNTUNERIC RECE O, te-nsenină întuneric rece Al vremei. Înflorește-n neagra-ți Speluncă umedă ca și ebenul cel topit, Fă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]