15,206 matches
-
comunei Șepreuș face parte din Câmpia Cermeiului cu următoarele trepte: - Câmpiile înalte (peste 100 m):Câmpul Orășteșului,Miclăușului,Dorongușului, Pustei, Pădurița,Ioancii,Rozman și Ceichii - în aceste câmpuri înalte pânză freatică se află la adâncimi mai mari de 5 metri; - Câmpiile joase (sub 100 m):Câmpul Belocului,Zoltan,Ghizu,Momac,Lupu, Iugăre, Crăciun; - Luncile pârâului Teuz și canalului Sartiș Administrativ teritorial comună Șepreuș se află în partea central nordică a județului Arad,județului Arad, la o distanță de 63 Km față de
Comuna Șepreuș, Arad () [Corola-website/Science/310114_a_311443]
-
, comuna Apahida, județul Cluj, datează din anul 1806. Biserica are hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, și se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Și edificiul-monument istoric din această localitate în care începe Câmpia Transilvaniei este, în mod paradoxal, tot unul „de munte",atât tipologic, cât și prin esența lemnoasă folosită de meșterul constructor. Biserica de lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril din Apahida a fost construită târziu, la începutul secolului al XIX-lea
Biserica de lemn din Apahida () [Corola-website/Science/310131_a_311460]
-
Sagu se întinde pe o suprafață de 10602 ha, din care 9476 ha reprezintă terenul agricol. În componență administrativă a comunei se regăsesc următoarele localități: Sagu, Cruceni, Fiscut, Firiteaz și Hunedoara Timișană. Evidențiat că o singură unitate geomorfologica, parte a Câmpiei Vingăi, arealul studiat prezintă trei trepte de relief: câmpia înaltă propriu-zisă, cu aspect de platou ușor ondulat de la E-NE spre V-SV, cu o pantă generală mai mică de 0,5%, altitudinea maximă absolută fiind de 170 m în
Comuna Șagu, Arad () [Corola-website/Science/310113_a_311442]
-
din care 9476 ha reprezintă terenul agricol. În componență administrativă a comunei se regăsesc următoarele localități: Sagu, Cruceni, Fiscut, Firiteaz și Hunedoara Timișană. Evidențiat că o singură unitate geomorfologica, parte a Câmpiei Vingăi, arealul studiat prezintă trei trepte de relief: câmpia înaltă propriu-zisă, cu aspect de platou ușor ondulat de la E-NE spre V-SV, cu o pantă generală mai mică de 0,5%, altitudinea maximă absolută fiind de 170 m în estul satului Fiscut și cea minimă absolută de 125
Comuna Șagu, Arad () [Corola-website/Science/310113_a_311442]
-
absolută fiind de 170 m în estul satului Fiscut și cea minimă absolută de 125 m în vestul localității Sagu, prezentând o serie de microdepresiuni neuniform repartizate și o vastă rețea de vai de eroziune, versanții, care fac trecerea de la câmpia înaltă la văile de eroziune, de lungimi diferite, în majoritatea lor cu expoziție nordică și sudică, cu panțe ce variază între 1-30% și văile de eroziune, care străbat radial teritoriul, imprimându-i un slab aspect de piemont, etalând o adâncime
Comuna Șagu, Arad () [Corola-website/Science/310113_a_311442]
-
secolul XVIII. în Moldova, pe când ceangăii de Nord și cei vechi de Sud s-au stabilit încă în evul mediu, iar graiul lor nu este înrudită cu cel al secuilor, ci se aseamănă mai mult cu unele subdialecte vorbite în Câmpia Transilvaniei). Ceangăii din Faraoani, ca de altfel majoritatea ceangăilor de sud (cca 70% din numărul total al vorbitorilor de lb. maghiară) aparține la grupul secuiesc al ceangăilor ("székelyes csángók"). Între variantele dialectului ceangăn-secuiesc se observă asemănările cu diferite dialecte secuiești
Faraoani, Bacău () [Corola-website/Science/310141_a_311470]
-
este constituită din terenuri joase, înălțimea medie fiind de 100-200 m deasupra nivelului mării iar cele mai înalte vârfuri nedepășind 400 m. În anii 1960 și 1970, Polul Nord Magnetic se afla pe insula Bathurst Deși peisajul predominant este format din câmpii și platouri pietroase, lipsite de copaci, pe alocuri există straturi subțiri de sol pe care se dezvoltă o vegetație joasă, suficientă pentru a menține o faună mai numeroasă decât în alte insule arctice. Pe insulă se află Rezervația Naturală de
Insula Bathurst () [Corola-website/Science/310182_a_311511]
-
separate din partea de nord-vest a insulei: fiordul Oliver Sound și peninsula Borden. Acest parc, accesibil din Pond Inlet și Arctic Bay, cuprinde de asemenea și insula Bylot din apropierea coastelor nord-estice ale insulei Baffin. Parcul Național Sirmilik reprezintă regiunea naturală a câmpiilor arctice nord-estice și regiunea marină a strâmtorii Lancaster și cuprinde între altele o mare colonie de păsări marine lângă golful Baillarge. Pe insula Baffin au fost amenajate și o serie de parcuri provinciale și istorice, cum ar fi parcurile Kekerten
Insula Baffin () [Corola-website/Science/310183_a_311512]
-
Tinca (în maghiară Tenke) este o comună în județul Bihor, Crișana, România, formată din satele Belfir, Girișu Negru, Gurbediu, Râpa și Tinca (reședința). Comuna Tinca este situată în partea de sud a județului Bihor, în Câmpia Crișurilor, pe cele două maluri ale Crișului Negru (Râpa, Tinca și Gurbediu pe malul drept, iar Belfirul și Girisu-Negru pe malul stâng), la o distanță de 592 de km de capitala țării, la 37 de km de Oradea, reședința județului
Comuna Tinca, Bihor () [Corola-website/Science/310211_a_311540]
-
la Ion Mircea ș. a.». La Adrian Popescu, "spațiul utopic" al marilor cristalizări, al unor limpide priveliști ale ființei, este admirabil proiectat chiar din volumul de debut, "Umbria" (1971), reliefându-se grațios, sub norul purpuriu picurând purificator, nobil și înnobilator, peste câmpia de lumină și în brize mediteraneene, peste nebănuite linii de „forță lirico-magnetică“: "Umbria / provincie a Imperiului / unde n-am fost niciodată / depărtarea mea. / Umbelifere / la marginea drumurilor tale / dâre de spumă / în urma roților / te fac mai ușoară printre / lucruri aeriene
Utopism () [Corola-website/Science/310239_a_311568]
-
relief de sunet» "(Pământ fertil în păsări, fertilă vale-adâncă, / soarele doarme-n scroburi, în miere, printre urși / înnobilați în iarnă, în ochi de ierburi încă / nebănuiți pădurii de-atâți luceferi scurși. // Pornește fieru-n vulturi, în sunet, în lumină, / pe o câmpie-naltă roind azur în spice; / ținutul apei calme pe-o orgă se lumină / ca stele de-o fântână, din tălpi, să ne înspice. // Se lasă-n coaste muzici, oglinzile răspund / mai sus de templul urii, presus de sterpe ape; / în
Utopism () [Corola-website/Science/310239_a_311568]
-
între 26° 58' 45" și 27° 15' - longitudine estică, respectiv 47° 38' 30" și 47° 44' 15" - latitudine nordică. Din punct de vedere geomorfologic, teritoriul comunei Albești (a cărei suprafață este de aproximativ 97 km pătrați) se află situat în câmpia Moldovei care, privită în ansamblul ei, este considerată o subunitate a Podișului Moldovenesc. Suprafața ocupată de cele 6 sate ale comunei Albești (Albești, Buimăceni, Coștiugeni, Jijia, Mășcăteni și Tudor Vladimirescu) poate fi atribuită ca aparținând subraionului geomorfologic denumit „Câmpia Jijiei
Comuna Albești, Botoșani () [Corola-website/Science/310245_a_311574]
-
în câmpia Moldovei care, privită în ansamblul ei, este considerată o subunitate a Podișului Moldovenesc. Suprafața ocupată de cele 6 sate ale comunei Albești (Albești, Buimăceni, Coștiugeni, Jijia, Mășcăteni și Tudor Vladimirescu) poate fi atribuită ca aparținând subraionului geomorfologic denumit „Câmpia Jijiei Superioare și a Bașeului”. Altitudinea medie a reliefului este cuprinsă între 125-150 de metri, cea mai coborâtă aflându-se în albiile văilor, cum ar fi cea a Jijiei, a cărui șes în zona de confluență cu Sitna (ce are
Comuna Albești, Botoșani () [Corola-website/Science/310245_a_311574]
-
Florica este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată numai din satul de reședință cu același nume. Comuna se află în sudul județului, în câmpia Bărăganul Călmățuiului și este străbătută de șoseaua județeană DJ203C, care o leagă către vest de Mihăilești (DN2) și spre est de Pogoanele (DN2C). Într-o lucrare a lui Lazăr Băciuiu, așezarea sa la limita între Bărăganul Călmățuiului și Câmpia Gherghiței
Florica, Buzău () [Corola-website/Science/310272_a_311601]
-
în câmpia Bărăganul Călmățuiului și este străbătută de șoseaua județeană DJ203C, care o leagă către vest de Mihăilești (DN2) și spre est de Pogoanele (DN2C). Într-o lucrare a lui Lazăr Băciuiu, așezarea sa la limita între Bărăganul Călmățuiului și Câmpia Gherghiței se arată că cea din urmă „ocupă partea de vest a județului Buzău, spre județul Prahova, iar Câmpia Bărăganului de Mijloc ocupă interfluviul dintre Călmățui și Ialomița. Partea din dreapta Călmățuiului este ocupată de o fâșie lată de nisipuri de la
Florica, Buzău () [Corola-website/Science/310272_a_311601]
-
și spre est de Pogoanele (DN2C). Într-o lucrare a lui Lazăr Băciuiu, așezarea sa la limita între Bărăganul Călmățuiului și Câmpia Gherghiței se arată că cea din urmă „ocupă partea de vest a județului Buzău, spre județul Prahova, iar Câmpia Bărăganului de Mijloc ocupă interfluviul dintre Călmățui și Ialomița. Partea din dreapta Călmățuiului este ocupată de o fâșie lată de nisipuri de la Smeeni și Florica până la Pogoanele și Padina”. Teritoriul administrativ se întinde pe o suprafață de . Distanțele față de satele vecine
Florica, Buzău () [Corola-website/Science/310272_a_311601]
-
Cele mai apropiate sate sunt: Căldărușanca (), Cârligu Mare () și Smârdan. Satul cel mai apropiat este satul Smârdan, situat în partea de sud-est a satului Florica, iar distanța este de 6 km. Satul Florica se află în partea de vest a Câmpiei Gherghița, în unul dintre cele mai importante interfluvii ale Câmpiei Române (zona dintre Ialomița și Călmățui). Relieful se caracterizează prin „linii întinse și suprafețe tabulare care se pierd fără vre-o denivelare importantă”. Depresiunile întâlnite în cuprinsul teritoriului Florica sunt
Florica, Buzău () [Corola-website/Science/310272_a_311601]
-
Satul cel mai apropiat este satul Smârdan, situat în partea de sud-est a satului Florica, iar distanța este de 6 km. Satul Florica se află în partea de vest a Câmpiei Gherghița, în unul dintre cele mai importante interfluvii ale Câmpiei Române (zona dintre Ialomița și Călmățui). Relieful se caracterizează prin „linii întinse și suprafețe tabulare care se pierd fără vre-o denivelare importantă”. Depresiunile întâlnite în cuprinsul teritoriului Florica sunt de mărimi reduse și forme diferite, izolate și dispersate, prezentând
Florica, Buzău () [Corola-website/Science/310272_a_311601]
-
linii întinse și suprafețe tabulare care se pierd fără vre-o denivelare importantă”. Depresiunile întâlnite în cuprinsul teritoriului Florica sunt de mărimi reduse și forme diferite, izolate și dispersate, prezentând denivelări mai mici de 3 m față de nivelul general al câmpiei. Clima este specifică Bărăganului, temperat-continentală. Temperatura medie anuală este în jurul valorii de 10 °C, destul de aspră iarna cu temperaturi ce scad sub -25 °C și cu veri călduroase, cu zile caniculare, în care temperaturile ating valori apropiate de 40 °C.
Florica, Buzău () [Corola-website/Science/310272_a_311601]
-
Pietroasele este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Câlțești, Clondiru de Sus, Dara, Pietroasa Mică, Pietroasele (reședința) și Șarânga. Se află în zona Dealului Mare, întinzându-se pe versantul sudic al dealului Istrița și puțin în câmpia piemontană de la poalele acestuia. În 2002, comuna avea 3. Comuna este un cunoscut centru al mai multor situri arheologice, fiind descoperite o cetate dacică la Gruiu Dării (lângă Pietroasa Mică), un castru roman la Pietroasele, precum și un celebru tezaur gotic
Comuna Pietroasele, Buzău () [Corola-website/Science/310275_a_311604]
-
București. Comuna se află pe versantul sudic al dealului Istrița, care reprezintă punctul de maximă altitudine al comunei (). Principalele sate se află pe versantul acestui deal, în timp ce o prelungire a comunei formată din terenuri agricole se extinde spre sud, în câmpia piemontană de la poalele Istriței. Satul de reședință a comunei este Pietroasele și este situat în partea vestică a comunei. El este străbătut de drumul județean 205 (Vernești-Fințești), parte a vechiului drum principal ce lega Buzăul de Ploiești. Pietroasa Mică se
Comuna Pietroasele, Buzău () [Corola-website/Science/310275_a_311604]
-
alte drumuri care îl leagă de localități din județul Prahova. În centrul localității Pietroasele, DJ205 se intersectează cu DJ203C care leagă Pietroasele de DN1B (șoseaua principală dintre Ploiești și Buzău) și mai departe de alte sate din zona sud-vestică de câmpie a județului, terminându-se în DN2 la Mihăilești. În total, teritoriul comunei este străbătut de 7 km de drum județean. Prin sudul comunei trece și calea ferată Ploiești-Buzău, pe care este deservită de halta Pietroasele. Conform recensământului efectuat în 2011
Comuna Pietroasele, Buzău () [Corola-website/Science/310275_a_311604]
-
în zona satului Bădeni. Pe aceste moșii, împărțite la început între una moșnenească (la vest) și alta aparținând boierilor (la est), s-a dezvoltat satul Pietroasa de Sus. Aici, el a fost populat și cu refugiați din Transilvania și din Câmpia Dunării. În 1901, pe locul comunei actuale funcționau trei comune distincte în plasa Tohani a județului Buzău. Astfel, actualul sat de reședință însuși era împărțit în două sate, fiecare reședința comunei sale: Pietroasa de Sus (cu cătunul Poștea) și Pietroasa
Comuna Pietroasele, Buzău () [Corola-website/Science/310275_a_311604]
-
a lungul lanțului principal Caucazian, se întinde granița dintre Azerbaidjan și Rusia. La vest aceasta este scăldată de Marea Caspica, iar la nord-vest si sud-vest se învecinează cu Gruzia si Armenia. O mare parte din teritoriul Azerbaidjanului o formează o câmpie întinsă înconjurată de lanțuri muntoase care treptat lasă locul șesului. Locuitorii ținuturilor azere din antichitate, în lupta îndârjită pentru existență, au trecut la orânduirea gentilica, au format triburi, apoi statul și, în sfârșit, s-a format ca popor si națiune
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
acea perioada era prelucrarea pământului și totodată irigarea acestuia, iar in celelalte regiuni populația se ocupa cu creșterea animalelor. În regiunile din jurul bazinului Urmiei un rol important l-a avut creșterea cailor. Aici au fost construite canale de unde era irigate câmpiile întinse, s-a dezvoltat cu succes producția meșteșugărească și s-a format cultura specifică. Izvoarele asire și urarte de la începutul mileniului I î.e.n. amintesc despre o mulțime de așezări, orașe, „orașe regești”, capitale cu fortărețe puternice, ziduri de apărare, citadele
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]