14,490 matches
-
a subliniat construirea unui vast parc peisajistic care ar învălui orașul „într-un mod care nu a fost făcut înainte la o astfel de scară mare”. Lucrările constau din remodelarea „Castelului Vechi” în stil baroc - actual o fostă poartă de castel - și construirea unei capele neogotice, o cabană engleză, mai multe poduri, și o orangerie proiectate de către Friedrich Ludwig Persius. Pückler a reconstruit cetatea medievală ca un „Castel Nou”, centrul arhitectural al parcului, cu o rețea de căi ce radiază de la
Parcul Muskau () [Corola-website/Science/329240_a_330569]
-
constau din remodelarea „Castelului Vechi” în stil baroc - actual o fostă poartă de castel - și construirea unei capele neogotice, o cabană engleză, mai multe poduri, și o orangerie proiectate de către Friedrich Ludwig Persius. Pückler a reconstruit cetatea medievală ca un „Castel Nou”, centrul arhitectural al parcului, cu o rețea de căi ce radiază de la el și un teren al plăcerii influențat de ideile lui Humphry Repton, fiul căruia, John Adey, a lucrat la Muskau din 1822. Extensiile au continuat până în 1845
Parcul Muskau () [Corola-website/Science/329240_a_330569]
-
Eduard Petzold, discipol a lui Pückler și un grădinar peisajistic bine-cunoscut, pentru a finaliza proiectul său. După moartea sa din 1881, el a fost succedat de fiica sa Prințesa Maria, care a vândut imobilulu familiei Arnim. Pe parcursul Bătăliei Berlinului, ambele castele au fost nivelate și toate cele patru poduri de peste Neisse au fost distruse. Von Arnims au fost deposedați de Administrarea Sovietică Militară din Germania și de la implementarea Liniei Oder-Neisse din 1945, parcul a fost împărțit de frontiera de stat dintre
Parcul Muskau () [Corola-website/Science/329240_a_330569]
-
Militară din Germania și de la implementarea Liniei Oder-Neisse din 1945, parcul a fost împărțit de frontiera de stat dintre Polonia și Germania, două treimi din aceasta fiind pe partea poloneză. Nu până în 1960 autoritățile acceptat treptat moștenirea „"Junkerului"” Prinț Pückler. Castelul Vechi a fost reconstruit de asministrația Germaniei de Est în 1965-1972, în timp ce Castelul Nou și podurile erau încă în curs de restaurare. Reparația lui "Englische Brücke" („Podul Englez”) de peste râul Neisse a fost finisată la 17 octombrie 2011, după ce au
Parcul Muskau () [Corola-website/Science/329240_a_330569]
-
împărțit de frontiera de stat dintre Polonia și Germania, două treimi din aceasta fiind pe partea poloneză. Nu până în 1960 autoritățile acceptat treptat moștenirea „"Junkerului"” Prinț Pückler. Castelul Vechi a fost reconstruit de asministrația Germaniei de Est în 1965-1972, în timp ce Castelul Nou și podurile erau încă în curs de restaurare. Reparația lui "Englische Brücke" („Podul Englez”) de peste râul Neisse a fost finisată la 17 octombrie 2011, după ce au fost distruse de explozivi în 1945. După Revoluțiile de la 1989 administrația germană și
Parcul Muskau () [Corola-website/Science/329240_a_330569]
-
Wola]] unde s-a născut compozitorul [[Frédéric Chopin]] care astăzi conține [[Muzeul Chopin]]. [[Płock]], odată sediul principilor Mazovieni este de remarcat pentru catedrala sa renascentistă. [[Fișier:Warsaw - Royal Castle Square.jpg|thumb|[[Varșovia]] orașul vechi]] [[Fișier:Plock Castle.JPG|thumb|Castel de duce mazovian în [[Płock]]]] [[Categorie:Regiuni istorice din Polonia]]
Mazovia () [Corola-website/Science/329260_a_330589]
-
Castelul Regal Łęczyca este un castel medieval situat în Łęczyca, Polonia. Castelul a fost ridicat de Cazimir al III-lea cel Mare ca o fortificație, de-a lungul anilor 1357-1370. Imediat după ce a fost finalizată construcția castelului, acesta a devenit reședința
Castelul Łęczyca () [Corola-website/Science/329282_a_330611]
-
Castelul Regal Łęczyca este un castel medieval situat în Łęczyca, Polonia. Castelul a fost ridicat de Cazimir al III-lea cel Mare ca o fortificație, de-a lungul anilor 1357-1370. Imediat după ce a fost finalizată construcția castelului, acesta a devenit reședința regelui Cazimir cel Mare, iar
Castelul Łęczyca () [Corola-website/Science/329282_a_330611]
-
Castelul Regal Łęczyca este un castel medieval situat în Łęczyca, Polonia. Castelul a fost ridicat de Cazimir al III-lea cel Mare ca o fortificație, de-a lungul anilor 1357-1370. Imediat după ce a fost finalizată construcția castelului, acesta a devenit reședința regelui Cazimir cel Mare, iar apoi a fost sediul guvernatorului od
Castelul Łęczyca () [Corola-website/Science/329282_a_330611]
-
Castelul Regal Łęczyca este un castel medieval situat în Łęczyca, Polonia. Castelul a fost ridicat de Cazimir al III-lea cel Mare ca o fortificație, de-a lungul anilor 1357-1370. Imediat după ce a fost finalizată construcția castelului, acesta a devenit reședința regelui Cazimir cel Mare, iar apoi a fost sediul guvernatorului od Łęczyca. În 1406 a fost ars de către cavalerii teutoni și reconstruit în următorii ani pentru a servi ca un loc pentru conferințe în 1409, unde
Castelul Łęczyca () [Corola-website/Science/329282_a_330611]
-
1409, unde au fost luate deciziile în legătură cu războiul ce se apropia cu Ordinul. După Bătălia de la Grunwald, mulți dintre cavalerii teutoni au fost încarcerați aici. În anii următori, aici au avut loc patru diete (1420, 1448, 1454 și 1462), iar castelul a devenit sediul regelui Cazimir al IV-lea Jagiellon dintr-un alt război cu Ordinul (1454-1466). După un incendiu mare în a doua jumătate a secolului al XV-lea, castelul rămâne în ruine pâna la îceputul anilor 1560. Apoi, în
Castelul Łęczyca () [Corola-website/Science/329282_a_330611]
-
avut loc patru diete (1420, 1448, 1454 și 1462), iar castelul a devenit sediul regelui Cazimir al IV-lea Jagiellon dintr-un alt război cu Ordinul (1454-1466). După un incendiu mare în a doua jumătate a secolului al XV-lea, castelul rămâne în ruine pâna la îceputul anilor 1560. Apoi, în 1563-1565, Jan Lutomirski, Marele trezorier al Coroanei a reconstruit castelul complet. Costul întregului proiect s-a ridicat la aproape 3.000 de florini, luați din trezoreria regală. Dezastrele care au
Castelul Łęczyca () [Corola-website/Science/329282_a_330611]
-
dintr-un alt război cu Ordinul (1454-1466). După un incendiu mare în a doua jumătate a secolului al XV-lea, castelul rămâne în ruine pâna la îceputul anilor 1560. Apoi, în 1563-1565, Jan Lutomirski, Marele trezorier al Coroanei a reconstruit castelul complet. Costul întregului proiect s-a ridicat la aproape 3.000 de florini, luați din trezoreria regală. Dezastrele care au lovit cetatea în prima jumătate a secolului al XVII-lea l-au ajutat pe generalul suedez Robert Douglas, Conte de
Castelul Łęczyca () [Corola-website/Science/329282_a_330611]
-
proiect s-a ridicat la aproape 3.000 de florini, luați din trezoreria regală. Dezastrele care au lovit cetatea în prima jumătate a secolului al XVII-lea l-au ajutat pe generalul suedez Robert Douglas, Conte de Skenninge, să ia castelul, care a fost apărat de starostele Jakub Olbrycht Szczawiński, din timpul Potopului în 1655. El a fost distrus complet în 1707 în timpul unei altei ocupații suedeze. De-a lungul următorilor ani, localnicii au folosit ruinele castelului ca o sursă de
Castelul Łęczyca () [Corola-website/Science/329282_a_330611]
-
de Skenninge, să ia castelul, care a fost apărat de starostele Jakub Olbrycht Szczawiński, din timpul Potopului în 1655. El a fost distrus complet în 1707 în timpul unei altei ocupații suedeze. De-a lungul următorilor ani, localnicii au folosit ruinele castelului ca o sursă de materiale de construcție. După Al Doilea Război Mondial, castelul a devenit sediul trupei de cercetași, iar în 1964 s-a început reconstrucția lui.
Castelul Łęczyca () [Corola-website/Science/329282_a_330611]
-
Szczawiński, din timpul Potopului în 1655. El a fost distrus complet în 1707 în timpul unei altei ocupații suedeze. De-a lungul următorilor ani, localnicii au folosit ruinele castelului ca o sursă de materiale de construcție. După Al Doilea Război Mondial, castelul a devenit sediul trupei de cercetași, iar în 1964 s-a început reconstrucția lui.
Castelul Łęczyca () [Corola-website/Science/329282_a_330611]
-
iunie 1508) a fost un militar francez, comandant al "Garde Écossaise" (Gardă scoțiana) și diplomat scoțian. Berault intra în "Garde Écossaise" și devine conte de Perche. Ulterior, aceasta va servi drept căpitan al Chateau de Vincennes, căpitanul și guvernator al castelului și a orașului Melun, căpitan și guvernator de Vire, executor judecătoresc de Berry, consilier și șambelan a regelui și căpitan de Harfleur Montivilliers, căpitanul arcașilor scoțieni, căpitanul a 100 de lăncieri scoțieni și cavaler al Ordinului a regelui. Acesta este
Bernard Stuart, lord de Aubigny () [Corola-website/Science/329287_a_330616]
-
și-au croit drum spre Tours pentru a-l saluta pe Delfin. Carol al VII-lea și-a arătat generozitatea asupra nobililor scoțieni. Buchan a primit Châtillon-sur-Indre, contele de Wigtoun Dun-le-Roi, Sir John Stewart Concressault și Aubigny, și Thomas Seton castelul Langeais. Liderii scoțieni au fost convinși să se întoarcă în Scoția pentru a recruta mai multe trupe. Conducerea scoțiană a revenit în 1420 cu alte 4,000-5,000 întăriri. În timp ce liderii lor se aflau la domiciliul Delfinului i-au oferit
Garde Écossaise () [Corola-website/Science/329288_a_330617]
-
el și-a terminat ucenicia sub fratele său, marele maestru de Santiago, Alonso de Cárdenas, și conții de Aguilar și de Tendilla, de care a vorbit mereu ca stăpânii ai săi. A fost un război de asedii și apărare de castele și orașe și ambuscade în defileuri ale munților. Abilitățile de inginer militar și luptător de gherilă erau cerute. Mult distinsul Córdoba a fost la apărarea avanpostului de Illora. Datorită abilității de a vorbi araba berberă, limba emiratului, a făcut să
Gonzalo Fernández de Córdoba () [Corola-website/Science/329281_a_330610]
-
fost învinși în 1498 și obligați să se retragă în Franța. Când marele căpitan a reapărut în Italia a trebuit prima dată sarcina de a-i conduce pe turci din Cefalonia, împreună cu "condottieri" Pedro Navarro, ajutând marina venețiană să recucerească castelul Saint Georges pe 25 decembrie 1500, ucigând 300 de persoane, inclusiv liderul născut albanez al garnizoanei Gisdar. Córdoba a fost din nou pe teritoriul italian în 1501. După ce Ferdinand al II-lea de Aragon a intrat în secret într-o
Gonzalo Fernández de Córdoba () [Corola-website/Science/329281_a_330610]
-
imposibilă apărarea Neapolelui, astfel Ferdinand nu a avut de ales decât să se refugieze cu familia sa pe insula Ischia, în timp ce orașul a fost devastat de revolte. Francezii au intrat în Napoli pe 22 februarie 1495, Carol stabilind reședința la Castelul Capuano, palatul vechi fortificat de regii normanzi. Deși mulți nobili napolitani erau susținători ai francezilor, nostalgici din perioada angevină, Carol nu a profitat de aceste condiții în favoarea sa și a impus oficialii francezi în funcțiile administrative importante. Slăbiciunea alegerilor sale
Ferdinand al II-lea de Neapole () [Corola-website/Science/329285_a_330614]
-
Castelul Regal Niepołomice este un castel gotic a cărui construcție s-a început la mijlocul secolului al XIV-lea, reconstruit în stil renascentist târziu și denumit "al doilea Wawel". El este situat în Niepołomice, Polonia. Castelu Niepołomice a fost construit după ordinul
Castelul Niepołomice () [Corola-website/Science/329294_a_330623]
-
Castelul Regal Niepołomice este un castel gotic a cărui construcție s-a început la mijlocul secolului al XIV-lea, reconstruit în stil renascentist târziu și denumit "al doilea Wawel". El este situat în Niepołomice, Polonia. Castelu Niepołomice a fost construit după ordinul regelui Cazimir al III-lea
Castelul Niepołomice () [Corola-website/Science/329294_a_330623]
-
doilea Wawel". El este situat în Niepołomice, Polonia. Castelu Niepołomice a fost construit după ordinul regelui Cazimir al III-lea cel Mare pe panta văii Vistula, pentru a servi ca un refugiu în timpul expedițiilor de vânătoare din apropiata Pădurii Niepołomice. Castelul este constituit din trei turnuri, clădiri în aripa de sud și de est și pereți cortină în jurul curții. Sigismund I cel Bătrân i-a reconstruit structura, dându-i forma unui patrulater cu o curte interioară. Grădinile reginei Bona Sforza au
Castelul Niepołomice () [Corola-website/Science/329294_a_330623]
-
au fost situate pe flancul sudic. În 1550 marele incendiu a distrus aripile de est și nord. Lucrările de reconstrucție au fost realizate in 1551-1568, sub supravegherea lui Tomasz Grzymała și sculptorului Santi Gucci. De la sfârșitul secolului al XVI-lea, castelul a trecut în mâinile familiilor nobile Curyło, Branicki și Lubomirski. La acel moment, în interioarele castelului au fost făcute doar mici modificări (căminele, tavanele). Construirea unei curți arcade a început în 1635 și a fost finalizată în 1637. Invazia suedeză-brandenburgă
Castelul Niepołomice () [Corola-website/Science/329294_a_330623]