KorAP: Find »[drukola/base=catolic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...531 532 533 ...539 >

13,461 matches

Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286

balanța politică era controlată și adesea dominată de o nouă creatură politică: partidele creștin-democrate. Partidele catolice erau ceva obișnuit În Europa continentală, prosperând În special În Belgia și Olanda. Germania wilhelmină și apoi Republica de la Weimar au avut un Partid Catolic de Centru, iar aripa conservatoare din politica austriacă a fost multă vreme legată de Partidul Popular Catolic. Însăși creștin-democrația era o idee mai veche, cu origini În reformismul catolic de la Începutul secolului XX și În mișcările catolice de centru care

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
ceva obișnuit În Europa continentală, prosperând În special În Belgia și Olanda. Germania wilhelmină și apoi Republica de la Weimar au avut un Partid Catolic de Centru, iar aripa conservatoare din politica austriacă a fost multă vreme legată de Partidul Popular Catolic. Însăși creștin-democrația era o idee mai veche, cu origini În reformismul catolic de la Începutul secolului XX și În mișcările catolice de centru care Încercaseră - fără succes - să-și croiască o identitate În anii tulburi de după primul război mondial. După 1945

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Germania wilhelmină și apoi Republica de la Weimar au avut un Partid Catolic de Centru, iar aripa conservatoare din politica austriacă a fost multă vreme legată de Partidul Popular Catolic. Însăși creștin-democrația era o idee mai veche, cu origini În reformismul catolic de la Începutul secolului XX și În mișcările catolice de centru care Încercaseră - fără succes - să-și croiască o identitate În anii tulburi de după primul război mondial. După 1945 Însă, raportul de forțe s-a inversat. În primul rând, aceste partide

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
avut un Partid Catolic de Centru, iar aripa conservatoare din politica austriacă a fost multă vreme legată de Partidul Popular Catolic. Însăși creștin-democrația era o idee mai veche, cu origini În reformismul catolic de la Începutul secolului XX și În mișcările catolice de centru care Încercaseră - fără succes - să-și croiască o identitate În anii tulburi de după primul război mondial. După 1945 Însă, raportul de forțe s-a inversat. În primul rând, aceste partide - În special Uniunea Creștin-Democrată (UCD) În Germania de

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
primul război mondial. După 1945 Însă, raportul de forțe s-a inversat. În primul rând, aceste partide - În special Uniunea Creștin-Democrată (UCD) În Germania de Vest, Creștin-Democrații (CD) În Italia și Mișcarea Republicană Populară (MRP) În Franța - aproape monopolizaseră electoratul catolic. În Europa anului 1945, acest lucru era important: opțiunile catolicilor erau Încă strict conservatoare, În special pe probleme sociale și În regiuni dominate de credincioși practicanți. Alegătorii catolici din Italia, Franța, Belgia, Olanda și cei din sudul și vestul Germaniei

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
În Italia și Mișcarea Republicană Populară (MRP) În Franța - aproape monopolizaseră electoratul catolic. În Europa anului 1945, acest lucru era important: opțiunile catolicilor erau Încă strict conservatoare, În special pe probleme sociale și În regiuni dominate de credincioși practicanți. Alegătorii catolici din Italia, Franța, Belgia, Olanda și cei din sudul și vestul Germaniei votau arareori cu socialiștii și aproape niciodată cu comuniștii. Dar - și aceasta era o ciudățenie a epocii postbelice - În multe țări, catolicii conservatori nu puteau vota decât cu

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
fie pur și simplu interzise. Chiar și conservatorii necatolici s-au orientat din ce În ce mai mult către creștin-democrați, considerându-i o stavilă În fața stângii „marxiste”. În al doilea rând, din motive similare, partidele creștin-democrate aveau votul feminin: În 1952, două treimi din catolice practicante din Franța au votat pentru MRP. Autorul era, fără Îndoială, influent; Însă partidele creștin-democrate au atras femeile pur și simplu prin platforma lor electorală. În contrast cu tenta insurecțională de care discursul socialist sau comunist nu putea scăpa, chiar și În

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
niciodată. Astfel, partidele creștin-democrate erau ideal plasate pentru a profita de fiecare aspect al situației postbelice: dorința de stabilitate și siguranță a zilei de mâine, speranța schimbării, absența alternativelor tradiționale de dreapta și nădejdea pusă În stat - pentru că, spre deosebire de politicienii catolici din generațiile precedente, liderii partidelor creștin-democrate, precum și mai tinerii lor simpatizanți radicali, nu ezitau să folosească puterea de stat pentru a-și atinge țelurile. Principalul oponent al creștin-democraților din primii ani de după război era mai degrabă liberalismul pieței libere decât

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
greutatea a două războaie coloniale, urmate de revenirea la putere a lui Charles de Gaulle În 1958. Chiar și așa, MRP a rămas un arbitru al jocului politic, cu o prezență incontestabilă În ministere-cheie (În special Externele). În Benelux, partidele catolice de orientare creștin-democrată au deținut puterea fără Întrerupere timp de mai bine de o generație, iar În Austria până În 1970. Liderii creștin-democrați, asemenea lui Winston Churchill, erau oameni dintr-o altă epocă: Konrad Adenauer se născuse În 1876, Alcide De

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
puțini au fost profund nemulțumiți. Unii politicieni germani, printre care Însuși Konrad Adenauer, Îi datorau Întreaga lor carieră: dacă Germania ar fi rămas o țară unită sau cvadrizonală, este greu de crezut că un obscur politician local din zona Rinului, catolică și apuseană, ar fi ajuns În vârful ierarhiei. Dar Adenauer nu urmărea divizarea Germaniei, oricât de utilă i-ar fi fost În plan personal. Principalul său adversar În primii ani ai Republicii Federale era Kurt Schumacher, protestant din Prusia Occidentală

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
menținut prin personalul său diplomatic unități de spionaj și o importantă poliție secretă). În alegerile cehoslovace din mai 1946, Într-adevăr libere, dar psihologic tensionate, Partidul Comunist a obținut 40,2% din voturi În Boemia și Moravia, 31% În Slovacia catolică și predominant rurală. A fost Întrecut doar de Partidul Democrat Slovac, al cărui succes se limita prin definiție la treimea slovacă a populației 3. Comuniștii cehi anticipau succese În continuare, motiv pentru care au Întâmpinat inițial cu bucurie Planul Marshall

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
indicat să i-o ia Înainte. Iar În ochii lui Stalin, acesta era defectul capital al lui Tito. În ambiția lui de a Înfige stindardul comunist În sud-estul Europei, fostul general depășea previziunile sovietice. Îmbătat de succese revoluționare, devenise mai catolic decât papa. Stalin n-a ajuns la toate aceste concluzii subit, cu toate că și-a manifestat frustrarea față de „neexperimentatul” Tito Încă din ianuarie 1945. Dincolo de sentimentul pregnant, la Moscova, că Tito exagera, transformând revoluția iugoslavă Într-un contramodel antisovietic, neînțelegerile dintre

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
și o mare parte din viața sa ca adult - Trentino făcea parte din Imperiul Austro-Ungar, iar el a studiat la Viena. Schuman a crescut În Lorena când aceasta făcea parte din Imperiul German. În tinerețe a făcut parte din asociații catolice - aceleași pe care le frecventase Adenauer cu zece ani mai devreme. Când se Întâlneau, cei trei conversau În limba lor comună, germana. Pentru ei, ca și pentru colegii lor creștin-democrați din Olanda, din Luxemburgul bilingv și din Belgia bilingvă și

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Marii Britanii (sau În abordarea protestantă a unui neamț din nord precum Schumacher), CECO avea un iz autoritarist. Social-democratul Tage Erlander, prim-ministru al Suediei Între 1948 și 1968, chiar Își motiva poziția ambivalentă față de aderarea la CECO invocând strivitoarea majoritate catolică din noua Comunitate. Kenneth Younger, consilierul lui Bevin, nota În jurnalul său pe 14 mai 1950 (la cinci zile după ce aflase despre Planul Schuman) că, deși era de acord cu integrarea economică europeană În general, noile propuneri „ar putea fi

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
ca Polonia să devină socialistă, dar și mai important era ca ea să rămână stabilă și puternică. În schimbul calmului domestic polonez, Stalin era dispus să tolereze o clasă de fermieri independenți (chiar dacă era ineficientă și ideologic jenantă) și o Biserică Catolică prezentă În viața publică, lucru de neconceput mai la sud sau mai la est. De asemenea, universitățile poloneze au rămas practic intacte, În vreme ce corpul profesoral din instituțiile de Învățământ superior din Cehoslovacia vecină și de aiurea a fost epurat energic

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
veneau, pe deasupra, după un lung șir de epurări judiciare. Pe lângă pedepsirea trădătorilor și procesele politice Înscenate anticomuniștilor, regimurile comuniste din Europa de Est au folosit curțile judecătorești pentru a pedepsi și desființa bisericile de pretutindeni - În afară de Polonia, unde confruntarea deschisă cu Biserica Catolică era considerată prea riscantă. În 1949, liderii Bisericii Protestante Unite din Bulgaria au fost judecați sub acuzația de conspirație pentru „reîntronarea capitalismului”. În anul precedent, Biserica Greco-Catolică din România fusese unită forțat de noul regim comunist cu mai flexibila Biserică

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
acuzația de conspirație pentru „reîntronarea capitalismului”. În anul precedent, Biserica Greco-Catolică din România fusese unită forțat de noul regim comunist cu mai flexibila Biserică Ortodoxă Română, conform tradiției de persecuție inaugurate de țarii ruși În secolul al XVIII-lea. Preoți catolici marcanți au fost judecați În două rânduri la Praga, sub pretext că spionează În favoarea Vaticanului (și a Statelor Unite), și au primit sentințe Între zece ani și detenție pe viață. La Începutul anilor ’50, În Închisorile cehoslovace se aflau opt mii

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
rânduri la Praga, sub pretext că spionează În favoarea Vaticanului (și a Statelor Unite), și au primit sentințe Între zece ani și detenție pe viață. La Începutul anilor ’50, În Închisorile cehoslovace se aflau opt mii de călugări și măicuțe. Capul Bisericii Catolice din Ungaria, cardinalul Mindszenty, a fost Întemnițat, iar monseniorul Grõsz, care i-a succedat În ianuarie 1949, a fost găsit vinovat de complot pentru restaurarea Habsburgilor și de conspirație cu titoiștii pentru Înarmarea fasciștilor maghiari. Procesele comuniștilor erau de două

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
italian omolog, numărând la apogeu 800.000 de membri, În anii imediat următori războiului PCF a avut chiar mai mult succes În alegeri, obținând 26% din voturi În 1946. și, spre deosebire de italieni, comuniștii francezi nu se confruntau cu un partid catolic de centru-dreapta. În schimb, Partidul Socialist Francez, familiarizat cu tacticile comuniste interbelice, nu s-a aliniat fără discernământ comuniștilor Încă din primele etape ale Războiului Rece (deși o parte dintre membri doreau acest lucru). Așa se face că PCF era

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
pe cei care aveau să fie numiți, În Anglia doamnei Thatcher, young fogeys. Mai reprezentativi, cel puțin În Franța și Marea Britanie, erau intelectualii conservatori care se opuneau comunismului de treizeci de ani. În ambele țări, ca și În Italia, intelectualii catolici au jucat un rol important În polemica anticomunistă. În viața culturală engleză, catolicul conservator și ursuz este o adevărată instituție: lui Hilaire Belloc și G.K. Chesterton le-au urmat Evelyn Waugh și Graham Greene. Dar dacă tradiționaliștii englezi se mulțumeau

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
sau mai degrabă neabsolvirea) școlii primare; În 1951, numai un copil italian din nouă continua să meargă la școală după vârsta de 13 ani. Religia, mai ales cea catolică, a cunoscut un ultim reviriment În viața publică. În Spania, instituția catolică avea atât mijloacele, cât și sprijinul politic necesare pentru a relansa contrareforma: prin concordatul din 1953, Franco a acordat Bisericii nu numai autonomia și scutirea de impozite, ci și dreptul de a supune cenzurii orice scriere sau cuvântare considerată improprie

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
puteau fi menținute legăturile destul de Încordate ale Spaniei postbelice cu comunitatea internațională și cu „Vestul”?), de aceea i-a acordat toate prerogativele necesare pentru a recrea În Spania modernă spiritul de cruciadă al vechiului regim. În restul Europei Occidentale, Biserica Catolică se confrunta cu forțe concurente și ostile care revendicau simpatia maselor. Dar chiar și Într-o țară ca Olanda structurile catolice se simțeau suficient de puternice pentru a-i excomunica pe cei care au votat cu oponenții lor, laburiștii, În

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
prerogativele necesare pentru a recrea În Spania modernă spiritul de cruciadă al vechiului regim. În restul Europei Occidentale, Biserica Catolică se confrunta cu forțe concurente și ostile care revendicau simpatia maselor. Dar chiar și Într-o țară ca Olanda structurile catolice se simțeau suficient de puternice pentru a-i excomunica pe cei care au votat cu oponenții lor, laburiștii, În primele alegeri de după război. Moartea lui Pius al XII-lea În 1958 a marcat sfârșitul unei ere, dar cu numai doi

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Ca și În Flandra, În Italia Biserica era foarte influentă, mai ales În rândul femeilor, vârstnicilor și monarhiștilor - adică majoritatea populației. Articolul 7 al Constituției italiene din martie 1947 relua cu exactitate termenii Concordatului din 1929 al lui Mussolini: ierarhia catolică Își menținea influența asupra Învățământului și superviza toate aspectele legate de căsătorie și moravuri. La insistențele lui Togliatti, chiar și Partidul Comunist a votat, fără tragere de inimă, această lege, ceea ce nu a Împiedicat Vaticanul să-i excomunice un an

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
căsătorie și moravuri. La insistențele lui Togliatti, chiar și Partidul Comunist a votat, fără tragere de inimă, această lege, ceea ce nu a Împiedicat Vaticanul să-i excomunice un an mai târziu pe italienii care votau cu PCI. În Franța, structurile catolice și suporterii lor politici se simțeau suficient de puternici pentru a solicita privilegii educaționale În cadrul unei guerre scolaire care amintea de conflictul dintre stat și Biserică de la sfârșitul anilor 1880. Obiectul controversei era subvenționarea școlilor catolice de către stat: o doleanță

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]