13,837 matches
-
din București, a celor căzuți în Moldova în Cimitirul Eternitatea din Iași, unde a fost amenajată o mare parcelă iar mormintele militarilor germani căzuți în Transilvania vor fi centralizate în cimitirul din Cisnădie. Autoritățile germane organizează anual o ceremonie în "Cimitirul de onoare Pro Patria", de "Volkstrauertag" (Ziua comemorării victimelor războiului și violenței), zi declarată sărbătoare națională în Germania. „Ziua comemorării victimelor războiului și violenței” este o zi de comemorare a victimelor războiului și dictaturii, precum și a soldaților armatei federale germane
Cimitirul de onoare Pro Patria din București () [Corola-website/Science/327544_a_328873]
-
comemorării victimelor războiului și violenței), zi declarată sărbătoare națională în Germania. „Ziua comemorării victimelor războiului și violenței” este o zi de comemorare a victimelor războiului și dictaturii, precum și a soldaților armatei federale germane, căzuți în lupte. În aprilie 1935, din Cimitirul Eroilor de la Bălăria (actualmente Valea Plopilor) au fost exhumați 58 eroi bulgari și au fost depuși în Cimitirul Pro Patria. În prezent, în parcela bulgară a cimitirului „Pro Patria” sunt înhumați 162 de eroi bulgari. După ce parcela a fost reabilitată
Cimitirul de onoare Pro Patria din București () [Corola-website/Science/327544_a_328873]
-
o zi de comemorare a victimelor războiului și dictaturii, precum și a soldaților armatei federale germane, căzuți în lupte. În aprilie 1935, din Cimitirul Eroilor de la Bălăria (actualmente Valea Plopilor) au fost exhumați 58 eroi bulgari și au fost depuși în Cimitirul Pro Patria. În prezent, în parcela bulgară a cimitirului „Pro Patria” sunt înhumați 162 de eroi bulgari. După ce parcela a fost reabilitată de o firmă bulgară, la 6 noiembrie 2005 a fost vizitată de președintele Bulgariei, Gheorghi Părvanov, pentru a
Cimitirul de onoare Pro Patria din București () [Corola-website/Science/327544_a_328873]
-
precum și a soldaților armatei federale germane, căzuți în lupte. În aprilie 1935, din Cimitirul Eroilor de la Bălăria (actualmente Valea Plopilor) au fost exhumați 58 eroi bulgari și au fost depuși în Cimitirul Pro Patria. În prezent, în parcela bulgară a cimitirului „Pro Patria” sunt înhumați 162 de eroi bulgari. După ce parcela a fost reabilitată de o firmă bulgară, la 6 noiembrie 2005 a fost vizitată de președintele Bulgariei, Gheorghi Părvanov, pentru a asista la ceremonia de inaugurare a acestei parcele de
Cimitirul de onoare Pro Patria din București () [Corola-website/Science/327544_a_328873]
-
fost vizitată de președintele Bulgariei, Gheorghi Părvanov, pentru a asista la ceremonia de inaugurare a acestei parcele de onoare dedicate militarilor bulgari morți pe teritoriul României în Primul Război Mondial. A fost prima vizită unui șef de stat bulgar la cimitirul din București după mai bine de 60 de ani. Președintele Traian Băsescu nu și-a făcut timp să participe la eveniment. Anual, de Ziua Armatei Republicii Bulgaria, care se sărbătorește la 6 mai, o dată cu Ziua Sfântului Gheorghe, patronul oștirii, Ambasada
Cimitirul de onoare Pro Patria din București () [Corola-website/Science/327544_a_328873]
-
Anual, de Ziua Armatei Republicii Bulgaria, care se sărbătorește la 6 mai, o dată cu Ziua Sfântului Gheorghe, patronul oștirii, Ambasada Republicii Bulgaria și Comunitatea „Bratstvo” a bulgarilor din România depun coroane de flori la Monumentul Eroilor căzuți pe teritoriul românesc, din Cimitirul „Pro Patria" din București.
Cimitirul de onoare Pro Patria din București () [Corola-website/Science/327544_a_328873]
-
României ocupate, la 23 septembrie 1917, Richard Hentsch a fost decorat cu ordinul Pour le Mérite. A decedat la 13 februarie 1918 la București, ca urmare a unei operații la bilă. Mormântul său, în formă de sarcofag, se află în Cimitirul de onoare Pro Patria din București.
Richard Hentsch () [Corola-website/Science/327557_a_328886]
-
din "L'Apocalypse", "La Petite Fille de la Mer" devine o populară piesă de muzică clasică modernă. În 1980, Rossif a regizat și un documentar dedicat lui Vangelis, numit "L'Arbre de vie". Rossif moare în 1990 și este îngropat în Cimitirul Montparnasse din Paris. Ultimele sale proiecte includ documentarul despre Al Doilea Război Mondial "De Nuremberg à Nuremberg" (1989) și "Pasteur le Siecle", un documentar făcut cu ocazia aniversării a 100 de ani a Institutului Pasteur (1987), o îndepărtare a regizorului
Frédéric Rossif () [Corola-website/Science/327616_a_328945]
-
onoare al Societății Numismatice Române. La 22 decembrie 1994, Consiliul local al Primăriei i-a acordat titlul de Cetățean de onoare al orașului Petrila. S-a stins din viață la 27 decembrie 1994, în urma cancerului de colon. Este înmormântat în cimitirul din Petrila. Ladislau Schmidt a fost membru fondator al "Secției numismatice Petroșani" a "Societății Numismatice Române". În vara anului 2005, a fost înființată Casa de Cultură „Ladislau Schmidt” din Petrila, pe str. Republicii, nr. 51, în care a fost mutată
Ladislau Schmidt () [Corola-website/Science/327655_a_328984]
-
care ocupaseră Monaco în 1943 și începuseră deportarea populației evreiești. După război, Gunsbourg s-a întors la Monte Carlo, unde a continuat să fie director al operei până în 1951. a decedat la 31 mai 1955 și a fost înmormântat în Cimitirul Père-Lachaise din Paris, în parcela 96.
Raoul Gunsbourg () [Corola-website/Science/327685_a_329014]
-
a împiedicat existența altor victime în rândul clerului catolic. Sănătatea lui era deja precară, iar toate eforturile pentru a împăca taberele aflate în conflict l-au slăbit și mai mult. A murit 20 martie 1923 și a fost îngropat în cimitirul Yaniv din Liov, potrivit ultimei sale dorințe. El a fost beatificat la 26 iunie 2001 de către Papa Ioan Paul al II-lea, cu prilejul călătoriei sale în Ucraina. La 23 octombrie 2005 a fost canonizat la Roma de către Papa Benedict
Józef Bilczewski () [Corola-website/Science/327693_a_329022]
-
SA, împreună cu familiile lor. Prizonierii au fost în mare parte executați de un pluton de execuție condus de Sturmbannführer-ul SS Max Pauly (mai târziu comandant al lagărului de concentrare Neuengamme) la 5 octombrie și îngropați într-o groapă comună din cimitirul din Danzig-Saspe (Zaspa). Un altul, Leon Fuz, a fost recunoscut mai târziu și ucis în lagărul de concentrare Stutthof în luna noiembrie. Patru apărători care au reușit să scape și să se ascundă au supraviețuit războiului. Familiile poștașilor au fost
Apărarea Oficiului Poștal Polonez din Danzig () [Corola-website/Science/327708_a_329037]
-
ar fi Kali, Ganesha, etc), fie de promovarea anumitor forme specifice ale acestor divinități(cum ar fi Sadhashiva pentru Shiva) - și implicarea inițiatului în ritualuri uneori în totală opoziție cu prescripțiile cultului religios clasic hindus, cum ar fi meditația în cimitire sau terenuri de incinerare, permisiunea de a te angaja în acțiuni și activități prohibite sau considerate a fi păcate în tradiția ortodoxă, cum ar fi , consumul de carne într-o societate declarat vegetariană, , și chiar și altele și mai "scandaloase
Continență sexuală () [Corola-website/Science/327702_a_329031]
-
este întâmpinat de un fost coleg de școală ce locuia în Micloșani. Mașinile au număr de înmatriculare de județul Argeș. Perioada în care se petrece acțiunea este anii '70 ai secolului al XX-lea. Pe o cruce de lemn din cimitir lângă care îngenunchează personajul Ștefan Corici stă scris: „Ana Corici 1927-1975”. Scenariul acestui film a fost scris de romancierul Sorin Titel (1935-1985); acesta a prezentat Casei de Filme 4 în februarie 1974 un scenariu literar intitulat „Zilele și nopțile unui
Iarba verde de acasă () [Corola-website/Science/327731_a_329060]
-
din viață pe moșia de la Surduc, a fost prieten apropiat cu Miklós Wesselényi Jr. După revenimentele de la 1848 pleacă în exil și moare la Dresda în 1865. În 1897, la 103 ani de la naștere, osemintele lui au fost îngropate în cimitirul Hászongárd din Cluj-Napoca. Conform unelor surse, Miklós Jósika a construit cripta în memoria tatălui său, în jurul anului 1825, pe locul unde principele Transilvaniei, Francisc Rákóczi al II-lea, a servit ultimul său prânz, alături de László Csáky. Se întâmpla în 1705
Castelul Jósika din Surduc () [Corola-website/Science/327777_a_329106]
-
Iar e menționată prima dată documentar în anul 1401 în legătură cu vânzarea locului de către o cârciumăreasă, unei mânăstiri dominicane. În cursul veacurilor ce au urmat, locul, numit uneori și Șalena Baba sau Bisova Baba, a slujit unor tabere militare, precum și unor cimitire. În 1869 a fost deschis în apropiere de Babi Iar tabăra militară de vară Sârețki. Ea a fost inzestrată în anul 1895 și cu o capelă de divizie, care a fost dărâmată după Revoluția din Octombrie. Pe locul acestei biserici
Babi Iar () [Corola-website/Science/327021_a_328350]
-
capelă de divizie, care a fost dărâmată după Revoluția din Octombrie. Pe locul acestei biserici a fost înălțată ulterior în timpul ocupației hitleriste poarta lagărului de concentrare Sârețki. În 1870 pe terenuri în sudul lui Babi Iar a fost amenajat un cimitir civil creștin ortodox numit Lukianovski (mai există încă cimitirul militar Lukianovski), care a fost închis în anul 1962. A existat aici un cimitir creștin ortodox și unul evreiesc, care a fost închis oficial în anul 1937. În anii 1891-1894 în
Babi Iar () [Corola-website/Science/327021_a_328350]
-
din Octombrie. Pe locul acestei biserici a fost înălțată ulterior în timpul ocupației hitleriste poarta lagărului de concentrare Sârețki. În 1870 pe terenuri în sudul lui Babi Iar a fost amenajat un cimitir civil creștin ortodox numit Lukianovski (mai există încă cimitirul militar Lukianovski), care a fost închis în anul 1962. A existat aici un cimitir creștin ortodox și unul evreiesc, care a fost închis oficial în anul 1937. În anii 1891-1894 în imediata apropiere a râpei Babi Iar s-a înființat
Babi Iar () [Corola-website/Science/327021_a_328350]
-
lagărului de concentrare Sârețki. În 1870 pe terenuri în sudul lui Babi Iar a fost amenajat un cimitir civil creștin ortodox numit Lukianovski (mai există încă cimitirul militar Lukianovski), care a fost închis în anul 1962. A existat aici un cimitir creștin ortodox și unul evreiesc, care a fost închis oficial în anul 1937. În anii 1891-1894 în imediata apropiere a râpei Babi Iar s-a înființat cimitirul nou evreiesc Lukianovski având și o parcelă pentru comunitatea karaită. El a fost
Babi Iar () [Corola-website/Science/327021_a_328350]
-
militar Lukianovski), care a fost închis în anul 1962. A existat aici un cimitir creștin ortodox și unul evreiesc, care a fost închis oficial în anul 1937. În anii 1891-1894 în imediata apropiere a râpei Babi Iar s-a înființat cimitirul nou evreiesc Lukianovski având și o parcelă pentru comunitatea karaită. El a fost închis de autoritățile sovietice în anul 1937 și a fost distrus în vremea celui de al doilea război mondial. A mai rămas, ca prin minune, o mică
Babi Iar () [Corola-website/Science/327021_a_328350]
-
anul 1937 și a fost distrus în vremea celui de al doilea război mondial. A mai rămas, ca prin minune, o mică parte din morminte și casa administrației lui. Rămășițele pământești aflate au fost mutate ulterior în 49 parcele ale cimitirului Baikovoi și în cimitirul Berkovețki. Forțele Axei, în cea mai mare parte germane, au ocupat Kievul la 19 septembrie 1941.Peste 600,000 soldați sovietici și echipamentul lor au căzut în mâinile germanilor. La o întâlnire de lucru din 26
Babi Iar () [Corola-website/Science/327021_a_328350]
-
fost distrus în vremea celui de al doilea război mondial. A mai rămas, ca prin minune, o mică parte din morminte și casa administrației lui. Rămășițele pământești aflate au fost mutate ulterior în 49 parcele ale cimitirului Baikovoi și în cimitirul Berkovețki. Forțele Axei, în cea mai mare parte germane, au ocupat Kievul la 19 septembrie 1941.Peste 600,000 soldați sovietici și echipamentul lor au căzut în mâinile germanilor. La o întâlnire de lucru din 26 septembrie, generalul Kurt Eberhard
Babi Iar () [Corola-website/Science/327021_a_328350]
-
cei rămași în oraș erau oameni vârstnici, femei și copii. La ora fixată s-au prezentat la apel circa 30,000 de evrei, precum și unele persoane din familii mixte. Mulțimea a fost dirijată de-a lungul străzii Malinkovski în direcția cimitirului evreiesc care împreună cu Babi Iar a fost împrejmuit cu sârmă ghimpată și era păzit de polițiști și soldați Waffen SS, din Sondernkommando, precum și de politiști ucraineni. Dupa ce victimele au trecut poarta, li s-a ordonat pe rand, în puncte
Babi Iar () [Corola-website/Science/327021_a_328350]
-
s-a stins din viață în decembrie 2001, în locuința sa din Suceava, lăsând în urmă o operă complexă și amintiri de neuitat în mintea generațiilor de elevi pe care i-a îndrumat. După dorința sa, a fost înmormântat în Cimitirul din satul Ipotești, Suceava, pentru a fi mai aproape de meleagurile și oamenii pe care i-a îndrăgit și slujit o viață.
Iuri Lucan () [Corola-website/Science/327032_a_328361]
-
întreaga zonă și să salveze biserica pentru a putea fi păstrată pentru generațiile viitoare. Guberniul (unitate administrativă) a acordat în 1792 permisiunea de a restaura biserica, cu condiția ca biserica să nu mai fie o biserică de pelerinaj și ca cimitirul din Žďár nad Sázavou să fie mutat în apropierea bisericii. În prezent, cimitirul nu mai este în uz și este, de fapt, mutat treptat pentru a da spațiului aspectul original pe care l-a avut în perioada barocă.
Biserica de pelerinaj Sfântul Ioan Nepomuk () [Corola-website/Science/327024_a_328353]