14,359 matches
-
datorează deversării direct în râul Colentina de către unitățile industriale și populație a apelor uzate rezultate în amonte de București: Buftea (industrie alimentară, industrie ușoara, populație, poluare constituită de aporturi de nutrienți), Crevedia (ferma de creștere a păsărilor, populație), Mogoșoaia (industria cinematografică, populație). Pe de altă parte, fundul lacurilor de pe râul Colentina nu au mai fost dragate de peste 30 de ani, conducând la acumularea unor mari cantități de nămol insalubru.
Râul Colentina () [Corola-website/Science/306083_a_307412]
-
de film. A făcut parte din trupa Teatrului Național din București (1921-1984), fiind numit membru de onoare al acestui teatru (1971). În paralel cu activitatea artistică, a fost profesor universitar la Facultatea de Teatru din cadrul Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică și șef al catedrei Arta actorului. A fost distins cu titlul de Artist al Poporului. s-a născut la 18 martie 1899, în București, fiind primul dintre cei patru copii ai soților George Finteșteanu și Florica Comșa. Familia sa era
Ion Finteșteanu () [Corola-website/Science/306112_a_307441]
-
de teatru, precum și de artiștii de la circ, propunându-i-se să învețe textul în limba italiană și să meargă într-un turneu mondial. Ion Finteșteanu a devenit apoi profesor universitar la Facultatea de Teatru din cadrul Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică și șef al catedrei Arta actorului. I-a avut ca asistenți pe Sanda Manu și pe Dem Rădulescu. Prin Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, actorului Ion Finteșteanu i s-
Ion Finteșteanu () [Corola-website/Science/306112_a_307441]
-
în teatru și merite deosebite în domeniul artei dramatice”. Ion Finteșteanu a debutat ca actor de film în "Datorie și sacrificiu" (1926), în care a jucat fără onorariu. A apărut apoi în "Năbădăile Cleopatrei", un film pierdut astăzi. Activitatea sa cinematografică s-a întrerupt apoi pentru 25 de ani, timp în care actorul nu mai apărut în filme. El a revenit pe marile ecrane cu filmul "Bulevardul „Fluieră Vântu”" (1950), interpretând apoi roluri „cu oarecare clocot” în "O scrisoare pierdută" (1953
Ion Finteșteanu () [Corola-website/Science/306112_a_307441]
-
nivel fără precedent, confirmând porecla de „mic Paris” (sau „Paris al Balcanilor”, deși improprie din punct de vedere geografic). Accesul la cultură al bucureștenilor, deși centralizat într-un perimetru restrâns din suprafața orașului, însumează spectacole de teatru și muzicale, proiecții cinematografice, o ofertă bogată a editurilor și a bibliotecilor, toate acestea într-o atmosferă amintind pe cât posibil de modelele din apusul european. De asemenea, se construiește noțiunea de lux, într-o măsură comparabil cu cel occidental. Educația înregistrează progrese, iar atmosfera
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
(n. 1 octombrie 1929, Mangalia - d. 25 noiembrie 1994, Atena, Grecia) a fost un regizor și scenarist român. Absolvent în 1953 al Institutului Național de Artă Teatrală și Cinematografică, se lansează în anul 1958 (asistent de regie alături de realizatorul francez Louis Daquin) cu „"Ciulinii Bărăganului"” („"Leș chardons du Bărăgan"”), film selecționat și nominalizat la Palme D'Or în cadrul Festivalului de la Cannes din acealși an. Alte două filme ale sale
Gheorghe Vitanidis () [Corola-website/Science/306161_a_307490]
-
Alexandru Adrian Teodor Țâțos () a fost un regizor și scenarist român. Alexandru (Sandu) Țâțos s-a nascut pe 9 martie 1937, la București. A absolvit Secția de Regie Teatru a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică "I.L. Caragiale" din București, în 1969, la clasa prof. Radu Penciulescu, asistent Mihai Dimiu. În 1971 montează două piese de "commedia dell'arte", "Nebunia lui Pantalone" și „Farsă lui Pathelin”, pentru Televiziunea Română. Începând din 1973, se alătură de colegul și
Alexandru Tatos () [Corola-website/Science/306174_a_307503]
-
același nume (n. 1509, Dornbach, azi cartier al Vienei - d. 1576, Sibiu), precursor al zborului cu rachetă, care și-a imaginat, între 1529-55, la Sibiu, tehnica rachetei în trepte. "Secretul Armei.. secrete" (1988), este un fel de "commedia dell'arte" cinematografică, un basm modern, în haine de comedie burlesca, în care poveștile se amestecă ingenios cu elemente din mitologia civilizației moderne: monitoare TV cu transmisii fotbalistice, muzica și gesticulație specifice universului disco-punk & pop-rock etc. A reușit să facă 9 filme, dintre
Alexandru Tatos () [Corola-website/Science/306174_a_307503]
-
1936 în orașul București. Câștigatorul premiului II pe țară la concursul interșcolar de desen din anul 1953, Victor Antonescu, s-a impus peste ani ca o personalitate de seama a animației românești fiind unul dintre creatorii de bază ai studioului cinematografic „Animafilm”. Ca una din valorile forte ale animației autohtone, Victor Antonescu, marchează prin bogata-i experiență, o serie de rezultate remarcabile în domeniu printre care și realizarea primului lung-metraj de animație românesc, filmul Robinson Crusoe încheiat în anul 1973. Întreaga
Victor Antonescu (regizor) () [Corola-website/Science/306188_a_307517]
-
prin bogata-i experiență, o serie de rezultate remarcabile în domeniu printre care și realizarea primului lung-metraj de animație românesc, filmul Robinson Crusoe încheiat în anul 1973. Întreaga sa activitate, îl definește ca un maestru al parodiei și al spectacolului cinematografic, iar peliculele sale poartă amprenta regizorului ce și-a dedicat filmele tuturor copiilor cu vârste cuprinse între 7 și 77 de ani. Creator cu multiple valențe, Victor Antonescu, acoperă o paleta largă de activități semnând regia la peste 40 de
Victor Antonescu (regizor) () [Corola-website/Science/306188_a_307517]
-
cuprinse între 7 și 77 de ani. Creator cu multiple valențe, Victor Antonescu, acoperă o paleta largă de activități semnând regia la peste 40 de filme de animație, dintre care lung metrajele "Robinson Crusoe", "Uimitoarele aventuri ale mușchetarilor" la studioul cinematografic „Animafilm”. Scrie scenariile la peste 30 de filme, inclusiv dialogurile la cele doua lung metraje menționate. Realizează pentru „DoinaCine”-Roma din Italia lung metrajul Visele interzise ale lui Tommy. Întreaga sa activitate artistică a fost răsplătită cu numeroase premii interne
Victor Antonescu (regizor) () [Corola-website/Science/306188_a_307517]
-
pe Iorda să renunțe la o continuare. A mai realizat, în anul 1936, doar niște diagrame animate pentru filmul profesorului Dimitrie Gusti, prezentat la pavilionul românesc al Expoziției internaționale de la Paris din anul următor. Portița deschisă de către Haplea spre arta cinematografică, l-a determinat pe Iorda să încerce să realizeze și alte genuri de film artistic. În anul 1928, realizează în decurs de trei săptămâni, filmul de scurtmetraj "Așa e viața", la care este regizor, scenarist și interpret. Aceasta este o
Marin Iorda () [Corola-website/Science/306211_a_307540]
-
pe care a terminat-o cu diplomă de inginer construcții civile și industriale. A lucrat apoi doi ani pe șantier lângă Târgu Mureș înainte de a reveni la București în proiectare. S-a înscris apoi la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, secția regie de film, pe care a absolvit-o în 1968. debutează în 1969 cu filmul de lung metraj „Prea mic pentru un război atât de mare”. Filmul, realizat după un scenariu de D.R. Popescu, a fost premiat
Radu Gabrea () [Corola-website/Science/306208_a_307537]
-
Duck, Goofy și Pluto. Cu toate că studioul său a produs cele mai celebre seriale de animație ale vremii, rezultatele nu erau pe placul lui Disney, care în 1934 avea planuri pentru a crea un lung-metraj de animație. Dupa ce restul industriei cinematografice a aflat despre planurile lui Disney despre un lung metraj cu Albă ca Zăpada, au numit proiectul "nebunia lui Disney", deoarece erau convinși că proiectul va distruge studioul lui Disney. Atât Lillian cât și Roy au incercat să îl convingă
Walt Disney () [Corola-website/Science/304743_a_306072]
-
Târgu Mureș. Au mai funcționat filarmonici, orchestre simfonice, ansambluri folclorice, orchestre de muzică populară sau ușoară, trupe de muzică ușoară. Cinematografia a evoluat în același scop ca și teatrele: de propagandă. În acest scop a fost creat "Centrul de producție cinematografică Buftea". Filmele realizate trebuiau să răspundă cerințelor ideologiei comuniste. Dar acest lucru nu a împiedicat ca unii realizatori să „ocolească” acele „mărețe dizerente” și să creeze opere de artă cinematografică. Amintim printre altele Pădurea spânzuraților în regia reputatului Liviu Ciulei
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
propagandă. În acest scop a fost creat "Centrul de producție cinematografică Buftea". Filmele realizate trebuiau să răspundă cerințelor ideologiei comuniste. Dar acest lucru nu a împiedicat ca unii realizatori să „ocolească” acele „mărețe dizerente” și să creeze opere de artă cinematografică. Amintim printre altele Pădurea spânzuraților în regia reputatului Liviu Ciulei, Moara cu noroc în regia lui Victor Iliu, Dacii în regia lui Sergiu Nicolaescu și multe altele. Producțiile cinematografice interne, cele din cinematografiile țărilor socialiste prietene și chiar și producții
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
să „ocolească” acele „mărețe dizerente” și să creeze opere de artă cinematografică. Amintim printre altele Pădurea spânzuraților în regia reputatului Liviu Ciulei, Moara cu noroc în regia lui Victor Iliu, Dacii în regia lui Sergiu Nicolaescu și multe altele. Producțiile cinematografice interne, cele din cinematografiile țărilor socialiste prietene și chiar și producții occidentale care nu au deranjat politic ( westen-uri, comedii, filme de aventuri) au constituit repertoriul cinematografelor. Astfel și publicul spectator român a beneficiat de vizionarea unor filme faimoase și chiar
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
Anne Rice în anul 1973 și publicat în anul 1976. Este primul român care îl înfățișează într-un rol principal pe enigmaticul vampir Lestat de Lioncourt și a fost urmat de către 9 continuări, cunoscute sub denumirea de Cronicile Vampirilor. Varianta cinematografică, denumită - Cronicile vampirilor a avut premiera în anul 1994 și ia avut în rolurile principale pe Brad Pitt, Tom Cruise, Kirsten Dunst, Antonio Banderas și Christian Slater. Românul a fost vândut în mai mult de 8 milioane de exemplare la
Interviu cu un vampir () [Corola-website/Science/304833_a_306162]
-
un actor român, care a fost ales ca deputat de Iași în legislatura 1992-1996, pe listele partidului FDSN. s-a născut la data de 15 decembrie 1937 în comuna Ibănești (județul Botoșani). A studiat la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică "Ion Luca Caragiale" din București la clasa prof. Constantin Moruzan, Ion Cojar, Radu Penciulescu (1959-1963). A debutat scenic în anul 1963 cu rolul Cercetaș din piesa “Noaptea e un sfetnic bun“ de Alexandru Mirodan, în regia: Cornel Todea, la Teatrul
Dionisie Vitcu () [Corola-website/Science/305481_a_306810]
-
prin grija cu care își alegea subiectele, metoda lentă de a lucra, varietatea de genuri pe care le-a abordat și perfecționismul său. Este de asemenea recunoscut ca unul dintre cei mai inovativi și influenți regizori de film din istoria cinematografică. A regizat o serie de filme foarte apreciate, adesea controversate, filme care au fost percepute ca o reflexie a naturii sale obsesive și perfecționiste. Filmele sale sunt caracterizate de prezența elementelor de suprarealism, expresionism, dar și a unui pesimism ironic
Stanley Kubrick () [Corola-website/Science/305525_a_306854]
-
lor, iar Zâna Pădurilor se tranformă în mama lor și Moș Timp în tatăl lor. Povestea se dovedește a fi un vis al celor două fetițe. "" este o coproducție româno-sovietică realizată de "Casa de Filme 5" din cadrul Centrului de Producție Cinematografică București (România), în colaborare cu studiourile "Moldovafilm" (Chișinău, RSS Moldovenească) și "Soiuzmultfilm" (Moscova, URSS), cu participarea "Sovinfilm" (URSS). Scenariul, regia și conducerea artistică a filmului au fost realizate de Ion Popescu-Gopo. Pe partea de regie, el a fost asistat de
Maria Mirabela () [Corola-website/Science/306247_a_307576]
-
îndruma cum să se miște. Deoarece fetele nu știau să citească pentru a învăța textul, replicile erau de cele mai multe ori improvizate. Actrița Medeea Marinescu provenea dintr-o familie de cineaști: tatăl ei (Ion Marinescu) era operator de imagine la Studiourile cinematografice de la Buftea, iar mama ei era macheuză de cinema. Fetița avea șase ani atunci când a jucat rolul Mirabela din acest film. Înainte de începerea filmărilor, Ion Popescu Gopo le plimba pe fetițe ore în șir printre decoruri, le întreba dacă le
Maria Mirabela () [Corola-website/Science/306247_a_307576]
-
numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. În lucrarea "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”", criticul Călin Căliman afirma că filmul "Maria Mirabela" este un basm cinematografic în care Ion Popescu-Gopo adaptează într-un stil propriu, plin de ingenuitate și candoare, povestea " Fata babei și fata moșneagului" a lui Ion Creangă. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului două stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Două
Maria Mirabela () [Corola-website/Science/306247_a_307576]
-
cântece pentru copii ("Imn soarelui", "Fie soare întruna", "Moș Crăciun" ș.a.). Eugen Doga lucrează și în domeniul muzicii de film devenind unul dintre cei mai renumiți compozitori de cinematograf și filme TV din spațiul postsovietic. El a debutat la studioul cinematografic "Moldova-film" în anul 1967, semnând muzica pentru comedia " Se caută un paznic". A scris muzică la peste 200 de filme: "Nunta la palat", "Singur în fața dragostei", "Zece ierni pe o vară", " Explozie cu efect întârziat", "Durata zilei", "Casă pentru Serafim
Eugen Doga () [Corola-website/Science/306334_a_307663]
-
mult în propriul trecut încât pierde orice legătură cu prezentul. Criticul de film Călin Stănculescu a formulat o opinie mai vehementă, afirmând că "Eu sunt Adam!" este „cvasiinutil, ineficient ca abordare a literaturii lui Mircea Eliade și minor ca demers cinematografic”. O variantă audiobook a nuvelei, în lectura actorului Victor Rebengiuc, a fost lansată în 2011 de Editura Humanitas Multimedia din București.
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]