14,667 matches
-
Colonelul (n. 15 februarie 1878, Buzău) a fost comandantul primei școli de asalt din Armata României. Data nașterii - 15 februarie 1878 este o dată cu profunde semnificații istorice pentru România, în această zi bateriile de artilerie de la Calafat anunțau victoria dorobanților români la
Pandele Predescu () [Corola-website/Science/306093_a_307422]
-
Hotinului, în zona de dislocare a regimentului 4 Roșiori. Datorită dăruirii și perseverenței cu care înțelege să-și facă datoria, este avansat la excepțional la gradul de locotenent-colonel, la 16 aprilie 1917, și tot la excepțional primește și gradul de colonel la 1 aprilie 1919, adică exact după 20 de ani de carieră militară. Apariția carelor de asalt pe marea scenă a confruntărilor armate determină Ministerul de Război să ia decizia dotării armatei cu acest mijloc de luptă și înființării Școlii
Pandele Predescu () [Corola-website/Science/306093_a_307422]
-
ani de carieră militară. Apariția carelor de asalt pe marea scenă a confruntărilor armate determină Ministerul de Război să ia decizia dotării armatei cu acest mijloc de luptă și înființării Școlii de care de asalt. Numit comandant al acestei școli, colonelul desfășoară a activitate de pionierat, muncind efectiv de la realizarea infrastructurii și până la elaborarea primei programe analitice a școlii. În toamna anului 1919, școala se mută la Mihai Bravu, unde colonelul Pandele Predescu pune bazele organizatorice ale primului batalion de care
Pandele Predescu () [Corola-website/Science/306093_a_307422]
-
Școlii de care de asalt. Numit comandant al acestei școli, colonelul desfășoară a activitate de pionierat, muncind efectiv de la realizarea infrastructurii și până la elaborarea primei programe analitice a școlii. În toamna anului 1919, școala se mută la Mihai Bravu, unde colonelul Pandele Predescu pune bazele organizatorice ale primului batalion de care de asalt. Tabăra de la Mihai Bravu nu întrunea însă condițiile necesare pregătirii unei unități de tancuri, astfel încât în urma raportului întocmit de colonelul Pandele Predescu și a justeței argumentelor susținute de
Pandele Predescu () [Corola-website/Science/306093_a_307422]
-
1919, școala se mută la Mihai Bravu, unde colonelul Pandele Predescu pune bazele organizatorice ale primului batalion de care de asalt. Tabăra de la Mihai Bravu nu întrunea însă condițiile necesare pregătirii unei unități de tancuri, astfel încât în urma raportului întocmit de colonelul Pandele Predescu și a justeței argumentelor susținute de acesta, Ministrul de Război aprobă mutarea Batalionului de care de asalt la Târgoviște. Ca o confirmare a muncii depuse de personalul școlii, în 1920 tanchiștii români obțin la un concurs internațional al
Pandele Predescu () [Corola-website/Science/306093_a_307422]
-
obțin la un concurs internațional al carelor de asalt, în Belgia, două din cele 3 premii ale concursului situându-se înaintea celor din SUA, Franța și Marea Britanie. Urmare a sporirii gradului de mecanizare și mobilitate a unităților și marilor unități, colonelul Pandele Predescu primește misiunea să organizeze primul Regiment de care de luptă, la 1 ianuarie 1921. La 1 aprilie 1922 este mutat la Școala Superioară de Război din București, iar în 1927 este numit Șeful Direcției 8 Armament din Ministerul
Pandele Predescu () [Corola-website/Science/306093_a_307422]
-
de demnitari comuniști sau de persoane sus-puse, precum Mădălin Voicu, Jean Maurer, fiul lui Ion Gheorghe Maurer, nepoții lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ghiță, Sanda și Mândra, Gino Iorgulescu, Irinel Columbeanu sau Sașa Marinescu. Mama lui Sașa, Iulia Marinescu, a fost primul colonel de Securitate femeie din România. Serghei Mizil a fost coleg de școală cu Sorin Oprescu. Actualmente este considerat o persoană mondenă și invitat la diverse posturi de televiziune. Donca Mizil a avut o relație îndelungată - timp de 10 ani - cu
Paul Niculescu-Mizil () [Corola-website/Science/306212_a_307541]
-
și comanda Comandamentul 3 teritorial. Pentru meritele dovedite în ridicarea nivelului știintific al școlii, pentru ordinea și disciplina instituită în învățământul militar, Ioan Dragalina este decorat cu Ordinul Steaua României, clasa V-a. În aprilie 1911 Ioan Dragalina este avansat colonel și numit comandant al Regimentului 34 din Constanța. În această perioadă, a fost decorat cu Ordinul Coroana României, clasa IV-a. În anul 1915 este avansat la gradul de general de brigadă. În perioada neutralității României (1914-1916), s-a ocupat
Ioan Dragalina () [Corola-website/Science/306259_a_307588]
-
14 octombrie. În ordinul de zi din 11 octombrie 1916, generalul Dragalina face apel la curajul și onoarea de român a fiecărui soldat: În dimineața zilei de 12 octombrie 1916, generalul Dragalina ia o mașină, un șofer și doi ofițeri (colonelul Toma Dumitrescu și maiorul Constantin Miltiade) și pleacă personal în Valea Jiului, în recunoaștere, pentru a vorbi cu comandanții aflați în primele linii, deoarece legăturile cu unitățile înaintate erau întrerupte. Ajunge în primele linii și trece podul din apropierea Mănăstirii Lainici, unde
Ioan Dragalina () [Corola-website/Science/306259_a_307588]
-
mai întâi ce e mai bun și mai nobil în ființa omenească, de aceea s-a și putut apropia sufletește de cei pe care-i conducea. Sunt cuvintele rostite de cei care l-au cunoscut pe generalul Ion Drăgălina". (Locotenent- colonel Liviu Groza, Grănicerii bănățeni, Editura Militată, București, 1893, p. 154). Slujba de înmormântare este oficiată la Biserica Albă din București, în prezența regelui Ferdinand, a principelui Carol (viitorul rege Carol al II-lea) și a numeroși oameni politici: Ion I.C.
Ioan Dragalina () [Corola-website/Science/306259_a_307588]
-
și autovehiculelor militare (1970-1981), iar apoi a devenit șef al Secției Dezvoltare (1981-1986), adjunct al șefului (1986-1990) și șef (1990) în Direcția Tehnică Tancuri și Auto a Comandamentului Infanteriei și Tancurilor. În perioada Revoluției din decembrie 1989, avea gradul de colonel inginer. El a condus unitatea motorizată care a mutat arhiva CC al PCR din sediul Comitetului Central în depozitele armatei. Abia în anul 1995 Armata a început să predea dosare ale PCR către Arhivele Naționale, procesul acestei preluări prelungindu-se
Niculae Spiroiu () [Corola-website/Science/304801_a_306130]
-
1956-1957) și comandant al Diviziei 9 Mecanizate "Mărășești" (1957-1958), apoi locțiitor al șefului Secției Pregătire de Luptă a Regiunii 2 Militare (februarie 1958 - octombrie 1959). În această perioadă, este înaintat pe rând la gradele de maior (august 1954) și locotenent colonel (noiembrie 1956). La data de 16 februarie 1955 maiorul Vasile Milea a depus o cerere la Organizația de Bază a UM 04326 Basarabi pentru a deveni membru al Partidului Muncitoresc Român (PMR), ca urmare a faptului că „studiind hotărârile PMR
Vasile Milea () [Corola-website/Science/304805_a_306134]
-
Superioară Politică a Armatei, s-a luat decizia de "ridicarea sancțiunii (...) și reîncadrarea lui în rândurile membrilor de partid, fără să i se recunoască vechimea în partid avută anterior”. Redevenit membru de partid, el a fost înaintat la gradul de colonel (30 decembrie 1962). După cum susține generalul Constantin Olteanu, Nicolae Ceaușescu ""avea o datorie mai veche (n.n. față de Milea), din 1962, după cum mi-a explicat mie nea Vasile mai tarziu. El era comandantul Școlii Militare de Ofițeri de Tancuri din Pitești
Vasile Milea () [Corola-website/Science/304805_a_306134]
-
ora 08,00), Vasile Milea s-a sinucis în sediul Comitetului Central al PCR (potrivit informațiilor oficiale), împușcându-se cu un pistol în zona inimii (în jurul orei 9:30). Decesul a survenit în jurul orei 14 la Spitalul Elias. După cum susține colonelul Corneliu Pârcălăbescu, despre ultima întrevedere cu Vasile Milea cu câteva minute înainte de moartea acestuia: Când am intrat în birou, generalul Milea mi-a spus: "Am primit ordin de la Nicolae Ceaușescu să trag în popor. Eu nu pot să dau ordin
Vasile Milea () [Corola-website/Science/304805_a_306134]
-
Major, șef de direcție și apoi locțiitorul șefului Marelui Stat Major și șeful Direcției Organizare, Mobilizare, Planificare, înzestrare din Marele Stat Major. În anul 1955 a fost avansat la gradul de maior și apoi în anul 1960 la cel de colonel. În anul 1968, în perioada invaziei sovietice în Cehoslovacia, este înaintat la gradul de general-maior (cu o stea). Remarcat pentru cunoștințele economice dobândite, este desemnat să conducă Direcția economică a Ministerului Apărării Naționale. Îndeplinește apoi funcțiile de adjunct (1981-1986) și
Victor Atanasie Stănculescu () [Corola-website/Science/304802_a_306131]
-
deținut conducerea partidului până la evadarea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej din închisoare în august 1944. Bodnăraș s-a ocupat de organizarea unor organizații paramilitare clandestine (gărzile patriotice), cărora în timpul perioadei comuniste a istoriei românești li s-a dat o importanță exagerată. Împreună cu colonelul Dumitru Dămăceanu a coordonat activitățile de sabotare a porțiunii de front numită "Poarta Iașului" din Moldova în timpul ofensivei sovietice din august 1944, așa-numita „Operațiune Iași-Chișinău”. La data de 23 august 1944, Emil Bodnăraș (cu numele conspirativ de inginerul Ceaușu
Emil Bodnăraș () [Corola-website/Science/304809_a_306138]
-
și numit prin Decret al Președintelui României în funcția de prim-adjunct al directorului Serviciului Român de Informații (și înlocuitor legal al directorului), cu rang de secretar de stat, începând cu 1 august 2005 . A fost avansat la gradul de colonel la 24 martie 2006. În perioada 20 iulie - 4 octombrie 2006, el a îndeplinit funcția de director interimar al Serviciului Român de Informații, ca urmare a demisiei lui Alexandru Radu Timofte din această funcție. În aprilie 2007, în plin proces
Florian Coldea () [Corola-website/Science/304803_a_306132]
-
din 1989, Militaru a fost rechemat în cadrele active ale armatei prin Decretul nr. 2 al președintelui Consiliului Frontului Salvării Naționale, Ion Iliescu, din 26 decembrie 1989. și numit în funcția de ministru al apărării naționale după înlăturarea regimului Ceaușescu. Colonelul Gheorghe Trosca, cel care a condus în 1978 operațiunea de contra-spionaj prin care s-a demonstrat că Nicolae Militaru a fost colaborator al GRU, a murit la Revoluția din 1989, în urma ordinelor date de Militaru. Anchete de presă efectuate la
Nicolae Militaru () [Corola-website/Science/304804_a_306133]
-
nr. 15 al președintelui Consiliului Frontului Salvării Naționale, Ion Iliescu, din 28 decembrie 1989. La data de 22 decembrie 1989, în jurul orei 14, generalul Militaru a sosit la Televiziune îmbrăcat în uniformă militară și a rostit următorul discurs: După Revoluție, colonelul de securitate Filip Teodorescu, implicat în evenimentele din 1989 de la Timișoara, a sugerat că Militaru ar fi încercat să obțină declarații false prin care să crească importanța pretinselor sale acțiuni conspirative din anii 1970, și a scris că a primit
Nicolae Militaru () [Corola-website/Science/304804_a_306133]
-
de 12 februarie 2001, fiind înlocuit de Tudor-Marius Munteanu. La data de 7 februarie 2001, a fost numit în funcția de director al Serviciului Român de Informații, nominalizarea sa de către președintele României fiind confirmată prin votul camerelor reunite ale Parlamentului. Colonelul (r) Alexandru-Radu Timofte din Ministerul de Interne a fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu 1 stea) în rezervă la 29 noiembrie 2001 . El a obținut titlul de doctor în securitatea națională la Academia de Poliție din București
Radu Timofte () [Corola-website/Science/304811_a_306140]
-
conducând pe rând următoarele departamente: combaterea crimei organizate (2000-2004), antiterorism (2002-2003) și apoi protecție internă (2003-2004). Urmează în această perioadă o serie de programe de pregătire specifică organizate de servicii partenere euro-atlantice (2000-2003), în urma cărora este înaintat la gradul de colonel (2002) și general de brigadă - cu o stea (2004). După o scurtă perioadă (2004-2005), în care a fost șef direcție generală (contraspionaj și protecție internă), generalul Silviu Predoiu a fost numit la data de 18 noiembrie 2005 în funcția de
Silviu Predoiu () [Corola-website/Science/304818_a_306147]
-
În anul 2008 a fost înaintat la gradul de general-locotenent (cu 3 stele). Generalul Silviu Predoiu vorbește limbile engleză și franceză. Investigațiile efectuate de către jurnalistul Ovidiu Ohanesian au scos la iveală faptul că din anul 2001 și soția generalului Predoiu, colonelul Cătălina Predoiu, a fost angajată în cadrul SIE în anul 2001, la compartimentul sinteză. Ea a deținut funcțiile de șefă a serviciului analiză (2005) și apoi de șefă a Direcției de Resurse Umane (compartimentul care se ocupă cu angajările ofițerilor și
Silviu Predoiu () [Corola-website/Science/304818_a_306147]
-
în ierarhia militară, fiiind promovat pe rând la gradele de locotenent major (decembrie 1949), căpitan (august 1950) și maior (aprilie 1951). Urmează apoi cursurile Școlii serale de Partid de pe lângă Direcțiile Centrale ale M.F.A. (1951-1952), fiind avansat la gradele de locotenent colonel (aprilie 1952) și colonel (septembrie 1952). În paralel, îndeplinește funcția de locțiitor al șefului Direcție Cadre în M.F.A. (aprilie 1951 - septembrie 1952) și apoi pe cea de locțiitor politic al comandantului Regiunii a 3-a Militare (septembrie 1952 - ianuarie 1953
Ioan Ioniță () [Corola-website/Science/304807_a_306136]
-
promovat pe rând la gradele de locotenent major (decembrie 1949), căpitan (august 1950) și maior (aprilie 1951). Urmează apoi cursurile Școlii serale de Partid de pe lângă Direcțiile Centrale ale M.F.A. (1951-1952), fiind avansat la gradele de locotenent colonel (aprilie 1952) și colonel (septembrie 1952). În paralel, îndeplinește funcția de locțiitor al șefului Direcție Cadre în M.F.A. (aprilie 1951 - septembrie 1952) și apoi pe cea de locțiitor politic al comandantului Regiunii a 3-a Militare (septembrie 1952 - ianuarie 1953). Ion Ioniță își continuă
Ioan Ioniță () [Corola-website/Science/304807_a_306136]
-
Ioniță devine apoi comandant al Aviației Militare (februarie - noiembrie 1956), membru în Consiliul Militar (decembrie 1958 - noiembrie 1959) și comandant al Comandamentului Apărării Antiaeriene (octombrie 1959 - decembrie 1962). Pe rând este avansat la gradele de general locotenent (martie 1961), general colonel (octombrie 1964) și general de armată (mai 1971), cel mai înalt grad din Armata Română din acea perioadă. După ce în perioada decembrie 1962 - august 1966 a îndeplinit funcția de adjunct al ministrului apărării naționale, generalul Ioniță devine ministru al forțelor
Ioan Ioniță () [Corola-website/Science/304807_a_306136]