14,411 matches
-
o revoltă pasageră și cu influență disproporționată împotriva autorității culturale occidentale, dar, din perspectiva anului 1990, ea a fost pe cât de neașteptată, pe atât de violentă. Cu toate acestea, în anii 1990, Fukuyama a repus în discuție o viziune îndelung consolidată printre liberali: cea conform căreia răspândirea ordinilor politice naționale legitime va aduce până la urmă sfârșitul conflictelor internaționale. Această poziție neokantiană pleacă de la premisa că anumite state, cele cu un liberalism democratic consolidat, constituie un ideal pe care restul lumii îl
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
bogăției, prin cucerire teritorială. Conform lui Paine, în The Rights of Man, "sistemul războiului" a fost inventat "pentru a menține puterea sau slujbele oamenilor de stat, ale soldaților, ale prinților, ale diplomaților și ale fabricanților de arme, și pentru a consolida și mai mult tirania lor asupra poporului" (Howard, 1978:31). Războaiele le oferă guvernelor scuze pentru a inventa taxe, pentru a-și extinde aparatul birocratic și pentru a-și crește controlul asupra cetățenilor. Popoarele, pe de altă parte, sunt iubitoare
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și ar produce o revoluție în comportarea necivilizată a guvernelor" (Howard 1978:29). În 1848, John Stuart Mill afirma și el că liberul schimb era mijlocul prin care se putea pune capăt războiului: "comerțul face ca războiul să devină irelevant, consolidând și multiplicând interesele individuale care acționează într-o opoziție naturală cu acesta" (Howard 1978:37). Extinderea piețelor va plasa societățile pe cu totul alte fundamente. În locul conflictelor asupra resurselor limitate, cum este pământul, revoluția industrială a adus perspectiva unei prosperități
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
externă și se vor baza pe puterea militară pentru a-și pune în aplicare viziunea asupra unei noi ordini mondiale. "Războiul împotriva terorii" pare să fi schimbat puține lucruri în acest sens. Aceste evenimente nu au făcut altceva decât să consolideze o tendință despre care unii liberali au crezut sau sperat că trecuse. Istoricul marxist Eric Hobsbawm a observat că "elementul de bază pentru a înțelege situația prezentă este că atentatele de la 11 Septembrie nu au amenințat în mod real SUA
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
a dovedit a fi în linii mari corectă, după cum se poate vedea după prăpastia din ce în ce mai adâncă dintre cei care cred în promovarea drepturilor universale ale omului (prin forță dacă este nevoie) și cei care cred că este necesar să se consolideze respectul pentru suveranitatea națională în fața noului imperialism. Bull și Watson credeau că o ordine internațională care reflectă interesele statelor non-occidentale fusese deja construită, în linii mari, în anii '80. Ei erau convinși și că societatea internațională nu va întruni sprijinul
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
o numește "ontopologie", termen împrumutat de la Derrida, se referă la presupunerea că o comunitate politică are nevoie de o aliniere perfectă între teritoriu și identitate, stat și națiune (Derrida 1994a: 82; Campbell 1998a: 80). Ea funcționează pentru a răspândi și consolida presupunerea că o comunitate politică trebuie înțeleasă și organizată ca o singură identitate perfect aliniată cu, și posedând, teritoriul care îi este alocat. Logica acestei reguli, sugerează Campbell (1998a: 168-9), conduce la dorința de a avea o comunitate coerentă, delimitată
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și ideile instituționalizate condiționează astfel ceea ce actorii consideră necesar și posibil, atât în termeni practici cât și etici. Un președinte sau un prim ministru într-o democrație liberală instituită vor imagina și vor susține numai anumite strategii pentru a-și consolida puterea, iar normele politicii democratice liberale le vor condiționa așteptările. Structurile normative și ideaționale își exercită influența și prin comunicare. Când un individ sau un stat caută să își justifice comportamentul, ei vor apela de obicei la norme stabilite de
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
instituționalizează politici și priorități pe criterii de gen. În studiul său despre Organizația Internațională a Muncii, Sandra Whitworth (1994) arată că prejudecățile despre relațiile de gen au conturat politicile Organizației, cu efecte discriminatorii pe piața națională și internațională a muncii, consolidând inegalitatea femeii. Catherine Hoskyns (1996) arată cum mișcările femeilor din statele membre au folosit cu succes corpusul juridic al Uniunii Europene privind egalitatea de șanse pentru a aborda problemele inegalității la nivel național. Analiza axată pe relațiile de gen a
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
elimina fundamentalismul islamic și alte "amenințări" (Bar On 2003: 456). Prin urmare, analiza de gen dezvăluie modul inextricabil în care bărbații și statele relaționează cu violența internă și cea internațională. Securitatea limitată pe care o oferă le permite să-și consolideze autoritatea asupra altor bărbați și altor state, dar, la fel de important, și asupra femeilor și teritoriului, de care depind pentru exploatarea resurselor și pentru reproducerea socio-culturală și biologică a relațiilor de putere. Prin atenția acordată experiențelor, atât feminine cât și masculine
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
in International Relations (1998) afirmă că politica și instituțiile internaționale sunt ele însele spații vitale pentru construirea masculinității și identității masculine (Zalewski și Parpart 1998; vezi și Hooper 2000). Analizele feministe problematizează dihotomiile definitorii ale domeniului Relațiilor Internaționale, care sunt consolidate prin asocierea lor cu dihotomia de gen masculin-feminin: spre exemplu asocierea femeilor cu pacea, cooperarea, subiectivismul și politica internă "soft", iar a bărbaților cu războiul, competiția, obiectivitatea și politica internațională "la nivel înalt" (Sylvester 1987, 1994a, 2002; Elshtain 1987). Ele
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
De exemplu, Spretnak și Capra (1984) sugerează că trăsăturile identificate de Weber ca fiind centrale pentru statalitate sunt problematice din punctul de vedere al ecologiștilor (1984: 177). Bookchin (1980) oferă argumente similare, afirmând că statul este instituția ierarhică supremă care consolidează toate celelalte instituții ierarhice. Carter (1993) susține că statul face parte din dinamica societății moderne, care este cauza actualei crize ecologice. El evidențiază o "dinamică riscantă pentru mediu", în care "un stat centalizat, pseudo-reprezentativ, cvasi-democratic, fixează relații economice competitive, inegalitare
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
este legată inextricabil de alte instituții moderne cum ar fi capitalismul, statele-națiune și formele moderne de patriarhat, nu este potrivit să reacționezi dezvoltând și mai mult aceste instituții, centralizând puterea prin dezvoltarea instituțiilor globale și regionale. O asemenea reacție va consolida și mai mult raționalitatea instrumentală, care va submina posibilitatea de dezvoltare a unei etici ecocentrice. O poziție ecocentrică conduce așadar la argumente în favoarea reducerii dimensiunilor comunităților umane, și în special în favoarea contracarării tendințelor spre globalizare și omogenizare, având în vedere
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Înapoi.” (Seneca) „Degeaba ne-am tângui, degeaba ne-am zbuciuma, degeaba am Întreba; răspuns nimeni n-o da. De ce se veștejește floarea, de ce tace privighetoarea, de ce sacă izvorul...” (M. Sadoveanu) Timpul face și desface. (Timpul este făurar, putând, de exemplu, consolida sau amplifica sentimentul de prietenie dintre doi oameni, dar tot el poate să accentueze eventualele animozități dintre aceștia.) Făcându-ți testamentul, nu mori. (Dar, pentru a-ți face testamentul, trebuie să fii În stare să lași ceva În urma ta.) „Mort
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
psihologice ale fenomenului stilistic În creațiile literare: „Există În inconștient o magmă rămasă Încă neghicită, o magmă de atitudini și de moduri de a reacționa după o logică, alta, dar nu mai puțin tare decât a conștiinței, un ritm interior, consolidat Într-un fel de tainic simțământ al destinului, un apetit primar de forme, o efervescență a Închipuirii dătătoare de sens, adică un mănunchi de inițiative de o putere spărgătoare de stavili ca a semințelor și de o exuberanță năvalnică, precum
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Mircea Eliade, Emil Botta, Zaharia Stancu, Mihai Beniuc, Eugen Jebeleanu etc. Cea de-a cincea generație ar fi cea constituită din 1948, mai precis, după cel de-al Doilea Război Mondial, care durează tot 33 de ani, și care se consolidează la începutul deceniului șapte, căreia îi revine și misiunea de a se sincroniza cu mișcarea literară europeană, asemenea generației precedente, de altfel, dar și de a reînnoda legătura cu valorile antecesorilor, lucru pe care moderniștii nu îl realizează, ci, dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
amprentate de ura contra regimului, deși, în 1964, când aceasta își reia activitatea, ar trebui să fie proaspăt marcată de persecuția anilor anteriori, odată cu volumul Octombrie, noiembrie, decembrie, apărut la București, în 1972, Ana Blandiana își schimbă vocea și tonalitatea, consolidând ceea ce doar firav construise, în volumele anterioare: două realități distincte: una exterioară realitatea exterioară marcată de ideologia vremii, în care autoarea a trebuit să se confrunte cu cenzura, care este redată, în mod tacit, în aproape toate volumele de poezie
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
o hermeneutică a receptării textului literar, de tip poetic. Alina-Iuliana Popescu demonstrează direct sau indirect că, într-un fel sau altul, biografia și opera se intercondiționează, oricât am încerca să le disjungem. O carte discutabilă, dar care vine să-i consolideze demonstrația și interpretarea. "Poezia Anei Blandiana este o poetică a unei duble deconstrucții." se afirmă la un moment dat. Adică, deconstrucția canonului și deconstrucția de sine. Citatul care apare și ca motto al tezei: "Am visat, întotdeauna, un text cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
s-ar spune, îți iubești iubirea! El 1: Nu-i chiar rău spus. (ca și pînă acum, vrea să mai noteze cîte ceva) Ea 2: Ce ți-i și cu poeții ăștia, domnule! (după o pauză în care încercuirea se consolidează) Și în seara asta ce mase avide de cultură... de poezie ai mai fericit cu prezența ta? El 1: Am fost la Clubul C.F.R. Ea 2: Frumos! Tineretul cheferist și arta poetică! Se lipește frumos, n-am ce spune! El
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
aveți nevoie de o schimbare. De o schimbare a stilului, a ritmului de viață, a ambianței....! Orice primenire e bine venită... o mobilă nouă... o perdea... o haină... un covor... care, oricît ar părea de neînsemnate, au rostul lor, reface, consolidează. Credeți-mă! (cei doi l-au ascultat țintuiți, fascinați parcă; se privesc unul pe altul, adevărul la care ajunseseră pare clătinat; El n plusează) Ascultați-mă, ați trecut printr-un moment greu, dar există șansa de a fi depășit. N-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
va deduce În mod cît se poate de logic că: 1) poezia este o simplă valoare abstractă (independentă de realizarea ei), 2) poezia aparține fără Îndoială unui trecut revolut (din care nu mai poți rămîne decît cu nostalgie).” Nimic nu consolidează mai mult cele două concluzii ale cititorului modern decît Încercările de plebiscitare a poeziei moderne prin media. Concursul poeților de pe canalul doi al TVR, din primăvară, este cel mai bun argument În acest sens. Individul contemporan, care citește literatură publicată
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
propune un discurs suplimentar despre supraveghere, ci o reflecție asupra spectatorului, pornind de la acea „dublare” a privirii pe care supravegherea o implică. Supravegherea profană La rândul său, puterea profană practică supravegherea pentru a se informa și, implicit, pentru a-și consolida autoritatea. „Supraveghează și vei stăpâni”, iată un dicton în care se recunoaște orice putere. În realitate, nu există stat care să nu organizeze activități de supraveghere, ceea ce diferă de la țară la țară fiind doar intensitatea și consecințele rezultatelor obținute. Orice
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
precum Gâlcevile din Chioggia și, mai ales, Piațeta. Aici, supravegherea de proximitate furnizează neîncetat informații, grație unei permanente activități de spionare a vecinului, plasat sub tirul unor priviri iscoditoare, informații care leagă și dezleagă prietenii, anulează făgăduieli de căsătorie sau consolidează alte tipuri de contract. Împreună cu Luciano Damiani, scenograful său, Strehler reproduce datele urbanismului venețian, caracterizat prin prezența centrală a unei piațete mărginite de jur-împrejur de case ale căror ferestre reprezintă excelente puncte de observație reciprocă. Strehler surprinde cu finețe rolul
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
margine și nu înaintează... În schimb, Alain Bézu nu ne ascunde nimic, tot dispozitivul e la vedere, supraveghetori și supravegheați deopotrivă; mai mult decât atât, la el, Nero intră chiar în sală, ca un spectator de onoare ce confirmă și consolidează propriul nostru statut de public supraveghetor. În felul acesta, supravegherea devine cumplit de crudă, de nemiloasă, căci, în mod flagrant, ceea ce se presupune a fi invizibil se vede în toate detaliile. De data aceasta, torționarul e de față. Deși, în raport cu
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
public „suprainformat” care nu se mai teme de posibilele lor ravagii și care se arată dispus să accepte atât revelațiile amăgitoare, cât și reconcilierile de salon. Supravegherea este finalmente comică, în măsura în care nu izbutește să reveleze adevărul, ci mai degrabă să consolideze minciuna. Supravegherea „aleatorie” rămâne inofensivă; e exersată, firește, dar recolta ei e săracă: o împletitură de aventuri galante fără urmări și de contracte matrimoniale salvate. Această supraveghere cu rezultate nule atestă voința proprie unei clase și reprezentanților ei de a
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
dovadă materială, de un reper temporal. A supraveghea și... a scrie, iată două operațiuni complementare, proprii aparatului totalitar. Oralitatea nu face aici decât să deschidă calea delațiunii și a culegerii de informații, pe care numai scrisul le atestă și le consolidează. Iar această filosofie, apropiată de practicile asiatice, este acompaniată de un uluitor mecanism de arhivare, căruia cei aflați la putere îi acordă toată atenția, fiindcă văd în el un instrument de care se pot folosi în orice clipă. Arhivele sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]