13,997 matches
-
de cancer la stomac. Cu banii care ar fi trebuit să îi revină s-au plătit funerariile, iar restul au ajuns la soție și la fiica acestuia. În ciuda compozițiilor sale foarte echilibrate, care au adus doar cuvinte de la laudă de la criticii din Europa, muzica sa a fost descrisă și ca fiind ”lipsită de masculinitate”. El a excelat în toate genurile muzicale din repertoriul pianistic, dar interpretarea propriilor compoziții era cea mai admirată. Muzica de cameră a sa a devenit repede o
Moritz Moszkowski () [Corola-website/Science/329729_a_331058]
-
a pus bazele Teoriei Protonismului în 2005 ca un răspuns la torentul de critici negative nefondate provenite din mediul academic din Europa de Est, urmând căderea comunismului și ca răspuns, a dezvoltat Teoria Protonismului pentru a oferi un teren comun prin care criticii pot evalua o operă literară într-o manieră mai obiectivă. Protonismul se bazează pe cinci principii centrale: adevăr, cercetare, restitușie, protonismiotică, și etică. Marinaj predă Engleză și Comunicare, printre alte cursuri, la Colegiul Richland, din 2001. Marinaj a publicat mai
Gjekë Marinaj () [Corola-website/Science/329877_a_331206]
-
chiar și în occident). Meritele sale au fost salutate în rândurile elitei culturale, dar din partea statului nu i s-a acordat nicio recunoștință (nici nu s-ar fi putut, căci ne aflăm în rigida epocă a cenzurii ceaușiste) Esteticul și criticul teatral Nánay István prezintă astfel ultimii zece ani ai maestrului: "”Acest deceniu al existenței sale i-a adus succesul. Spectacolele sale au intrat în rând cu cele mai bune realizări ale renumitei școli de regie românească. A lucrat în Iugoslavia
György Harag () [Corola-website/Science/329908_a_331237]
-
electropop și eurodance construit în jurul unor sintetizatoare și beat-uri hi-NRG, cu versuri ce abordează modul în care Gâgă este dependentă de adorarea fanilor ei și cum ea trăiește pentru a cânta. Piesa a primit în general recenzii pozitive de la criticii de muzică, care au lăudat refrenul atrăgător și au comparat-o în mod favorabil cu materialul de pe albumul ei de debut, "The Fame" (2008). „Applause” a obținut un succes comercial în numeroase magazine de muzică mari. În Statele Unite a debutat
Applause () [Corola-website/Science/329971_a_331300]
-
RIAA) cu triplu disc de platina. Un videoclip însoțitor regizat de fotografii de modă Inez van Lamsweerde și Vinoodh Matadin a fost lansat pe 19 august 2013 și a fost difuzat în Times Square. Videoclipul a primit recenzii pozitive de la criticii ce l-au văzut ca un profil al lui Gâgă și au remarcat referințele la expresionismul german și Andy Warhol. Pentru a-și promova piesă, Gâgă a deschis ediția din 2013 a MTV Video Music Awards cu un spectacol în
Applause () [Corola-website/Science/329971_a_331300]
-
La o privire superficială a întregii opere, Radu-Anton Maier pare a avea corespondențe cu suprarealismul liric al secolului XX; la o analiză mai profundă se desprind unele elemente din arsenalul ideatic al lui Max Ernst sau, mai rar, Paul Klee. Criticul de artă, Prof. Univ. Dr. Livia Drăgoi deplasează excursul analitic în definirea demersului artstic al pictorului pe linia experimentului postmodern: "Asocierea neașteptată a unor motive naturale ori artefacte incongruente, ca și dialogul între marile spații aerate, eterice, diafane și formele
Radu-Anton Maier () [Corola-website/Science/329990_a_331319]
-
succesul fetei sale. Scenariul filmului a fost scris de Octavian Sava, realizator de emisiuni de varietăți și teatru la Radio România Actualități și Televiziunea Română. El a compus numeroase scheciuri, monoloage și cuplete muzical-umoristice pentru programele de revelion de la TVR, iar criticul Călin Căliman îl considera un „umorist încercat”. Octavian Sava a debutat ca scenarist la filmul "Post restant" (1961). Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București. Regizor secund a fost Nicu Gheorghe. Cântecele din film sunt interpretate
În fiecare zi mi-e dor de tine () [Corola-website/Science/328045_a_329374]
-
România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman considera acest film ca fiind o "„comedie muzicală, cu o distribuție de «comici vestiți ai ecranului», Stela Popescu, Marin Moraru, Alexandru Arșinel, Jean Constantin, în roluri suculente și truculente, dar și cu Emilia Popescu (la al doilea rol
În fiecare zi mi-e dor de tine () [Corola-website/Science/328045_a_329374]
-
pe scenariul unui umorist încercat, Octavian Sava, care a cochetat cu cinematograful încă de la Post-restant, și pe partitura compozitorilor Gheorghe Grigoriu și Ionel Tudor care satisface gusturi melodice diferite, lirice și ritmice. «Visul muzical-cinematografic» Gloria nu cântă rămâne, însă, departe...”" Criticul Tudor Caranfil a dat filmului trei stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Însărcinat să inaugureze cu un spectacol arena de vară a „Teatrului Nostru”, tânărul regizor Radu (Păunescu) și-o dispută pe studenta la Conservator Irina (Mareș), cu
În fiecare zi mi-e dor de tine () [Corola-website/Science/328045_a_329374]
-
intenționat?) senzația de improvizație. Pentru că - așa cum suntem preveniți de la început - miza e mică și ideile par a veni pe parcurs. Dar umor său, despovărat de șabloane, este eficient și săgețile își ating mai toate ținta”". În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”", criticul Călin Căliman considera că regizorul Iulian Mihu "„s-a jucat, frumos, în Nu filmăm să ne-amuzăm (martie 1975), o comedie amuzantă, deși încearcă să ne convingă - uneori cu aplomb didactic - că umorul este o întreprindere foarte serioasă, cu dedesubturi
Nu filmăm să ne-amuzăm () [Corola-website/Science/328081_a_329410]
-
divertisment estival”", în care evoluează „comici vestiți ai ecranului” precum Toma Caragiu, Jean Constantin, Gheorghe Dinică și... Jean Georgescu și „un «galon» feminin pe cinste” format din Gina Patrichi, Violeta Andrei, Flavia Buref, Aimée Iacobescu, Angela Chiuaru și Angela Stoenescu. Criticul Tudor Caranfil nu a dat filmului nicio stea și a făcut următorul comentariu: "„Aventurile pe Litoral ale unei echipe de filmare care realizează o pretinsă satiră a moravurilor din jungla cinematografiei românești. Comicul vizează lipsa de inspirație și deruta meseriașilor
Nu filmăm să ne-amuzăm () [Corola-website/Science/328081_a_329410]
-
În acești ani de suferință unii contemporani cunoscuți au venit să o viziteze. Poetul Clemens Brentano i-a luat un lung interviu în urma căruia a scris două cărți despre viziunile călugăriței. Veridicitatea scrierilor lui Brentano a fost pusă la îndoială, criticii caracterizând cărțile drept “creațiile unui poet “ sau “invențiile” lui Bretano . Totuși, deși nici ea și nici Bretano nu au fost niciodată la Efes, clădirea descoperită acolo și considerată a fi fost casa Fecioarei Maria, corespunde exact scrierilor lui Brentano conform
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
3 săptămâni și 2 zile" al lui Cristian Mungiu (cu 89.339 spectatori). și al 12-lea cel mai vizionat film românesc din perioada 1990-2010. În ciuda marelui succes la public, recenziile criticilor de film au fost aproape în totalitate negative. Criticul Tudor Caranfil nu a dat filmului nicio stea și a făcut următorul comentariu: "„O piatră dacică, un fel de «Lampă a lui Aladin» care împlinește dorințele deținătorului, de la un parizer cu soia la un ospăț nupțial, e descoperită în satul
Garcea și oltenii () [Corola-website/Science/328188_a_329517]
-
băieți și o ștrengăriță" se află astfel pe locul 9 în topul celor mai vizionate film românești din toate timpurile după cum atestă un comunicat din 2006 al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”", criticul Călin Căliman afirma că "Șapte băieți și o ștrengăriță" este o comedie lejeră. Această opinie este susținută și de jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, care considera acest film drept o comedie ușoară, mai
Șapte băieți și o ștrengăriță () [Corola-website/Science/328337_a_329666]
-
băieți și o ștrengăriță" este o comedie lejeră. Această opinie este susținută și de jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, care considera acest film drept o comedie ușoară, mai mult sau mai puțin muzicală. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Aventurile unor grenadieri napoleonieni încartiruiți în coasta unui sat italienesc plin de fete istețe. Dintre ele, Carlotta («ștrengărița Tolo!») e gata-gata să le vină de hac
Șapte băieți și o ștrengăriță () [Corola-website/Science/328337_a_329666]
-
nurilor, dar actorii români au prezențe amuzante.”" Analizând acest film, Andrei Gorzo a catalogat "Șapte băieți și o ștrengăriță" drept „o comedie erotică și de aventuri”, un film „debil și libidinos, o aberație, dar măcar e o «aberație de libertate»”. Criticul s-a declarat surprins că România socialistă s-a putut asocia în 1966 la „depravarea asta franțuzească”, în care actrița Marilù Tolo făcea baie goală din cinci în cinci minute, iar Jean Marais intra în fiecare încăpere cu sabia scoasă
Șapte băieți și o ștrengăriță () [Corola-website/Science/328337_a_329666]
-
loc în interpretarea Orchestrei Simfonice din New York sub bagheta lui Damrosch pe 3 decembrie 1925, cu compozitorul în calitate de solist. Concertul a fost cu casa închisă și a fost foarte bine recepționată de publicul larg. Totuși recenziile au fost mixte deoarece criticii erau nehotărâți dacă lucrarea este clasică sau jazz. A existat o atitudine variată din partea contemporanilor, Igor Stravinski spunând că este o lucrare genială în vreme ce lui Serghei Prokofiev i-a displăcut total. Patinatoarea artistică sud-coreană Kim Yu-Na a patinat pe această
Concertul pentru pian (Gershwin) () [Corola-website/Science/328341_a_329670]
-
este frumoasă, iar satisfacțiile profesionale sunt mari. "Toamna bobocilor" (1975) a reprezentat un început de drum în tratarea acestui subiect, fiind urmată de filme ca "Iarna bobocilor" (1977), "Buletin de București" (1983), "Căsătorie cu repetiție" (1985) și "Primăvara bobocilor" (1987). Criticul Tudor Caranfil a dat filmului două stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Urmare a toamnei acelorași „boboci” din pitorescul sat Viișoara, cu schimbare de anotimp. Intelectualitatea satului socialist e întărită prin misterioasa apariție a profesoarei de elină Praxiteea
Iarna bobocilor () [Corola-website/Science/328342_a_329671]
-
Friedrich Händel, interpretate de orchestra Filarmonicii George Enescu din București, dirijată de Mircea Cristescu. Versurile recitate în film sunt scrise de poetul Nichita Stănescu. Decorurile și costumele au fost realizate de arhitecții Marcel Bogos și Rodica Savin, fiind caracterizate de criticul Alice Mănoiu prin „grandomanie scenografică”, argumentată de traiul medicului Palaloga într-un mediu poleit și convențional. Copia standard a fost finalizată în decembrie 1968. Cheltuielile de producție s-au ridicat la suma de 2.885.000 lei. Filmul "" a fost
Răutăciosul adolescent () [Corola-website/Science/328353_a_329682]
-
digerabil de marea majoritate a spectatorilor. Actrița Irina Petrescu a obținut Medalia de aur pentru interpretare feminină la Festivalul Internațional al Filmului de la Moscova (1969). Critica de film a remarcat interpretările actoricești bune realizate de Irina Petrescu și Iurie Darie. Criticul Eugen Atanasiu scria într-un articol publicat în 1969 în revista „Magazin” că „în Răutăciosul adolescent, Irina Petrescu cristalizează acel aliaj de prospețime și spirit meditativ, de sensibilitate și delicatețe, de romantism și luciditate, de eleganță și bun gust care
Răutăciosul adolescent () [Corola-website/Science/328353_a_329682]
-
are cunoștință de acest „pact cu diavolul”, dar îi intuiește existența și își dă seama în ultima noapte, când hoinărește tulburată prin ploaia torențială, că se apropie un soroc. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman a afirmat că filmul "Răutăciosul adolescent" este un „film cu lumini și umbre de viață”, „o proză substanțială, cu personaje puternice, cu tentante jocuri între aparențe și esențe (însuși titlul vine din zona aparențelor), cu bine plasate accente
Răutăciosul adolescent () [Corola-website/Science/328353_a_329682]
-
cu lumini și umbre de viață”, „o proză substanțială, cu personaje puternice, cu tentante jocuri între aparențe și esențe (însuși titlul vine din zona aparențelor), cu bine plasate accente psihologice în investigarea universului intim al doctorului Palaloga, eroul povestirii cinematografice”. Criticul aducea elogii filmului, lăudând firul său psihologic și personajele „atașante” create de Irina Petrescu, Iurie Darie și Virgil Ogășanu (care „dintr-un confesor indiscret devine un alter-ego al doctorului Palaloga, zona luminoasă a conștiinței sale, autoironia lui purificatoare”). „Construit, o
Răutăciosul adolescent () [Corola-website/Science/328353_a_329682]
-
confesor indiscret devine un alter-ego al doctorului Palaloga, zona luminoasă a conștiinței sale, autoironia lui purificatoare”). „Construit, o parte, pe un gradat suspense psihologic, filmul se concentrează asupra poveștii de dragoste, recurgând - deopotrivă - la elemente lirice și estetizante”, scria el. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului două stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„«Imposibila iubire» dintre un medic infatuat, trăind la adăpostul prestigiului social, în confortul vilei sale exorbitante, și o simplă asistentă medicală. În fața unei maladii fără iertare
Răutăciosul adolescent () [Corola-website/Science/328353_a_329682]
-
este „un etalon al spargerii șabloanelor”, care prezintă un eșec sentimental și ignoră tezismul filmelor românești din deceniul precedent. Acest film prezintă o poveste de dragoste într-un mod filozofic și nu comercial, aceasta fiind considerată una dintre calitățile sale. Criticul elogiază muzica inspirată compusă și dirijată de Tiberiu Olah, precum și interpretarea inteligentă și expresivă a Irinei Petrescu. Nu toți criticii au apreciat însă calitatea filmului. Într-un studiu publicat în 1976, Alice Mănoiu scria că filmul este conceput într-un
Răutăciosul adolescent () [Corola-website/Science/328353_a_329682]
-
film prezintă o poveste de dragoste într-un mod filozofic și nu comercial, aceasta fiind considerată una dintre calitățile sale. Criticul elogiază muzica inspirată compusă și dirijată de Tiberiu Olah, precum și interpretarea inteligentă și expresivă a Irinei Petrescu. Nu toți criticii au apreciat însă calitatea filmului. Într-un studiu publicat în 1976, Alice Mănoiu scria că filmul este conceput într-un „stil-reclamă: «vizitați litoralul și mănăstirile»”, afirmând că aceasta poate distruge emoția spectacolului. Ea afirma că decorurile inspiră grandomanie și falsitate
Răutăciosul adolescent () [Corola-website/Science/328353_a_329682]