14,078 matches
-
-ți arate o montare, în trei rînduri!). Spre exemplu: paravanul; adus de autor pe scenă pentru ca "personajele să se vadă atît de singure. Ele-s importante în explorarea febrilă a imperiului singurătății". La Yannis Kokkos, crede George Banu, obiectul scenografic dominant e ușa, copacul sau scara. La Alexa Visarion e vital paravanul. Și, cum a arătat într-unul dintre primele spectacole Cehov, pietrișul care scîrțîia sub tălpile eroilor, continuat de zahărul care scîrțîia între dinți, înaintea băutului ceaiului. Cu trei cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
piesei și, poate mai mult decât atât, a universului cehovian. Melania Ursu Sonia și Gheorghe Nuțev Astrov Este un spectacol în care sentimentele de farsă și de tragedie se află într-o desăvârșită instabilitate, își schimbă permanent calitatea de momente dominante (...). Am spus că spectacolul constituie o incorporare a consecvenței prin inconsecvență, fiind însă construit în jurul lui Nuțescu, lui i-a revenit misiunea de a esențializa ideea. Și văzându-l pe Nuțescu în Astrov, nu m-am putut debarasa de dorința
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
valoare de "memento" despre demnitatea artistului față în față cu sine însuși, față în față cu o lume tulbure, față în față cu "locul dement al unor impostori de rând". Filmul are atmosferă și sonorități de recviem. Este drept, tonul dominant al unor "capitole" iese din raza tragismului în stare pură, mergând până la accente caricaturale... dar regizorul extrage esențe și idei din toate aceste stări contradictorii; "capitolele" disparate ale filmului... Nu numai pentru regizor, ci și pentru protagonist, Mircea Albulescu în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în anii '90, prin unele filme gongorice? N-a intervenit o ruptură din 2001 încoace? Rupturile fac parte din continuitate. A nega, din punct de vedere creator, înseamnă a continua direcțiile fertile. Dar ruptura este evidentă. O ruptură de mentalitatea dominantă, dar și de structurile construcției filmice moștenite. "Cei buni" erau asimilați de mediocritate, fiindcă, în cinematograful românesc, mediocri tatea era cea care stăpînea, era "la ea acasă". Din cînd în cînd, cei buni, cei talentați, cei autorizați legitim în nașterea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
decedat în înghesuiala și oboseala cozilor. Clientela constantă a cozilor erau pensionarii care aveau timpul necesar pentru a aștepta. Majoritatea locuitorilor orașelor stăteau în apartamente pe un nivel, în blocuri, în spații mici, prost izolate și sensibile la intemperii. Culoarea dominantă a cartierelor de blocuri era griul. Această culoare monotonă acoperea majoritatea obiectelor utilizate cotidian și era emblematică pentru arhitectura orașelor. Omogenizarea și tipizarea formelor, culorilor ambientului ca și a comportamentelor umane și a atitudinilor reprezentau obsesii ale lui Ceaușescu (Kligman
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
Ceaușescu (așa cum am arătat mai sus). în raporturile dintre putere și popor, categoria largă a celor care nu făceau parte din cercurile puterii și nici dintre 49VIOLENȚA complicii acestor cercuri erau cei marginalizați, cei ce alcătuiau „fracțiunea dominată de clasa dominantă”(Bourdieu, apud Kligman, 2000, p. 25). Societatea românească, în marea ei masă, era o societate săracă. Toți acești factori de vulnerabilizare, identificați în perioada comunismului, se resimt încă și azi în evoluția societății românești, așa cum indică statisticile curente 1. Factorii
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
procese cognitive patogene, cu o reflecție distorsionată, precum și la învățarea rolului de victimă. Dar poate duce și la evoluția victimei spre rolul de agresor sau la o combinație între cele două roluri, ambele nesănătoase. Agresorul e descris ca o persoană dominantă, rigidă, cu nevoia de a se impune în acest fel violent, pentru a-și salva și păstra imaginea de sine. Invidia și resentimentele stau la baza acestei conduite. Diminuând manifestările victimei, reducându-i locul ce îl ocupă în grup, agresorul
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
în viață cu sentimentul vitalității (Siegel, 2001). Creierul este un sistem care funcționează prin conexiuni atât pe plan intern, cât și în raporturile sale cu exteriorul, cu ceilalți. Creierul reprezintă organul nostru „social”legându-ne de ceilalți. Când însă activitatea dominantă a creierului are ca scop asigurarea supraviețuirii, fuga sau lupta cu pericolul, comportamentele de a ne atașa de ceilalți sunt mult diminuate. Un astfel de copil, trăind mereu în alertă, în așteptarea și sub amenințarea „imprevizibilului previzibil” care-i va
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
conferă și terapeutului un surplus de competență și siguranță, iar pacientului îi sporesc șansele de vindecare. Părăsind teritoriul atât de promițător al integrativității, conform opiniei reiterate de Rothbaum (2000), dacă se conservă granițele de demarcație dintre școlile psihoterapeutice (poziție încă dominantă), pentru tratarea sindromului de stres posttraumatic, preferința clinicienilor se îndreaptă spre hipnoterapie, terapie psihanalitică (cu derivările sale psihodinamice) și terapie cognitiv comportamentală. Dintre acestea, cea mai frecvent și mai pedant verificată, după rigorile enunțate anterior, este desigur terapia cognitiv comportamentală
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
perinatală și a nașterii propriu-zise. Fedor-Freybergh (2005) opinează, pe drept cuvânt, că asistența respectivă face parte din cadrul prevenției primare, întrucât modul cum îl tratăm pe copil în timpul gestației va condiționa relația sa cu lumea. Altfel spus, dacă violența este nota dominantă a vieții sale din uter, caracteristica respectivă se va perpetua și postnatal, argumentând această epidemie a violenței care tronează suveran în lumea contemporană. Un exemplu grăitor îl furnizează D. Chamberlain (1995), citându-l pe Robert Harris, un tânăr care la
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
unor complicații indezirabile (circulară de cordon ombilical, placenta previa etc.). Important este că anxietatea nu mai domină suveran, căci individul dezvoltă o imensă forță ce se metamorfozează într-o furie nestăvilită, care îi inoculează dorința irepresibilă de a supraviețui. Nota dominantă, ce conferă identitate acestei secvențe, este o luptă titanică între moarte și renaștere, altfel spus, persoana experimentează o stare intermediară, cea a purgatoriului. Așa se explică de ce întreaga experiență este invadată de imagini ale unei naturi dezlănțuite (cutremure, tornade etc.
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de a susține populația. Rupturile cauzate de dezastre obligă guvernul la exercitarea directă a puterii ce o deține, etalând repertoriul de tehnici pe care-l deține pentru confruntările cu urgențele”. 3. Povestirile rezilienței sunt adeseori competitive. „Figurile centrale în cultura dominantă reclamă (sau li se acordă) drepturi de autori în timp ce contribuția grupurilor marginalizate sau a oamenilor obișnuiți este în general uitată în procesul de construire a narațiunii.” 4. Reziliența locală se leagă strâns de procesul de reînnoire națională. „Vindecarea se leagă
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
acestei probleme de politică publică: problema ineficienței politicilor publice, derivată din lipsa unor mecanisme de reglare a instituțiilor corelate. Vom Începe cu o discuție cu privire la candidatul clasic pentru acest rol esențial În economia unei societăți: statul. 2.2. Statul Paradigma dominantă cu privire la natura statului este, fără Îndoială, cea hobbesiană. Conform acestei perspective, starea inițială În care se găsesc oamenii este una de război al tuturor Împotriva tuturor. În această stare naturală nu există stat. Acesta apare În urma unei Înțelegeri mutuale (contract
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
care e determinat de un set de motivații și interese concrete la un anumit moment dat nu poate influența suplimentar modalitățile de redistribuție stabilite deja la nivelul constituțional. Aceasta garantează faptul că politicile publice nu vor fi influențate de grupuri dominante, spre beneficiul lor și În detrimentul celorlalți. Concluzia ar fi că, pentru obținerea unui nivel optim de furnizare a politicilor publice, este necesară stabilirea regulilor de redistribuție la nivel constituțional. Această măsură este necesară pentru a Împiedica ineficiența apărută ca efect
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
ineficiență a furnizării de bunuri publice. Pusă În alți termeni, problema se reduce la nevoia de a găsi o modalitate prin care procesul politicilor publice poate fi ajustat În așa fel Încât rezultatele lui să nu satisfacă doar preferințele grupului dominant, ci pe ale fiecărui cetățean, În mod egal. Dacă reușim acest lucru, dacă găsim o modalitate de a ne asigura că procesul politicilor publice conduce la satisfacerea În mod egal a preferințelor cetățenilor, indiferent dacă au fost sau nu Împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
o modalitate eficientă de a furniza politici publice. În caz contrar, procesul politicilor publice ar fi viciat la un nivel fundamental și s-ar reduce la o serie de măsuri care, luate separat, ar servi intereselor arbitrare ale unor grupuri dominante, iar Împreună nu ar fi cu nimic mai consistente În a furniza bunuri și servicii cu adevărat publice. Avem nevoie de un mecanism care să regleze această deficiență structurală a politicilor publice furnizate de către un guvernământ democratic. După cum vom vedea
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
existat). Acest exemplu arată că acțiunea colectivă se poate substitui cu succes rolului jucat de competiția ideală În cazul dinamicii pieței libere. Acțiunea colectivă poate să Împiedice cu succes eșecurile pieței, situațiile În care antreprenorii privați ajung Într-o poziție dominantă față de consumatori. Prin urmare, forma de manifestare a acțiunii colective, politica publică, este menită să joace acest rol. O politică publică este eficientă doar În măsura În care bunurile furnizate de către piață (incluzând aici și eventuala furnizare directă a unui bun de către o
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
stimulare a funcționarilor ei); În cazul Comisiei, este nevoie de o redefinire a poziției În infrastructura instituțională europeană (Metcalfe, 2001). Sofisticarea organizațională de care ar fi avut nevoie Comisia a fost trecută pe locul doi de Încrederea Într-un model dominant de manageriere a politicilor - Metoda Comunitară (Monnet), ce presupune transferarea competențelor În domeniul politicilor de la nivelul național la cel european, participarea națională urmând să se facă simțită În etapa de implementare. Politica Agricolă Comună este un exemplu clar de aplicare
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
avea puncte comune, dar, cu riscul de a ne repeta, le voi prezenta separat, pentru o mai mare claritate. 1.1. Modelul rețelelor decizionale Heclo (apud Richardson, 1996) afirma că, În cazul politicilor UE, este foarte dificil să identifici actorii dominanți, să știi cine a luat decizia În cele din urmă. Conform lui Heclo, deciziile europene aparțin unor „rețele decizionale care se formează În jurul unei probleme”4. Acestea sunt caracterizate de o putere difuză și de o slabă influență a nivelurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
care se iau la nivelul supersistemic, dincolo de procesul obișnuit al politicilor UE. Acest tip de decizii „modifică procedurile legislative ale Uniunii, rebalansează puterea instituțiilor UE. ș...ț De obicei, aceste decizii se iau În timpul summit-urilor UE de către Consiliu”. Actorii dominanți la acest nivel sunt Curtea Europeană de Justiție și Consiliul European, iar raționalitatea care stă În spatele unor astfel de decizii este politică sau legalistă. Deciziile luate la acest nivel sunt explicate cel mai bine prin intermediul macroteoriilor de tipul neorealismului și
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
setting), care au loc la nivelul sistemic, după ce a avut loc procesul formal de formulare de politici la nivel UE. Principalii actori sunt Consiliul de Miniștri și COREPER, iar raționalitatea din spatele acestor decizii este politică sau administrativă, cea politică fiind dominantă. Deciziile luate la acest nivel sunt explicate cel mai bine prin intermediul instituționalismului. Conform analizei instituționale, rezultatele procesului politic sunt determinate de alegerile făcute de actori, În condițiile unor constrângeri instituționale din cauza cărora unele alegeri sunt nefezabile. În contextul procesului decizional
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
90, făcând posibilă intrarea României În structurile de securitate europene. În a doua perioadă, rolul Uniunii Europene crește, iar cel al OSCE și al Consiliului scade, Însă fără să dispară complet. Abia În a treia perioadă, rolul Uniunii Europene este dominant, ceilalți actori internaționali având un rol minor, aproape nesemnificativ. În funcție de evoluția internațională, politicile pentru romi au cunoscut și ele o evoluție, de la o abordare generală la una ceva mai focusată pe prioritățile de bază ale minorității. De asemenea, modul În
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
prezervarea suveranității, independenței și integrității statului -, accentul va cădea pe diferite modele de politici (Ungureanu, 2006). Unele strategii de securitate pot lua În calcul mai degrabă aspectele hard ale securității, adică sectoarele militar și politic. Dimensiunea tradițională a securității naționale, dominantă pentru politica interstatală până spre sfârșitul Războiului Rece, viza, În linii mari, siguranța față de posibila agresiune, militară, politică sau economică, venită din partea altor state. Ca principale metode de parare a unor asemenea amenințări, statele aleg strategii de balansare internă, cuprinzând
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
se transformă, dintr-o culegere de recomandări și sfaturi pentru legiuitori, într-o adevărată ramură de drept, dreptul elaborării legislative. Am caracterizat ca anticipativă ideea sa, deoarece a fost susținută înainte de apariția Legii Nr.24/2000 și originală, deoarece opinia dominantă a doctrinei este că existența unei anumite ramuri distincte de drept reprezintă precondiția formării unei științe juridice speciale, care o are ca obiect de studiu, neglijându-se eventualitatea situației inverse. Victor Dan Zlătescu preciza că Legistica formală are semnificația denumirii
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
dreptului internațional și rămân, din mai multe puncte de vedere, ancorate în trecut (Transnistria, Abhazia, Osetia de Sud). Aceeași situație se constata și după primul război mondial, când minoritățile germană sau ungară din statele est-europene doreau să-și mențină rolul dominant și privilegiile anterioare și a fost folosit drept instrument al politicilor de revizuire a frontierelor. Există și cazuri în care unele comunități minoritare au fost deplasate prin măsuri forțate, pe alte teritorii din interiorul unui stat federal, iar după formarea
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]