KorAP: Find »[drukola/base=nas & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...531 532 533 ...610 >

15,245 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196

angajată la Lamb House, În 1905, doar că atunci relația dintre ei era alta. Ea avea douăzeci și trei de ani, dar susținea că are nouăsprezece, iar el părea mult mai tânăr datorită staturii scunde și chipului proaspăt, deschis, cu nasul cârn; era considerat Încă băiatul În casă și treaba lui era să curețe Încălțămintea, cuțitele, pragurile și geamurile, să facă tot felul de comisioane și, În general, să se facă folositor. În ierarhia servitorilor, era la ordinele dnei Paddington, menajera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
să știe dacă vrei să te faci actor când ai să fii mare, Îi explică tatăl. Ca să fiu sincer, ne-am gândit că s-ar putea să iasă un scriitor din el, se Întoarse el spre Henry. E mereu cu nasul În câte o carte. — Nu, zău? Atunci trebuie neapărat să-ți găsim chiar acum una de citit. Găsirea unei cărți pe care musafirii să o citească În timp ce el era ocupat cu altceva era o Îndeletnicire pe care Henry o lua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
erau obligați să stea Îmbrăcați cu hainele de stradă În teatrul neîncălzit, ceea ce Îi inhiba. După cum remarcă dezarmant dna Compton, era greu să joci o scenă de dragoste cu o picătură de apă care ți se forma permanent În vârful nasului. Respectul lui Henry față de această doamnă crescuse constant, și nu doar pentru că făcuse comentarii inteligente și laudative la adresa Muzei tragice, din care soțul său primise un exemplar din partea autorului (deși soțul nu lăsa să se vadă că ar fi deschis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
Îi cunoștea pe membrii ei destul de bine pentru a se insinua În aceste momente de suferință și, oricum, ideea de a-i ține companie taciturnului și lugubrului Leslie Stephen, În absența Încântătoarei Julia, Împreună cu derutant de istețele lui fiice cu nasurile lor lungi, Vanessa și Virginia, care Îl observau Îndeaproape (după cum bănuia) pentru a-și râde de el pe la spate, nu era de contemplat. Prin asociere Însă, St Ives și familia Stephens Îi aminti de Norris și de Torquay, căci Stephen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
c’est la mort, ce n’est pas gai“. Poate pentru că Gerald era actor, repetarea acestor cuvinte păru să aibă un puternic efect emoțional asupra lui și ochii i se umplură de lacrimi. Și le șterse repede și Își suflă nasul În batistă. — Măcar am apucat să-i spun cât de bine merge turneul cu Trilby - și, zâmbind, adăugă: Dar nu i-am spus că Tree vrea să renunțe la actul patru. M-am gândit că s-ar putea să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
decât weekendurile În Malines, În vreme ce Du Maurier o avea pe Carry numai pentru el În restul zilelor. Ceea ce i se păru interesant lui Henry era faptul că, În desene, Moscheles apărea cu barbă neagră, păr lung și negru și un nas proeminent, coroiat, adesea cântând con brio la pian, pentru amuzamentul lui Du Maurier și al lui Carry; de asemenea, că recunoștea că, În perioada aceea a vieții, făcuse experiențe reușite În domeniul hipnotismului. Idila se Încheiase odată cu mutarea lui Du

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
meu mai mare. E un copil foarte cuminte, să știți. N-o să vă pară rău că-l luați pe lângă dumneavoastră. Îl Împinse În față. Băiatul zâmbi timid și Își plecă privirile, uitându-se la ghete. Semăna cu un spiriduș, cu nasul cârn, obraji bucălați, o buză de sus pronunțată și păr des și ondulat, dar trăsătura cea mai izbitoare era statura extrem de mică. — E tare scund, doamnă Noakes. — Scund, dar puternic, domnule. Răposatul, săracu’, soțul meu era la fel. — Chiar are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
imagini coerente, care leagă vieți și morți disparate așa cum o fac romanele, cu un efect patetic artificial, dar irezistibil. Alice se trezește plângând inexplicabil. Ce s-a Întâmplat, mamă? o Întreabă neliniștită Peggy. Doamna James clatină din cap, Își trage nasul și se șterge la ochi cu batista. — Nu știu. Totul pare atât de trist. — Doamna James plânge, raportează Minnie la bucătărie. Asta n-am mai văzut-o până acum. După-amiază a trecut doctorul pe-aici, zice Joan Anderson. Poate i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
dată. E un fel de a-ți lua rămas bun. Pe neașteptate, pe obrajii lui Burgess Încep să curgă lacrimi. — Iertați-mă, nu știu ce e cu mine, se scuză el răgușit. Scoate o batistă, se șterge la ochi și Își suflă nasul. Minnie se apropie de el, Îi Înconjoară umerii cu brațul și Îl strânge. Acum, că a abandonat visele romantice, Îi este deodată mai ușor să facă gestul. — N-ai de ce să-ți ceri iertare, Burgess, Îi spune ea. Îți aduc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806

II-a compunere era "Praf și libertate". În casă era foarte frig, însă nu mă deranja. Și îmi puse să fiarbă clocotit. Azi noapte îngheță. Frigul înfrigurat frigea, nu-mi dădea fiori, întrucât nu mă incomoda. Îl simțeam însă pe nas. Păsărica fu înconjurată de hoți. Ea își strânse cu pumnii mici viața la piept și încercă să plece). Serveam cafeaua rece și veche. Era fierbinte. Îl priveam în ochi și inima îmi bătea nebună. Însă eu îmi propusesem să stau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Florența, Ceaikovski. Totul în jur era atât de uman și monoton, iar trecutul îl lăsa să-i revină mereu în urechi sub formă de ecou și cu o rezonanță nesigură de apartenență la o realitate. Astfel încât. Tuși și își suflă nasul. Răcise. Umbre alergau posace sau fericite pe trotuar, ea însăși era o umbră, o pană plutind într-o adiere a unei seri de vară cu eleganța fulgilor de nea și mlădiindu-se discret în muzica tăcerii. Îi luă mâinile lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
ale încăperii. Astfel încât eu și Amélie rămăsesem singure. În ciuda faptului că acela era prilejul de a afla mai multe despre Amélie și Angi, simții că nu vreau încă să știu nimic și mă scuzai, mergând la toaletă să-mi pudrez nasul. La întoarcere intrai în vorbă cu mama unei colege. Aceasta mă prezentă persoanelor cu care vorbea, iar eu rămasei acolo, întreținând conversație. Trasei o privire cu coada ochiului și îl văzui pe Angi râzând în hohote împreună cu tot grupul, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
de o confruntare. Deschisei ușa să plec spre el acasă, însă mă întâlnii cu el. Mă sărută în fugă, posesiv. Ah! Cum îndrăzni să vină pe teritoriul meu, devenii și mai furioasă. Cum a ajuns aici? Îi trântii ușa în nas. După o noapte în care îmi impusei să mă gândesc cu calm, luasem hotărârea de a ne vedea din nou. Îi dădui un telefon (în veni în minte piesa "The call", BSB, ciudată și ea).  Alo?  Te deranjez? Eu sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
La unu noaptea. Luă halatul pe el și deschise ușa. Avea părul blond, lucios, cu reflexe arămii, ondulat rebel, dând numai impresia începutului unor bucle. Fața fină avea pielea albă. Buzele subțiri luceau. Avea buzele roșii iar ochii albaștri și nasul curbat făceau figura ei armonioasă, frumoasă. Am văzut lumina aprinsă..., începu. Ne-am cunoscut ieri noapte... Își aminti. O cunoștiință comună i-o prezentase la club. I se părea lui că o cunoaște. O remarcase după ținuta ei decentă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
pot să fac? Ieșim împreună, mergem o bucată prin alei întunecate și pustii dintre edificiile neiluminate. Eu o iau la stânga. Eu merg la dreapta. Și mă grăbesc să plec în direcția opusă. După ce merg până la capătul străzii, iată că dau nas în nas cu el. Mă sperii de dânsul și mă retrag. M-ai speriat. N-a fost cu intenție. Și deci te duci acasă? Da. Ai grijă, deci. Și tu. Ce vrea acum? Stau singură într-un birou. E târziu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
fac? Ieșim împreună, mergem o bucată prin alei întunecate și pustii dintre edificiile neiluminate. Eu o iau la stânga. Eu merg la dreapta. Și mă grăbesc să plec în direcția opusă. După ce merg până la capătul străzii, iată că dau nas în nas cu el. Mă sperii de dânsul și mă retrag. M-ai speriat. N-a fost cu intenție. Și deci te duci acasă? Da. Ai grijă, deci. Și tu. Ce vrea acum? Stau singură într-un birou. E târziu. Și trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891

cu levata, schimonosindu-se ca și cum s-ar fi nimerit prin preajmă doar pentru a-și aerisi lenjeria de pat sau chiar atunci s-ar fi urnit din pasiență, când, în realitate, tălpile iadului adulmecaseră ambientul sau bufneau cu sângele pe nas, de îndată ce pășeau sub glasul de mandolinist al Seducătorului. Ardea ăla, dușmanul, din cobza gâtlejului, într-o veselie: - Țațo, ale tele oase dau prin pat doar șase-șase. Și te-aș îmbrînci ușor și te-aș îmbrînci ușor Să dai

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
auzi, țațo! se descreți înviorat Procletul. Auzi-i cât de tari sînt! În cel mai înalt grad! " Te ia cu amețeală. Ăștia nu se joacă. E însuflețiți... Și, continuând să atace la curățenie, se porni să cânte din nou pe nas, apăsat popește, dumicând și călărind vorbele cu o voce caldă, motănoasă, de hepatită: -Borfalină, borfalină, Da-te-te-aș cu vaselină P-unde stai tu în mașină... ...Horla! 19 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI decât toți acești veleitari literari!... Care nici n-

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
Taxi! lătră necunoscutul, adresîndu-se unui bărbat mătăhălos, scufundat în bancheta din fața volanului, cu un zâmbet dezghețat, lipicios, și o mustață hablie lăsată pe oală. Taximetristul etala un ten lucios, întunecat, unsuros, în special pe frunte, pe bărbie și pe aripile nasului. Capitolul 2 CASA DE CULTURĂ Spre balcoane urcau stăpînindu-se îngerii spelbi, strâmbându- și nasurile fine, grecești, lăsîndu-se conduși de plasatori silențioși ce adulmecau spinările curbate ale fotoliilor cu boturile unor lanterne aprinse și le dezvăluiau numerele caligrafiate pe obrajii unor

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
zâmbet dezghețat, lipicios, și o mustață hablie lăsată pe oală. Taximetristul etala un ten lucios, întunecat, unsuros, în special pe frunte, pe bărbie și pe aripile nasului. Capitolul 2 CASA DE CULTURĂ Spre balcoane urcau stăpînindu-se îngerii spelbi, strâmbându- și nasurile fine, grecești, lăsîndu-se conduși de plasatori silențioși ce adulmecau spinările curbate ale fotoliilor cu boturile unor lanterne aprinse și le dezvăluiau numerele caligrafiate pe obrajii unor lamele de fildeș. Afară, în coasta unor dozatoare de aramă, se potrivise de necăjea

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
ispitiți, domnilor? De unde vi s-a năzărit vouă "mare mînie"? Nu-l zăriți cât de destins, cu pielea perfect întinsă, și cât de meloman e? Pentru ce ne vârâți fantasmagoriile voastre gogonate în cap? - Decât să vă prindeți toată ziua nasurile-n Psalmi, mai ceva decât în niște menghine, mai bine ați vînzoli-o pe Simioneta, picolița restaurantului "Hora", cordissima și teleleica... - Horla cu neputincioșii ce s-au proțăpit la balcon! Horla cu nepricopsiții care au rămas încleiați la închinarea către Yahveh

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
cine?! Pentru fătălăii de Optzeciști... Păi, proletcultiștii mei, cât sânt de calomniați, erau măcar viguroși ca bărbați. Când tropăiau, despicau munții. Când băteau pas de defilare, săltau fustele la cucoane în cap. Răcneau un hei-rup de te podidea sângele pe nas... - Șaizeciștii, admit, unii erau coioși. Dădeau un strănut și fisurau barajul hidrocentralei de la Bicaz... Pe care însă - vah! vah! vah! - tot ei, în nenumărate rânduri, îl slăviseră... De parcă ar fi fost cel puțin Războiul Troiei acest baraj. - Șaptezeciștii, în schimb

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
nazale. Agitând brațe mai subțiri decât piciorușele de bondar. Doi dintre ei, mai slabi de rinichi, ridicându- se pentru a căuta toaleta, părăsesc fotoliile și se trezesc blocați 40 DANIEL BĂNULESCU de obstacolul zidurilor transparente. Îi văd cum își presează nasurile de suprafața lor răcoroasă, aruncîndu-și în sus, către noi, cei rămași în afară, privirile lor de regn lepădat. În exteriorul cubului, necuprinși sub norul lui de cleștar, ne-am regăsit, nediminuați eu, terchea-berchea (adică invocatorul), prietena mea și necunoscuta lui

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
berzele, pe care le-a căpiat întîi cu glasul lui, și le înfige în cioc. Coboară îngerii câte doi, câte cinci, în copacii de la Universitate, se tolănesc cu bucile lor roze pe bordurile de la crengile alea. Își vâră degetele în nas, trag flegme mai parfumate, ca siropul de fistic și, ascultîndu-l, se minunează: "Înaripaților, la aparatul ăsta de radio ce seamănă cu un rege trebuie să fi lucrat mânușițele lui Dumnezeu!... De poate mușchii lui să prinză posturi atât de străine

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
eu, terchea-berchea, prietena mea și prietena lui (protejînd, în buzunarul de pe șold, cubul), tremuram din toate încheieturile, mai săltăreți și înspăimîntați decât tija unui telegraf. Unul dintre noi nu mai respira! scăzu vocea, tulburat, Gabi cel Norocos. Deșiratul își vîrî nasul său coroiat la noi, în gheretă și ne ținu câteva clipe sub tirul mirosului său pestilențial. Apoi, nedând nici un semn că ne înregistrase prezența, se retrase, aplicându- și vicleana strategie a căror victime vom cădea nu peste multe minute. Să

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]