13,698 matches
-
considerate altfel aprecierile gratuite ale domnului Coposu asupra legionarilor în expresii ca: „misticism și naționalism fanatic infantil”, referindu-se la o epocă în care Moța și Marin mureau în Spania pe frontul anticomunist, fiindcă acolo „se trăgea cu mitraliera în obrazul lui Hristos” și pentru a apăra ca aceste gloanțe să ajungă până la bisericile noastre, unde au ajuns cu un deceniu mai târziu datorită și cecității istorice a politicienilor. Se poate că este binevenită o împrospătare a memoriei noastre istorice, să
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Marin, căzuți pe frontul Spaniei naționaliste pentru apărarea Crucii și a Mântuitorului Hristos la Majadahonda în 13 ianuarie 1937, așa o consideră. Citez din ultima scrisoare a lui Ion I. Moța către iubiții săi părinți: „Se trăgea cu mitraliera în obrazul lui Hristos! Puteam noi să stăm nepăsători? Nu-i o mare binefacere pentru viața viitoare să fi căzut în apărarea lui Hristos?” Orice faptă, orice jertfă zguduitoare înspăimântă și neliniștește pe nătâng până la legionarofobie. Dacă cei ce ne lovesc nu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
înțelept, deci resemnat la ne-înțelepciunea altora, de ce ar vedea un conflict interminabil între el și cei nechibzuiți, între cei care meditează și cei care luptă? Eroul nu ignoră nici nu disprețuiește pe sfânt: el disprețuiește pe cel care întoarce obrazul din lașitate, nu pe cel care întoarce obrazul din curaj superior. De ce Max Weber este în acestă măsură sigur că disputele din Olimp sunt interminabile? Totodată pentru că disputele erau în el și pentru că disputele sunt obiectul privilegiat al studiului sociologic
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
ar vedea un conflict interminabil între el și cei nechibzuiți, între cei care meditează și cei care luptă? Eroul nu ignoră nici nu disprețuiește pe sfânt: el disprețuiește pe cel care întoarce obrazul din lașitate, nu pe cel care întoarce obrazul din curaj superior. De ce Max Weber este în acestă măsură sigur că disputele din Olimp sunt interminabile? Totodată pentru că disputele erau în el și pentru că disputele sunt obiectul privilegiat al studiului sociologic. Raționalistul recunoaște lupta credinței și a necredinței, el
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
3, 6, respectiv 5. Numărul total de combinații care se pot stabili cu aceste atribute este: 4 x 5 x 6 x 5 x 3 x 6 x 5 = =54000 (!) Numărul elementelor putea fi mărit, incluzând formele: urechilor, capului, pomeților obrajilor (în acest caz au fost adoptate formele standard). Pentru realizarea chipului unei persoane frumoase, sfatul artistului este de a combina detalii frumoase ale persoanelor pe care le cunoaștem. Ne putem gândi astfel că tabloul Mona Lisa reprezintă chipul cu sinteza
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
vine toamna și vinete boabe mi-s ochii./ Înnegrește-ți pana în ei” (Signatum) sau „Prăbușirea de-a lungul zidului: și în locul meu noaptea/ cu fața ascunsă de margarete, coboară./ Peceți mari de lună ca niște copite/ mă izbesc în obraz [...] Blând, fânul acoperă/ vechi treceri, mari pietre albite și vinete/ cearcăne tulburătoare de pace” (Cu fața ascunsă). Pe de altă parte, multe poeme respiră un aer vag optzecist: livrescul discursiv, poezia cotidianului, colocvialitatea, o detașare pe alocuri ironică. Cele două
TARTLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
și la Sfântul Gheorghe” * “Stăpâna intră în casă, aprinse candela și se închina la icoană” * “Ființa ei începea să se concentreze asupra acestei umbre, de unde trebuia să iasă lumina” * “Abia acum înțelesese că dragostea ei se păstrase ca în tinerețe” * “Obrazul Vitoriei parcă era un portret neclintit” Caracterizarea făcută de alte personaje: * “Iar se oțărăsc în tine cei șapte draci!” Îi zicea râzând Nichifor * “Mama asta trebuie să fie fărmăcătoare; cunoaște gândul omului”, cugeta cu uimire Gheorghiță * “Munteanca asta de n-
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
maii numărat o dată pe toate astea și aduni rău... Pristanda: Doamne păzește, coane Fănică, să trăiți, patruzeci și patru, în cap... patruzeci și patru... Cum zic, unul-două, poate vântul... ori cine știe... Tipătescu: (râzând) Ghiță... apoi nu mă orbi de la obraz așa. Pristanda: (schimbând deodată tonul, umilit și naiv) Famelie mare... renumerație după buget mică... Tipătescu: (uitându-se la ceas) Ia să lăsăm steagurile, Ghiță... Pristanda: Curat să le lăsăm, coane Fănică. Tipătescu: Spune odată istoria de-aseară, că mă grăbesc
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
nostru, administrația ar trebui să... Zoe: (asemenea) Se-nțelege...? Cetățeanul: (cătră Cațavencu) Ei! Onorabilul! Nu te vedeam; sluga! O mie de ani pace! Și zi, mă lucrași, ai? Adică, dă-i cu bere, dă-i cu vin, nu pentru cinstea obrazului... pentru ca sămi faci pontul cu scrisoarea... bravos! Dom'le Nae. Cațavencu: A! A! Zoe: Fănică! Fănică! Trimite-l... e nesuferit! Tipătescu: (nervos) În sfârșit, cetățene, te rog lasă-ne cu binișorul, lasă-ne... Ce poftești de la mine? Cetățeanul: Nu ți-
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
ascuns șarpele? De unde o să-și arunce veninul asupra mea? Tipătescu: Zoe! Zoe! Fii bărbată... Zoe: (înecată) Nu mai pot, nu mai pot. Vorbele lui Dandanache mi-au luat toată puterea, mi-au frânt inima... A! Înnebunesc de frică. (își ascunde obrazul.) Pristanda: (venind repede din stânga) Coană Joițico! Coană Joițico!... Tipătescu: Ghiță! Zoe: (tresărind) Ghiță... Ce e? Spune! Pristanda: (oprindu-se) Coană Joițico, voiam să... Zoe: (fierbând) Spune, nu mă chinui! Ce e? A publicat-o? Dămi-o s-o văz! (foarte agitată
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
șapte-opt metri, legate cu sârmă. Le cărăm, le punem la picioru’ pantei digului și puneam pământ peste ele, ca să nu rupă apa digu’... Era un viscol... Cum să zic? Ca de februarie... Venea ploaie stropi și cu nisip, intra În obraz ca acele... Noi aveam Încălțămintea luată de la armată: bocanci, cizme, dar intra apa pe-o parte, ieșea pe altă parte, mai cădeau tălpile... Mergeai cu picioru’ gol pe pământ. Gropile care le făcusem de luasem pământ pentru dig erau acum
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
familie de români care ne-am trecut nemți.” Mă rog, am ajuns În Germania și pe urmă am revenit În țară. Și Îmi pare rău că n-am rămas „neamț”. Pentru că ce se Întâmplă acu’, la ora asta... Îmi crapă obrazul de rușine că sunt român. Oameni care au funcții, atribuții, și sunt oameni fără cuvânt, fără elementar bun-simț, Îi vezi În Parlament, Îi vezi În funcțiilor lor mari și pur și simplu mi-e rușine că sunt român. Și justiția
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
probabil s-au dus sus la etaj... la 4-spital. Și știu precis că peste o oră, o oră jumătate au vinit Înapoi Munteanu și Juberian. Munteanu a fost bătut tare... N-a fost ruptă pielea, dar s-a umflat tare obrazul și abia a putut să umble. A primit o bătaie și mai multe lovituri la tâmplă... Și Juberian atâta a spus: „Ce vă gândiți? Că domnu’ prim-gardian ține cu bandiții?”. Și i-a spus la Munteanu: „No, stai acolo
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că-l pocnea în coaste. Nicu Crețeanu spumega, însă fiindcă era om de lume binecrescut, înghițea în sec și nu spunea o vorbă. Dar Negroponte îl persecuta grozav. Când îl lovea cu cotul, când se întorcea și îi tușea în obraz, când îl călca pe picioare. Tortura a durat trei ceasuri. La plecare omul n-a mai putut să rabde. Negroponte îl călcase pe bătătură mai apăsat ca până atunci. — Pardon, domnule, dumneavoastră sunteți domnul Negroponte? ... — Ce fel, coane Nicule, nu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
prostia, iar antipatiile lui sînt adînci și incurabile. „Prostul chiar ajuns în vîrful proțapului nu poate spune «cotcodac»!” *M-a cuprins sila cînd am citit „cronica dramatică” semnată de Genoiu în „Tribuna”. E un pupat lung, apăsat, bălos al unui obraz pe care, în urmă cu doi-trei ani, îl maculase printr-o critică tendențioasă: cel al Teatrului de Stat din Bîrlad. Ce-mi displace mai mult e că publiciștii de felul lui ignoră ținerile noastre de minte. În rigiditatea mea de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la sosire și la plecare. Pe stradă, bănănăindu-mi „geanta de funcționar”, m-am simțit integral al „mulțimii anonime”, neînsemnat și cu un început de dezgust. *M-am întîlnit cu „vara lui Cârneci”, care mi-a fost studentă. Grasă, roșie în obraji și cu buzele parcă abia smulse de sub o violentă mușcătură. M-a însoțit pînă în dreptul Institutului, vorbind mai mult ea, mai ales despre ce e: pedagog la un liceu din oraș. Cuvintele sale lăsau să se întrevadă saturația dată de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ghemuit, speriat, la apropierea lui. „Nu-l cunoști?”, m-a întrebat, mirată, mama. Am clătinat din cap că nu. „Era prea mic cînd am plecat”, m-a scuzat tata și m-a luat în brațe. Mustața lui mi-a înțepat obrazul. Apoi, încet-încet, chiar în aceeași zi, ne-am împrietenit, iar noaptea am dormit toți trei împreună. Prin ușa întredeschisă îl aud pe Dragoman spunîndu-i cuiva - admirativ și, totodată, compătimitor - despre tata: „Cît de mult a muncit omul ista!” A fost
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Eu sînt chiar din Tupilați” (satul evocat în versurile sale). Zîmbea senil, arătînd o dantură falsă. M-a intrigat convingerea lui că asemenea „poezii” sînt necesare. „Se publică multe la 23 August și 30 Decembrie”. Nu i-am spus de la obraz că alea (modelele sale) nu-s poezii și nici că „inspirația” sa e nulă. L-am trimis la Bălăiță, care azi lipsește din redacție, prelungindu-i astfel speranța într-o eventuală publicare. E o milă de care mi se face
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de cărți. *Și în vis, mama (moartă acum trei ani) e numai „foc și pară”. Am visat-o certîndu-se pentru niște straturi cu Maranda, actuala stăpînă a grădinii și casei noastre. A potopit-o cu vorbe în stare să frigă obrazul celui mai nesimțit dintre oameni. Apoi, în următoarea repriză de somn, l-am visat pe Mișu Sabin (mort în același an). Venise la redacție, răsfoise revista și se oprise la un lung articol semnat de Eugen Jebeleanu. Era mai puțin
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și în pavilionul băilor. Nu există criterii, există doar impresii momentane. *Mă uit cu interes la cei la care, poate, doar fiii lor se mai uită: la bătrîni. Le cercetez îndelung zbîrciturile, fac, altminteri spus, un fel de „arheologie a obrazelor”. între numeroasele meserii în care Bunul Dumnezeu, în excelența Sa, îi întrece pe toți maeștrii de pe pămînt e și cea de gravor. Ce uimitoare varietate de încrustații pe pielea fețelor odinioară „mai netezi decît oglinda”, cum zicea bietul Parpangel, eroul lui
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
era, fără îndoială, intrigat de „insuccesul” lui. Al doilea, dimpotrivă, era surprins că „șeful” catadicsește să-mi motiveze - fie și prin acest simulacru de regret - de ce am fost infirmat de către Birou. O arătau buzele lui supte și gropițele adînci din obraji. Incredul, dar senin în sufletul meu, am întrebat: - A apărut ceva nou? - Da, e și ceva nou (o notă despre participarea socrului dvs. la întîlnirile „Oastei Domnului”), însă și lucrurile vechi au căpătat o altă semnificație. - Adică? - Chestia cu bunicu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
grîu și cît porumb îi revine dacă le îndeplinește? Etc., etc. Redactorii n-au știut anumite răspunsuri, în legătură cu altele s au bîlbîit, s-au „blocat”, le-au încurcat. La sfîrșitul celor două ore de umilință, unii dintre ei aveau încă obrazul sfecliu, iar alții erau realmente buimăciți și dărîmați. După mine, adevărata lor vină nu-i insuficiența cunoștințelor, ci faptul că n-au reușit să impună respect. Și iată-i tratați cu excesivă severitate, ridiculizați. Încă o dată, arendașul de partid a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe care le va publica în anii următori. Deocamdată tipărește prin reviste povestiri (nu dintre cele mai bune) și fragmente din romane (care se anunță a fi mediocre). Ca om, manifestă cordialitate. Figură de personaj dickensian (perciunat și roz în obraji), are un fel persuasiv de a-și privi interlocutorul și de a-i vorbi. N-am scăpat pînă nu am băut cîteva pahare de vin împreună și pînă n-am luat o sticlă „pentru acasă”. *La întoarcerea de la Onești, Mihai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai au nici o reticență în fața machiajului. Practicat însă fără o noțiune estetică, acesta produce o impresie dezagreabilă. Zilnic întîlnesc „măști” compuse grotesc, în care artificiul e ostensibil. Deși nu pot să mă imaginez sărutînd sau stînd lipit de un asemenea obraz, vederea lui nu mă șochează. Probabil că și fosta „frumoasă naturală”, astăzi ceva mai ofilită, apelează la cosmetice. încerc să-mi explic o asemenea schimbare de mentalitate, dar nici unul din răspunsurile la care am ajuns nu mă satisface. *Ce vor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care se opera în redacție în momentele de veselie: „Ține mistria!” (ultimul vers din poemul „Constructorului”) și „Tovarăși, se vede pămînt. Se vede pămînt!” (din „Spre comunism”), carne din carnea discursului liric al epocii: „Stau la prova timpului meu / cu obraz smălțuit de soare și vînt. Privirea mi-o ’nalț pe vîrfuri mereu: / -Tovarăși, se vede pămînt. Se vede pămînt! // Sfîșiem cu catargul al cerului cort, / Mai buni și mai demni pătrundem în zare, / vechi inerții aruncăm peste bord, / viitorul ne-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]