13,371 matches
-
sateliți. Multe dintre acestea au fost terraformate, un proces prin care o planetă sau un satelit este schimbat ca să semene cu Pământul. Procesul de teraformare a fost doar primul pas spre a face o planetă locuibilă, cu toate acestea, așezări periferice de cele mai multe ori nu au primit niciun alt sprijin în construirea civilizațiilor lor. Acest lucru a dus ca multe dintre planetele și sateliții de frontieră să devină medii interzise, uscate, foarte bine-potrivite pentru acest gen de film Western.
Firefly (serial TV) () [Corola-website/Science/323086_a_324415]
-
cele cu celule mici (microcelulare). Cele trei subtipuri principale ale cancerului bronho-pulmonar non-microcelular sunt adenocarcinoamele, carcinoamele pulmonare cu celule scuamoase și carcinoamele pulmonare cu celule mari. Aproximativ 40 % dintre cancerele pulmonare sunt adenocarcinoame, care de obicei apar în țesutul pulmonar periferic. Majoritatea cazurilor de adenocarcinom sunt asociate cu fumatul; cu toate acestea, în rândul persoanelor care au fumat mai puțin de 100 de țigarete în viața lor („nefumători”), adenocarcinoamele sunt cea mai comună formă de cancer pulmonar. Un subtip de adenocarcinom
Cancer pulmonar () [Corola-website/Science/323233_a_324562]
-
politic plecase de la prezumția că cetățenii imperiului urmau să se unească sub steagul unei mișcări atotcuprinzătoare, otomanismul. Procesul înlocuirii instituțiilor monarhice cu unele constituționale și de acceptare a politicilor electorale s-a dovedit mult mai complicat decât se crezuse. Regiunile periferice ale imperiului au continuat să lupte pentru secesiune. Abordările politice ale lui Abdul Hamid au făcut ca echilibrul dintre musulmani și creștin i să fie imposibil de atins. Noua conducere, împovărată de luptele religioase și etnice, reușea cu greu să
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
drepturi parlamentul, care fusese suspendat de sultan în 1878. Procesul de înlocuire a instituțiilor monarhice cu cele constituționale și introducerea politicilor electorale democratice nu a fost un proces simplu sau lipsit de vărsare de sânge. Pe de altă parte, zonele periferice ale imperiului au continuat să lupte pentru desprinderea de centru, sub influența unor mișcări revoluționare locale. of Salonica, still faithful to the Committee of Union and Progress. Volunteers were called for, and Armenians, Jews, Greeks, Bulgarians, Koords and Lazes, all
Revoluția Junilor Turci () [Corola-website/Science/326767_a_328096]
-
CD4- CD8-). Pe măsură ce acestea se maturizează, timocitele devin dublu-pozitive (CD4 + CD8 +), și în cele din urmă, devin limfocite mature, dar naive imunologic mono-pozitive (CD4 + CD8- (limfocite T helper) sau CD4- CD8 + (Limfocite T citotoxice)), care din timus ajung în țesuturile periferice. Aproximativ 98% din timocite mor în timpul procesului de maturizare din timus, nefiind in stare sa treacă de selecțiile pozitive sau negative, în timp ce cele 2% ramase devin celulele T imunocompetente. Timusul contribuie cu mai puține celule odată cu înaintarea în vârstă. Odată cu
Celule T () [Corola-website/Science/326863_a_328192]
-
celulele T imunocompetente. Timusul contribuie cu mai puține celule odată cu înaintarea în vârstă. Odată cu micșorarea treptată, cu aproximativ 3% pe an, a timusului la adult, există o scădere corespunzătoare a producției de limfocite T naive, crescând rolul expansiunii celulelor T periferice în protecția imunitară a persoanelor în varstă. Activarea limfocitelor CD4+ are loc prin implicarea atât a receptorilor de celule T (TCR), care reacționează cu complexul MHC de pe celulele prezentatoare de antigen (APC), cat și a proteinei CD28 de pe suprafața celulei
Celule T () [Corola-website/Science/326863_a_328192]
-
termenul prin care francezii numeau poarta dinspre Bosfor de acces al delegațiilor străine în Palatul Topkapî), Grecia era o provincie centrală. Pierderea acestei regiuni nu putea fi tolerată, așa cum fusese acceptată pierderea Principatelor Române și Serbiei, care erau considerate provincii periferice. Teama guvernului otoman era aceea că secesiunea doar unei mici părți a Greciei - Peloponezul de exemplu - ar fi dus la intensificarea luptei de eliberare a altor regiuni ale imperiului locuite de greci, așa cum ar fi fost Grecia centrală, Macedonia, Tracia, Anatolia
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
al României Nr. 152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - arii protejate) și se întinde pe o suprafață de 50 de hectare. Aria naturală reprezintă o vale transversala în zona periferica a Călimanilor, cu o întindere ce se desfasoara din apropierea satului Bistrița Bârgăului, până la Barajul Colibița, cu un relief diversificat, alcătuit din abrupturi calcaroase, stâncării ("Stăncile Aninișului, Stâncă Arșiță Mare"), pâraie, poiene și pajiști; ce conferă zonei o valoare peisagistica deosebită
Cheile Bistriței Ardelene () [Corola-website/Science/325166_a_326495]
-
avion se înalță cu repeziciune forța centrifugă îl apasă pe scaun cu o forță de câteva ori mai mare decât forța gravitațională, acest lucru făcând ca sângele să îi coboare în picioare. Creierul rămânând fără oxigen va produce dispariția viziunii periferice, micșorându-se câmpului vizual și având senzația de tunel până când subiectul își pierde conștiința. După unul dintre principalii cercetători care s-au ocupat de acest fenomen, doctorul în medicină și filozofie Raymond Moody, pacienții care au declarat că au trăit
Experiențe aproape de moarte () [Corola-website/Science/324656_a_325985]
-
peptidic neurohipofizal (secretat de nucleii anteriori ai hipotalamusului si eliberat de lobul posterior al glandei hipofize) ce participă la homeostazia (autoreglare) osmolarității (presiune osmotică) lichidelor corporale prin reglarea reabsorbției diferitelor specii moleculare la nivel renal. De asemenea, vasopresina crește rezistența periferică vasculară, ceea ce are ca urmare creșterea tensiunii arteriale. La nivelul sinusului carotidian și a crosei aortice, baroreceptorii (nervoși presosenzori) analizează tensiunea arterială. În cazul scăderii acesteia, informația corespunzătoare este transmisă sistemului nervos central și al hipotalamusului, care mărește producția de
Vasopresină () [Corola-website/Science/324657_a_325986]
-
încă mai stăruie și în zilele noastre. Proprietățile medicinale ale ginsengului sunt excepționale, potențialul său terapeutic fiind greu de egalat de oricare altă plantă medicinală. Ginseng contribuie la sporirea randamentului fizic și mental, întărește memoria, fortifică sistemul nervos central și periferic, celulele nervoase, dezvoltă imunitatea organismului, stimulând activitatea factorilor de imunitate, facilitează circulația sângelui și însănătoșește sângele, acționează pentru întărirea și însănătoșirea aparatului cardiovascular. Ginseng este planta cu cel mai puternic efect de reîntinerire. Ginseng conține multiple substanțe active importante cum
Ginseng () [Corola-website/Science/329531_a_330860]
-
cap și gât. Nu se cunoaște mecanismul exact al cefaleei ce apare în timpul unei migrene. Unele date indică un rol primar pentru structurile sistemului central nervos (cum ar fi trunchiul cerebral și diencefalul), în timp ce alte informații susțin rolul de activare periferică (cum ar fi prin intermediul nervului senzitiv ce înconjoară vasele sangvine ale capului și gâtului). Vasele candidate potențiale includ: arterele durale, arterele din pia mater și arterele extracraniale, ca cele ale scalpului. Se crede că rolul vasodilatării arterelor extracraniale, în special
Migrenă () [Corola-website/Science/327618_a_328947]
-
trei ani mai târziu, Iustinian se consideră destul de puternic pentru a recuceri teritoriile pierdute. Bătălia a avut loc lângă fortăreața Anchialus. Bizantinii și-au ridicat tabăra, inconștienți că armata bulgară se afla în apropriere. Tervel și cavaleria au zdrobit trupele periferice bizantine, în timp ce infanteria ataca tabăra. Hanul a capturat cai, arme și numeroși prizonieri. Împăratul bizantin, Iustinian al II-lea, a fost printre puținii care au scăpat, și s-a adăpostit în cetate, de unde a plecat la Constantinopol pe o navă
Bătălia de la Anchialus (708) () [Corola-website/Science/327031_a_328360]
-
încetinită. Artropatia Charcot a fost observată pentru prima dată de către medicul francez Jean-Martin Charcot la pacienții afectați de complicațiile neurologice ale sifilisului. Și-a făcut cunoscute observațiile în publicații de specialitate în 1868. Neuroartropatia Charcot apare întotdeauna în urma unei neuropatii periferice. Ulterior s-a arătat că boala apare drept complicație și a altor maladii, factorul comun care le leagă însă pe toate, fiind polineuropatia periferică. Maladia are o dublă cauzalitate: în primul rând se datorează pierderii funcționalității fibrelor nervoase simpatice. Ca
Artropatie Charcot () [Corola-website/Science/327219_a_328548]
-
făcut cunoscute observațiile în publicații de specialitate în 1868. Neuroartropatia Charcot apare întotdeauna în urma unei neuropatii periferice. Ulterior s-a arătat că boala apare drept complicație și a altor maladii, factorul comun care le leagă însă pe toate, fiind polineuropatia periferică. Maladia are o dublă cauzalitate: în primul rând se datorează pierderii funcționalității fibrelor nervoase simpatice. Ca parte a sistemului nervos autonom, acestea sunt implicate în reglarea debitului sanguin periferic. O creștere a debitului sanguin periferic la bolnavul de neuropatie diabetică
Artropatie Charcot () [Corola-website/Science/327219_a_328548]
-
maladii, factorul comun care le leagă însă pe toate, fiind polineuropatia periferică. Maladia are o dublă cauzalitate: în primul rând se datorează pierderii funcționalității fibrelor nervoase simpatice. Ca parte a sistemului nervos autonom, acestea sunt implicate în reglarea debitului sanguin periferic. O creștere a debitului sanguin periferic la bolnavul de neuropatie diabetică duce la “spălarea” (adică antrenarea în sistemul circulator) mineralelor de pe eșafodajul de colagen din oase, fapt care fragilizează structura osoasă. În patogeneză este implicată însă și afectarea nervilor senzitivi
Artropatie Charcot () [Corola-website/Science/327219_a_328548]
-
însă pe toate, fiind polineuropatia periferică. Maladia are o dublă cauzalitate: în primul rând se datorează pierderii funcționalității fibrelor nervoase simpatice. Ca parte a sistemului nervos autonom, acestea sunt implicate în reglarea debitului sanguin periferic. O creștere a debitului sanguin periferic la bolnavul de neuropatie diabetică duce la “spălarea” (adică antrenarea în sistemul circulator) mineralelor de pe eșafodajul de colagen din oase, fapt care fragilizează structura osoasă. În patogeneză este implicată însă și afectarea nervilor senzitivi, prin pierderea sensibilității (la durere), însoțită
Artropatie Charcot () [Corola-website/Science/327219_a_328548]
-
aprecieri relativ recente (Oloff, Musculoskeletal Disorders of the Lower Extremities, 1994; Diabetic Foot, Veves et al., 2006) susțin că unul din 10 diabetici va fi afectat la un moment dat de a.C., în timp ce la diabeticii care au dezvoltat deja polineuropatie periferică, unul din 3 va dezvoltă a.C. În "Evidence-based Orthopedics" ("Evidence-Based Medicine" series) editată de Mohit Bhandari se afirmă că a.C. are o pevalență atât în SUA cât și în restul lumii situată între 0.3% și 3% din populația diabetică
Artropatie Charcot () [Corola-website/Science/327219_a_328548]
-
de Paris: iritația ochilor (conjunctivita, fotofobie, hiperemie și chemoză), iritația pielii (leziuni cutanate și supurația rănilor deschise) și iritația tractului respirator superior. După ingerarea verdelui de Paris apar după un timp oarecare: slăbiciune, tulburări gastrointestinale, crampe musculare, colaps nervos, neuropatie periferica, insuficientă hepatică și deces. Aceste proprietăți toxice sunt similare cu cele ale compușilor anorganici ale arsenicului. Efecte cronice. Toxicitatea cronică a verdelui de Paris este similară cu toxicitatea compușilor anorganici de arsen: conjunctivita, perforația septului nazal, tulburări gastrointestinale, hiperpigmentare cutanata
Verde de Paris () [Corola-website/Science/330587_a_331916]
-
cu cele ale compușilor anorganici ale arsenicului. Efecte cronice. Toxicitatea cronică a verdelui de Paris este similară cu toxicitatea compușilor anorganici de arsen: conjunctivita, perforația septului nazal, tulburări gastrointestinale, hiperpigmentare cutanata, hiperkeratoza, hiperhidroza, dermatita (posibilă sensibilizare), anemie, tulburări hematopoietice, neuropatie periferica și afectarea ficatului. Efecte asupra reproducerii și dezvoltării prenatale. Nu există date. Efecte mutagene. Nu există date cu privire la un efect mutagen "in vitro" sau "în vivo" asupra celulelor mamiferelor. Doză letală 50 și concentrația letală 50. LD
Verde de Paris () [Corola-website/Science/330587_a_331916]
-
Neurologică a Spitalului Colentina și în Atlanta, efectuate cu E.M.G. și E.E.G. computerizat, C.T., R.M.N., S.P.E.T., au cuprins mai multe domenii: somnul normal și patologic, epilepsie, scleroza multiplă, Parkinson, Huntington, Alzheimer, Kreuzfelt Jacob și toate bolile Sistemului Nervos Central sau Periferic. A efectuat și a predat studenților investigațiile bolilor unității motorii, EMG și Potențiale Evocate, iar la investigațiile cu CT, RMN și SPET a asistat în calitate de medic curant. La începutul anilor ’90 a coordonat, împreună cu Prof. Massion, programul de parteneriat între
Alexandru Șerbănescu (medic) () [Corola-website/Science/330607_a_331936]
-
pe secundă și avea o memorie de până la 128K cuvinte (de 24 de biți), cu un timp de acces mediu de 6 ms. Pentru microcod era folosită o memorie specială de ferită, cu un cuvânt de 48 de biți. Dispozitivele periferice erau diverse, incluzând cititor de bandă, de cartele perforate, imprimantă, multiplexor etc. Odra 1305 este un calculator de generația a treia, produs într-un număr de 346 de unități în 1973, după un prototip din 1971. Calculatorul respectă în întregime
Odra (calculator) () [Corola-website/Science/330609_a_331938]
-
tibiae") sau cavitățile glenoide ale a tibiei este o fața articulară aflată pe fața superioară a extremității superioare a tibiei care este alcătuită, la rândul ei, din două fețe articulare, medială și laterală, separate de un spațiul intercondilian; ele corespund periferic cu meniscurile genunchiului, iar central cu condilii femurali, cu care se articulează în articulația genunchiului. Cele două fețe articulare superioare (medială și laterală) sunt situate pe platoul tibial deasupra condililor tibiali și sunt ușor excavate (concave) în centrul lor, ele
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
excavate (concave) în centrul lor, ele au o formă ovalară cu axul mare orientat oblic înainte și lateral. Aceste două fețe articulare sunt orizontale și privesc în sus și sunt acoperite cu cartilaj hialin. Fiecare dintre ele prezintă o margine periferică semicirculară și o margine mediană (sau o margine axială în raport cu axul osului), care este convexă pentru fața articulară laterală, și aproape rectilinie pentru fața articulară medială. Această margine mediană, la nivelul porțiunii sale mijlocii, se înalță de-a lungul celor
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
fețelor articulare. Această margine mediană, ridicată în sus, a celor două fețe articulare este înclinată cu 45° pentru fața articulară laterală și aproape verticală pentru fața articulară medială. Marginea mediană a fețelor articulare superioare se prelungesc astfel pe fețele adiacente periferice ale tuberculilor intercondilieni corespunzători prin intermediul unui cartilaj care este în continuitatea cu cel al fețelor articulare superioare și astfel, ele contribuie la formarea tuberculilor intercondilieni. Fața articulară superioară medială (cavitatea articulară medială, cavitatea glenoidă internă, cavitatea glenoidă medială sau glena
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]