KorAP: Find »[drukola/base=pic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...531 532 533 ...574 >

14,344 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809

sec și-l fericieau pe grăsanul care avea ce bea, la o adică. Crîșmarul, care făcea politică, rînjea autoritar, dezgolindu-și cei cîțiva dinți de sus și de jos, dar care nu se păleau. Adică, fiecare se oprea pe un pic de gingie rămasă pe osul maxilarelor, dar nici vorbă să se nimerească măcar doi dinți bot în bot, ca să turtească vreun grăunte. Oamenii, puțin nerăbdători, i se adresau cu mare respect: Dar cînd aduce, dom' Guran? Acuși, asigura domnul pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Nu-l puteți ierta? Să-mi dea 1000 lei. Ține, femeie, o sută de lei și gata. Băiatul se uită aiurit la tîrg și mormăie. Dar... am... Nu chiar, rîde procurorul. Lasă, ai să vezi tu cînd mai crești un pic. Adam își pune pardesiul și rîde satisfăcut că a stins litigiul. Aneta Drumeagul se oprea la casa lui Obadă, acolo unde satul de munte își propusese să se oprească. Totuși poteca aceea, care își zicea drum, continua cu un fel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
opreau la fîntîna lui Gavril să bea puțină apă și chiar vărsau apa minerală din recipientele lor ca s-o înlocuiască cu ceva mai bun. Aneta se bucura mult de acești oaspeți necunoscuți și insista să se mai răcorească un pic. Dacă șervetul era folosit, avea grijă să-l schimbe imediat. Cei de la Ocolul Silvic au angajat-o în locul lui Gavril din omenie, dar au constatat că Aneta făcea o treabă la fel de bună ca și soțul ei. Omenoasa Aneta avea un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
matolește în regim de urgență. Tureanu n-a prea nimerit cu argumentele și țipă ca să le asculte vociferările. Sînteți niște boi, niște animale abrutizate. Îmi bat gura degeaba cu proștii. În afară de rachiu... Nu te supăra, dom' doctor, îmi dai un pic de rachiu? Paharele sînt umplute din sticla gestionată de Tureanu. Concesivi, bețivanii arată indiferență la chestiile astea superioare. Nouă nu ne trebuie Mercedes. Și nici măcar Dacia. Pe muiere o căpăcesc de cîte ori am chef și ea înghite cu noduri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
îmbătrînit parcă. În mintea ei s-a făcut dreptate deplină. Întîi a urmărit-o pe doamna avocat s-o roage ca să o ajute. A plîns acolo în ușă. Femeie, ești nebună! Bărbatul meu nu-și face decît meseria. Dar un pic de omenie, nu-l costă nimic. Tînăra nevastă era agasată de "nebuna asta"insistentă și se pîrpîlea rău de tot. Deja el, omul cu care se aventurase în paradis, urca scările. Liana a înțeles totul chiar atunci, dar a verificat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
mai vorbim, nu clipește cînd îmi mărturisește: Eu sînt ofițer de carieră, nu făcut de parșivii de comuniști, la grămadă. Pînă acum am rezistat să nu-i zic ceva. Dar mă pregătesc să-i zic... Și al ei are un pic de aură Maria Ciobanu avea un singur băiat, student la Informatică și era tare mîndră cu el. Soțul ei murise sub un uriaș trunchi de copac, care căzuse pe mașina aflată în mișcare. Camionul pe care îl depășea era plin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
cu beton, cu plase de sîrmă, cu lanterna. Trebuie să se facă o expertiză. Să se facă! Concluzia a fost că fosa este etanșă și Vasilică a triumfat. Dar noaptea se mai aud bocănituri de ciocan în daltă. Măcar un pic, o găurice, Dumnezeii mamii lui! Mare șmecher este Vasilică ăsta! Între confrați Spre asfințit cerul devenise rozaliu și soarele cobora obosit, ascuns de nori anemici, striați și pîclișiți. În partea de est nu era zare de nor, doar dincolo de Holboca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Deși îmi convenea comparația, convins că eu sînt în rolul lui Eminescu, totuși el să joace rolul lui Creangă nu-mi venea prea la îndemînă. Prefer să tac și să-mi umplu paharul. Tu aduci cu bătrînul Creangă, ai un pic din harul lui de povestitor... Remarca mă face să nu mai pun sticla de vin pe locul unde a fost și unde ajungeam lejer amîndoi. Ca din neatenție, o las la dreapta mea. Nicușor remarcă și întreabă puțin răstit: O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
bucuria copilului. Abia tîrînd sacoșa, se întoarce la cruda realitate. Vasile freamătă a nemulțumire și nu se îndură să plece. Vreți să spuneți ceva? Dar, acolo, un bănuț... pentru copil. Pentru copil sau pentru băutură? Și dacă ar fi un pic și pentru un păhărel? Atunci vino să cureți zăpada și vom vedea. Cu boala mea? Ce boală? Cu plămînii... Atunci n-ai voie să bei. Gospodina încheie discuția și Vasile iese pe alee. Un pui de mesteacăn începea să încînte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
o săptămînă. Fata este îndemînatică, face curat, face o cafea și vorbește întruna. Mama m-a trimis anume la mata. De ce, Anica? Poate vă găbjesc. Cee? Poate vă pun căpăstru. N-o știți pe mama? A văzut că aveți un pic de avere și... gata. Și tu, tu ce zici? Nu-mi pasă. Chiar sărac dacă ar fi unul, l-aș lua dacă l-aș iubi. Și despre mine ce crezi? Că nu cunoști femeia, adică ești cam prostuț. Costică rămîne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Are mare meșteșug, baba dracului. Tinerii căsătoriți Drumurile Dianei s-au intersectat la momentul potrivit cu drumurile lui Raul și o bună bucată de vreme au mers împreună. Diana era frumușică și deșteaptă foc, Raul era numai deștept foc și un pic mai frumos decît dracul. Din cîte se știe, mintea ageră poate suplini frumusețea la bărbați. Unii mai îndrăzneți susțin că afirmația aceasta este valabilă și pentru femei, dar eu sînt sceptic și nu mă entuziasmez. Evoluția celor doi spre căsătorie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
nou o bolboroseală. Ce zice? întreabă mama. Mi-a zis "sărut mîna", răspunde Rodica încă aplecată cu urechea la gura Parșivului. Ei, în cazul ăsta... Mama fetei nu mai continuă fraza, dar era clar că devenise mai concesivă. Sînt un pic cam nesimțiți Ilarion Doagă era bătrîn, chiar mai bătrîn decît nucul de lîngă fîntînă. Își amintește cînd taică-su a plantat nucul acela, care acum umbrește o jumătate din grădină. Nu și-ar fi amintit așa de precis data, dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
ca neaua. Ai dreptate și mata că-s oleacă nesimțiți... Atunci de ce te-ai supărat așa de rău? Dar asta să ne-o spunem unul la altul, nu la străini. Chiar așa, mami, ce a trebuit să... Vezi? Dar un pic nesimțiți tot sînt, concluzionează amîndoi într-un glas. Îmi faci alt vin fiert, nu? Da, tati, imediat. Un sărut de împăcare încheie episodul trist care tocmai a trecut. O muiere pe cinste Vara anului 1957 era tare secetoasă și iarba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
se îndîrjea prin somn să nu cedeze nici un milimetru. Renunță în fața acestui egoism fără margini și încet, încet se îmbracă. Dacă și prin somn ești atît de egoist și avar, atunci te las în plata Domnului. Sperînd, totuși, la un pic de normalitate, femeia se apleacă, îl sărută pe fruntea lipicioasă și face o ultimă încercare. Plec acasă. Prea ești egoist. Un mormăit neinteligibil îi dă de înțeles că demersul ei este prostesc. Ajunsă acasă, Claudia se simte bine în patul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
tot nu putea adormi, călătorește printr-o lume imaginară și comentează: Sînt casieriță, corectă, respectată, cu un salariu bunicel, de ce să mă umilească ăștia cărora le curg balele cînd dorm? Este drept, sînt frumoasă și toți m-ar folosi un pic, după care s-ar pune pe sforăit ca porcii. Ce băiat frumos este Dan, motostivuitoristul și mă mănîncă din ochi, dar eu nu și nu! Claudia s-a lecuit de burlacii bogați și Dan s-a ales cu o nevastă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Aș putea lua o mașină bengoasă, gîndește Doru. Dumnezeu însă a luat-o în primire pe Raluca și a făcut minuni în doi ani. Raluca, scîncea Doru, hai să ne luăm o mașină acătării, să mai ieșim și noi un pic. Dar, Dorule, dacă boala asta se întoarce? Nu ești sigur niciodată.. Ne vom descurca noi cumva. Dar donațiile sînt pentru transplant, Doru. Doar n-o să ne ceară socoteală cineva. Dar nu-i moral. Nu vezi viața cum este? Azi ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
și trăia într-o sărăcie lucie. Am venit să te văd, mamă. Dacă te vede bărbatul meu, mă omoară. El nu știe... Ochii mamei se umbresc în lacrimi și durerea este gata să explodeze. Mă duc atunci, mamă. Stai un pic. Mama merge în casă și revine. Ține. Atîta am în casă. Bogdănel îi sărută mîna. Femeia îl înșfacă și-l strînge sălbatic la piept. Iartă-mă, dragul mamei. O să trec odată pe la tine. Lacrimile celor doi s-au amestecat, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
peste poate. "Să-l însoțească durerea tot restul vieții pe cel care vandalizează această sfîntă lucrare." Poate blestemul, poate întîmplarea, nu se știe, au păstrat fîntîna intactă timp de un an. Roata era puțin înnegrită, butucul puțin pătat de un pic de rugină de pe lanț, găleata era curată și înnegrită de la umezeală. Timpul conferea puțină noblețe lucrării și chiar mergea vestea că apa aceea de sub dealul pădurii avea proprietăți curative pentru bărbații care, mă rog, erau muștruluiți inutil de neveste. Zvonul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Adam 147 Un viol mai ciudat 149 Aneta 152 Cu Botsubțire este altceva 155 Descurcărețul 158 Divorțul cu scandal 161 Tirbușonul 163 Liana și iresponsabilii 166 Concurență aviatică 169 Neamuri proaste 172 Ucigașul... banditului 175 Și al ei are un pic de aură 178 Judecătorul lui Bostan 181 Fîntîna cu ghinion 184 Șmecherul 187 Între confrați 189 Un inginer nefericit 192 Adevărații creștini 195 Datini de Crăciun și de Anul Nou 198 Destinul lui Laurențiu Spînu 201 Un vameș distrus 204

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
223 Ploșnițele 226 CAPITOLUL IV Taina eternității 229 S-a însurat Costică 231 Norocosul 234 Mare meșteșug 237 Tinerii căsătoriți 239 Un amănunt... esențial 242 Fidelitate tîrzie 245 Nevasta lui Rîmbu 248 Ghetuțele cu cataramă 251 Scorpiile 254 Sînt un pic cam nesimțiți 257 O muiere pe cinste 259 Angela 262 O revedere complicată 265 Gura lumii 268 O poetesă 271 Și aista ca și aceala 274 Tino și Tina 276 Iubire și compasiune 279 Clanțe sparte și... pistoale 282 Doi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406

spațiu ar trebui să ne Îngroape În picioare șiruri Întregi ca rîndul ăsta și-ar crea terenuri agricole atît ar mai lipsi să le dau ideea ce pămînt gras numai carne numai oase osînză și măduvă) — Scroafă bătrînă și fără pic de rușine! Scoateți-o de-acolo, scoateți-o imediat c-a mai luat o dată — Păi, tot pensionarii care nu să mai mișcă d-acilea că nu le mai ajunge și cară tot și io cînd viu dă la muncă ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

-mă din nou la Nimeni și la capcanele din cartea lui, la luxofagi, franciscani și ludovicieni. Apoi am băgat de seamă că fața, obrajii mei erau uzi. Am coborât din nou ochii la constelațiile de notițe ale lui Clio. Pic. Pic. Pic. Nici măcar nu-mi dădusem seama că plângeam. Apoi am închis ghidul lui Clio, am coborât de pe patul Primului Eric Sanderson și mi-am luat rucsacul, trăgându-l prin cameră după mine. Am scos din el Fragmentul becului și caietele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310

bătrîn din pricina valizei, prea grea pentru el.) Unele persoane sînt lipsite de cuviință, știți, sforăie sau se ciondănesc Întruna... De ce ați luat-o prin parc? Îl Întrerupse Rowe. Doar nu e cel mai scurt drum! Voiam să mă odihnesc un pic, domnule. Și-apoi, copacii și păsărelele... — Îngăduiți-mi să vă duc valiza... Nu trece nici un autobuz pe-aici. — A, n-aș vrea să vă deranjez, zău așa! (Totuși, Împotrivirea lui era formală; valiza atîrna desigur foarte greu - cărțile despre grădinărit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
vorbele astea banale să nu statornicească pentru totdeauna Între ei niște relații formale: se vor Întîlni Întîmplător și vor vorbi despre teatru, sau despre vreme; zărind-o pe stradă, el Își va scoate pălăria și o va saluta ceremonios, fără pic de emoție, căci Între timp sentimentele lui pentru ea se vor fi stins cu desăvîrșire. — Aștept cu nerăbdare această clipă, de cînd te-am văzut, adăugă el Încet. Zilele mi s-au părut foarte, foarte lungi, pentru că n-am cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Digby! Nu poți să-ți dai seama... creierul e un mecanism dintre cele mai delicate. Echilibrul i se poate strica dintr-o nimica toată, și atunci se duce totul de rîpă. Trebuie să ai Încredere În doctor. Nu-mi inspiră pic de Încredere. — Nu trebuie să vorbești așa. Dac-ai ști cît de priceput și de prevăzător este! Vrea doar să te pună la adăpost pînă la restabilirea deplină... — Stone a surprins ceva ciudat, și a fost Îndepărtat. — Nu-i adevărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]