13,437 matches
-
care trebuia să ducă la o revoluție culturală. Spera să schimbe omul, nu instituțiile. Unica mare schimbare abordarea totală de către Iorga a antisemitismului a dus la ruptura de Cuza. Cuza era obsedat de chestiunea evreiască. Oricine îl contrazicea în această privință era considerat de Cuza drept agent al evreilor 34. Drept urmare, A. C. Cuza, C. Sumuleanu și Ion Zelea Codreanu, nucleul inflexibil al antisemitismului din cadrul partidului, au convocat un Congres la Iași, la 9 aprilie 1920. În ciuda solidarității prietenilor lui Iorga, congresul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
poziția evreilor: "Coreligionarii noștri străini nici măcar nu înțeleg că noi sîntem în primul rînd și mai presus de orice unguri. Noi nu sîntem evrei unguri, ci unguri evrei"99. Iorga ar fi fost de acord cu sioniștii într-o singură privință: evreul sionist care nu pleacă în Israel este "un trădător" al ambelor lui țări. El spunea că dorește ca evreii "să intre în fortăreața spirituală a românilor", viziunea sămănătoristă fantezistă a lui Iorga asupra realității românești. Evreii din România avuseseră
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
umanistul și istoricul norvegian H. Koht, viitorul ministru de externe al Norvegiei. Fuseseră invitați și istorici germani și sovietici. Iorga îi considera pe aceștia din urmă "ca mediocri" și a reușit să intre în conflict cu ei în mai multe privințe. Următorul Congres Internațional de Istorie s-a ținut la Cambridge (Anglia), în primăvara anului 1930. Conferințele Internaționale de Istorie erau (și sînt și acum) destul de politizate, astfel că Iorga le considera întotdeauna ca fiind importante. Putea oricînd să fie cu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
9 noiembrie 1928. Și-a început guvernarea cu o declarație caracteristică: "Primul nostru țel va fi să conferim principiilor Constituției sensul lor real și să imprimăm un caracter de strictă legalitate activității administrației"212. Iorga însă avea dubii în această privință. El considera guvernul Maniu drept un element riscant, deoarece sarcinile erau copleșitoare, iar cei care-și asumaseră puterea și promiseseră să-și îndeplinească mandatul erau incapabili de acest lucru. Pînă la urmă, cei care au suferit au fost majoritatea celor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
istoricilor reprezentînd Noua școală de istorie, aruncîndu-li-se mănușa celorlalți istorici; 2) "Revista istorică română" "a stabilit noi standarde pentru publicațiile istorice din România"; 3) monografiile noilor istorici au constituit o reală contribuție și "au stimulat eforturi la fel de importante în această privință din partea oponenților lor"; și, în sfîrșit, 4) chemarea istoricilor Noii școli la combaterea "exceselor naționale" și la "obiectivitate metodologică". Michelson menționează că aceste eforturi, "deși nu au fost întotdeauna constante...", au ajutat la maturizarea istoriografiei românești 167. Autorul cărții de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
povestea aceasta) și au obținut de la vizir un "firman" care poruncea eliberarea (evreilor), iar vinovații au scăpat teferi". Giurescu continua descrierea incidentului, afirmînd că: "... evreii s-au plîns, considerîndu-se înșelați și jefuiți" etc.168 S-ar părea că, în această privință, Noua școală de istorie recunoscînd o acuzație de crimă rituală s-a întors în plin Ev Mediu. Iorga a susținut întotdeauna că "o națiune nu înseamnă doar o bucată de pămînt, un stat sau o necesitate economică; ea nu este
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în presă etc. Și tot felul de breviare la fel de simpliste... Încercam totuși să găsim argumente. Din cînd în cînd, unul dintre prietenii noștri spunea: Nu sînt deloc de acord cu ei, desigur, dar trebuie totuși să recunosc că în anumite privințe, ca de exemplu chestiunea evreiască..." etc. Acesta era semnalul. Trei săptămîni, două luni mai tîrziu sau după o perioadă ceva mai îndelungată, omul acesta devenea nazist. Era prins în angrenaj, admitea totul, devenea rinocer"3. Doar cei care au trăit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
iubească. Dar în împrejurările actuale, ținînd seama de spiritul care predomină, vă va fi greu să găsiți în rîndul colegilor dumneavoastră de la Institut afecțiunea necesară prestării cu succes a unui efort colectiv. Sper că vă voi putea ajuta în alte privințe. De credeți că vă pot fi de vreun ajutor, dați-mi de știre. Sînt la dispoziția dumneavoastră. Semnat, Nicolae Iorga"29. Domnișoara Colombo era evreică sefardă latină (italiancă). Avea față de Iorga toată simpatia pe care o putea atrage acesta. Mai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
dar voia să distrugă statele și forța care nu era națiune, dar voia să distrugă națiunile, este înfrîntă. Acesta este socialismul! Dezertorii lui luptă sub steaguri diferite". "Neamul românesc", 17 august 1914. Iorga era tot atît de entuziast în această privință pe cît de dezgustat era Lenin 6 "Neamul românesc", 27 iulie 1914 7 Ibidem 8 "Neamul românesc", 27 iulie și 17 august 1917, și O viață de om..., vol. II, p. 180 9 Supt trei regi, pp. 180-210 10 Op. cit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
la adunarea "Astra" ținută la Abrud la 1 septembrie 1938, București, 1938 197 Iorga, O călătorie în țara Hațegului, București, 1906 198 Dománovszky, op. cit., pp. 272-276 199 Dománovszky a scos în evidență ferma poziție promaghiară a lui Michelet în această privință 200 F. Glatz, Dománovszky Sándor hélye a magyar tortenélemben, "Szazádök", nr. 2, Budapesta, 1978, pp. 211-234 201 Ddománovszky, op. cit., pp. 58, 139-140, 143-150, 225-229 și 314-316 202 Ibidem, p. 11 203 Ferenc Glatz, Trianon és a magyar törenélemirás, p. 414
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Age of Extremes (Secolul extremelor) de Eric Hobsbawm, Europe in the Twentieth Century de George Lichtheim, English History 1914-1945 de A.J.P. Taylor și The Passing of an Illusion (Trecutul unei iluzii) a regretatului François Furet. Complet diferite În celelalte privințe, aceste cărți și autorii lor au În comun o siguranță născută din profundă erudiție și dintr-o Încredere În capacitățile intelectuale greu de găsit la succesorii lor, precum și o claritate a stilului care ar trebui să servească drept model tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Planul Monnet a fost ulterior extins și adaptat la termenii Planului Marshall. Dar profilul strategiei economice era clar de la Început. Planificarea franceză a avut Întotdeauna un caracter pur „indicativ”: ea nu stabilea cote de producție, ci desemna obiective. În această privință era cât se poate de diferită de planificarea sovietică, ce avea ca trăsătură caracteristică (și defect principal) fixația asupra unor cifre rigide și arbitrare, dictând productivitatea În funcție de sectoare și bunuri. Planul Monnet se mulțumea să furnizeze guvernului o strategie și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ERP, propovăduiau printre colegii lor europeni libertatea comerțului, colaborarea internațională și integrarea interstatală. Aceste presiuni americane au avut inițial un succes moderat. Cei mai mulți politicieni și planificatori europeni nu erau pregătiți să conceapă planuri grandioase de integrare economică internațională. În această privință, cea mai mare reușită a artizanilor Planului Marshall a fost Uniunea Europeană a Plăților (UEP), propusă În decembrie 1949 și inaugurată un an mai târziu. Obiectivul său modest era să „multilateralizeze” comerțul european, creând un fel de casă de compensații pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ei uneltele reconstrucției”. Restul - monede convertibile, relații bune de lucru, bugete echilibrate și liberalizarea comerțului - depindea numai de europeni. Comparația inevitabilă nu se face Însă Între viziunea americană și practicile europene, ci Între anii 1945 și 1918. În mai multe privințe decât ne amintim, cele două ere postbelice semănau izbitor. În anii ’20, americanii Îi Încurajau deja pe europeni să adopte tehnici de producție și relații de lucru americane. În anii ’20, numeroși observatori din SUA vedeau salvarea Europei În integrarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
doar Împrumuturi, nu ajutoare, iar acestea erau În general furnizate prin piața de capital privat. Erau, prin urmare, scumpe și acordate pe termen scurt. Când a trebuit să fie returnate, la Începutul Marii Crize, efectul a fost dezastruos. În această privință, contrastul e izbitor: după bâlbele inițiale din 1945-1947, factorii de decizie americani au făcut efortul să nu repete greșelile din cealaltă eră postbelică. Planul Marshall este deosebit de important nu numai prin ceea ce a realizat, ci și prin erorile pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au ajuns față În față la Trieste, trasând prin cel mai cosmopolit dintre orașele Europei Centrale o linie care avea să devină prima frontieră reală a Războiului Rece. Desigur, Războiul Rece „oficial” nu era Încă o realitate. Dar, În anumite privințe, Începuse cu mult Înainte de mai 1945. Cu un inamic comun de talia Germaniei, era ușor să uiți disputele și antagonismele ce separau Uniunea Sovietică de aliații săi militari. Dar ele nu dispăruseră. Patru ani de cooperare nesigură Într-o luptă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ale rușilor. Când Stalin, Truman și Churchill s-au Întâlnit la Potsdam (În perioada 17 iulie - 2 august 1945, cu Attlee În locul lui Churchill după victoria laburiștilor În alegerile generale britanice), ei au reușit să cadă de acord În câteva privințe: expulzarea nemților din Europa de Est, divizarea administrativă a Germaniei pentru a facilita ocupația, obiectivele „democratizării”, „denazificării” și „decartelizării”. Dincolo de acest nivel general al bunelor intenții, au Început dificultățile. S-a convenit ca economia germană să fie tratată unitar, dar În același
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În cazul unei viitoare agresiuni germane. Iar secretarul de stat american Marshall spera Încă, la Începutul anului 1947, că orice aranjamente s-ar face pentru a surmonta dezastrul economic german, ele nu vor necesita scindarea țării. Cel puțin În această privință, oficial, Estul și Vestul erau Încă de acord. Adevărata ruptură s-a produs În primăvara anului 1947, când cei patru miniștri de Externe s-au Întâlnit la Moscova Între 10 martie și 24 aprilie, Încercând să schițeze un Tratat de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a guvernelor postbelice - comuniștii fiind În minoritate -, Întru liniștea observatorilor occidentali. Mai greu de păcălit, populația locală și-a luat măsuri de precauție (spre sfârșitul anului 1945, Partidul Comunist Român a ajuns la 800.000 de membri), dar În multe privințe strategia comunistă era realmente liniștitor de moderată. Partidul nu urmărea colectivizarea, ci, dimpotrivă, Împărțirea pământului și Împroprietărirea țăranilor. Dincolo de confiscarea bunurilor „fasciste”, partidul nu milita pentru naționalizare sau proprietatea de stat - În orice caz, nu mai mult, adesea chiar mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era. Praga se Împrietenea cu Moscova din același motiv pentru care căutase să aibă legături strânse cu Parisul Înainte de 1938: fiind o țară mică și vulnerabilă În Europa Centrală, Cehoslovacia avea nevoie de un protector. Astfel, deși era În multe privințe cea mai „vestică” dintre țările est-europene - având o cultură politică tradițional pluralistă, un sector industrial și urban dezvoltat, o economie capitalistă prosperă Înainte de război și o politică social-democrată prooccidentală după aceea -, Cehoslovacia era după 1945 și aliatul principal al Uniunii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1948. Acest pact, Însă, era un tratat tipic pe 50 de ani care angaja Marea Britanie, Franța și țările de Jos să „colaboreze Întru sprijin reciproc În cazul unei noi agresiuni germane”, În vreme ce politicienii europeni se simțeau din ce În ce mai expuși pericolului sovietic. În această privință erau extrem de vulnerabili: așa cum avea să-și amintească Dirk Stikker, ministrul de Externe al Olandei, „noi, În Europa, nu aveam decât o promisiune verbală a președintelui Truman privind sprijinul american”. Noua abordare față de Washington a fost inițiată de britanici. Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
staliniste din anii ’30, antipatia față de țăran și implementarea cu succes a colectivizării erau una dintre pietrele de Încercare ale ortodoxiei staliniste. În industrie Însă, implementarea planurilor de inspirație sovietică nu a părut, pe termen scurt, un dezastru: În anumite privințe, economia de comandă chiar funcționa. Colectivizarea pământului și distrugerea micilor Întreprinderi au disponibilizat mână de lucru din abundență pentru fabrici și mine, iar obstinația cu care comuniștii au investit exclusiv În industria grea, În detrimentul serviciilor și bunurilor de consum, a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
religia jucase un rol mai important decât politica În definirea granițelor istorice interși intrastatale. În Europa antebelică, diferențele dintre Nord și Sud, bogăție și sărăcie, urban și rural contau mai mult decât cele dintre Est și Vest. Astfel, În anumite privințe, impactul stăpânirii sovietice asupra teritoriilor de la est de Viena a fost mai mare chiar decât asupra Rusiei. Imperiul Rus, la urma urmei, fusese dintotdeauna doar parțial european, iar identitatea europeană a Rusiei de după Petru I era foarte controversată În secolul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
social-democrați occidentali În dușmani declarați ai blocului sovietic și beneficiari avizi ai fondurilor secrete americane. Pentru socialiști ca Léon Blum În Franța sau Kurt Schumacher În Germania, gesturile politice la care Îi obliga Războiul Rece erau familiare măcar Într-o privință: ei Îi cunoșteau de mult pe comuniști și erau destul de vârstnici ca să-și amintească amarele lupte fratricide din anii sumbri dinaintea Frontului Popular. Celor mai tineri le lipsea această consolare. Albert Camus - care În anii ’30 făcuse parte pentru scurt
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu rumeguș pe podea, unde lucrau bărbați vânjoși În cămăși vărgate și fete zglobii cu berete și șorțuri apretate. Totul era la fel ca În fotografiile În sepia atârnate pe pereți, făcute În anii 1870, la deschiderea magazinului. În multe privințe, viața cotidiană de după al doilea război mondial ar fi fost perfect familiară generației de la Începutul secolului. În acei ani, cărbunele acoperea Încă, În Marea Britanie, 90% din necesarul de combustibil, iar În Belgia și celelalte țări din noua Comunitate Europeană a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]