13,397 matches
-
de o noapte) nu comunică. Ca pereche, stârnesc chiar râsul. Messenger se culcă cu Ludmila după o conferință la Praga, în urma unei confuzii de cuvinte. Ea reapare ca o jerbă de greșeli, confuzii și subînțelesuri toate izvorând dintr-o engleză proastă (subiect foarte drag lui Bradbury și Barnes când descriu comunismul): From: ludmila.lisk"carolinum.psy.cz To: R.H.Messenger"glosu.ac.uk Subject: Conferință Date: Vineri 23 mai 1997 13:14:02 Dragă Ralph, mulțumesc pentru mesaj. Ești amabil că
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
alăturat comitetului internațional care-l apăra pe Slobodan Milosevici. În noiembrie 2002 s-a opus așa zisului război preventiv împotriva Irakului: Bush a spus: Nu vom permite ca armele cele mai crunte ale lumii să rămână în mâna celor mai proști conducători". Corect. E cazul să te uiți în oglindă, amice. Despre tine e vorba. În 1997, Herb Greer pune oarecum la îndoială virulența lui Pinter, sau mai degrabă lipsa ei de umor: Declarațiile publice ale lui Pinter trădau un evident
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Windows se închide". Dar Windows nu se închide. Pe cine să sun să mă descurce, la miezul nopții? Până la urmă conviețuim cumva, deși am pierdut pagina 4 și marginile au luat-o razna. Să știi că am cumpărat un scanner prost! Imprimanta e prea înceată. Și eu sunt prea înceată. Iar e miezul nopții, Windows tot nu se închide nici nu vreau, deocamdată. Suntem băgați în asta împreună. Fie. Șed aici, la capătul unei epoci, și aștept rostogolul cel mare. Spre
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
profesor ● Obiecte, produse culturale de bună calitate: o piesă de telefon, o adevărăciune de ceas, o realitate/o bestialitate de telefon, o superbitate/șmecherie/șukărime de haină, o belea de bluză, o bengoasă de mașină; o bunăciune de mâncare de proastă calitate: un jeg de lucrare, o panaramă de mașină, un pardaf/un praf/o praștie de telefon, o trompetă/o tigaie de ceas, o râșniță/o tablă de calculator, o ieftinătură de ceas; o petardă de concert, o distroșenie de
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
prostie de lucrare) • o haină foarte modernă (Ex: o bestialitate de haină) • o mâncare delicioasă (Ex: o minunăție de pizza) • o mâncare dezgustătoare (Ex: o scârboșenie de mâncare) • un obiect de bună calitate (ceas, stilou, telefon mobil) • un obiect de proastă calitate (Ex: un jaf de ceas, un hârb de computer ) • un concert, spectacol: foarte bun /foarte slab • o poezie, o pictură: foarte bună /foarte slabă 3. Gândește-te câteva clipe și spune-ne dacă folosești cel mai frecvent această structură
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
primește obișnuitele cadouri de ziua lui, Îi sunt satisfăcute nenumăratele doleanțe și părintele este fericit că are un copil cuminte. Copilul se formează În sânul unei familii, În care are drept model figurile maternă și paternă. Lipsa afectivității sau iubirea prost Înțeleasă, de a oferi copilului tot ce are nevoie, material, răsfățul, cu alte cuvinte, poate face din copilul pașnic În primii ani de viață un delincvent la adolescență, capabil de minciuni, furt, bătaie, consum de droguri. În familiile În care
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Oltița Camelia CUZA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2179]
-
părăsită și disprețuită de toți. A urmat, pe scaunul papal, fiul lui Alberic al II-lea, Octavian, ceea ce a însemnat că planul Maroziei de a crea o dinastie papală ereditară s-a realizat iar ea a plătit această performanță cu proasta reputație, cu disprețul și ura celor ce au cunoscut-o, cu viața. Despre ea se spune că a întărit ghilda prostituatelor romane și a susținut finanțarea lupanarelor. Opinii despre cele două senatoare și patriciene mamă și fiică s-au exprimat
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Marie Rose a locuit un timp într-o mânăstire, apoi la Fontainebleau cu rudele Beauharnais. Frecventa societatea mondenă, avea mai mulți amanți, unul dintre ei fiind ducele de Lorge. A revenit în Martinica, locul natal unde a aflat de atmosfera proastă pe care i-a creat-o soțul ei care a crezut toate bârfele ce circulau pe seama ei. Tot aici a aflat de mișcările revoluționare de la Paris. S-a întors în capitata Franței, a intrat în iureșul violent al revoluției pariziene
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Alte trei stabilimente, la fel de cunoscute, ale Sofiei Vasilievna, Anei Markova, și La Kievul cel vechi sunt mai puțin luxoase, dar extrem de frecventate. Celelalte case de desfrâu plătit aveau tarife reduse, 1 rublă. În Iamskaia cea mică, stabilimentele erau de condiție proastă, erau frecventate exclusiv de soldați, lucrători, borfași, într-un cuvânt, de oameni sărmani. Prețul scădea la 50 de copeici, acesta era prețul femeilor care prestau servicii sexuale oricărui gen de client. În toate bordelurile era mizerie, pereții erau scorojiți, paturile
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
s-a îndrăgostit, recunoaște că pe unii i-a respectat, că în prezența altora a trăit experiențe șocante, sado-masochiste. Își mărturisește compasiunea față de bărbații timizi, faptul că vibra la gesturile tandre ale unor clienți. Totodată își ironizează eșecurile sentimentale, ironizează proastele maniere ale clienților. Pentru a completa imaginea unei prostituate de lux, autoarea evocă momente în care se afla în postura de damă de companie, mai cu seamă când își petrecea weekend-urile și sărbătorile în străinătate, momente dezamăgitoare când unii
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
impulsului de a acționa) (Ruckmick, 1936 apud Reeve, 2009), acte de rezistență (auto-privarea sau reyistența la tentație). Într-un final, două secole de analiză filosofică a dus la concluzii dezamăgitoare. Voința s-a dovedit a fi o abilitate a minții prost înțeleasă care reiese dintr-un amalgam de capacități înnăscute, experiență de viață, senzații din mediu și reflecții despre propria identitate și ideile pe care le avem. Chiar mai mult de atât, odată ce voința a apărut, este automat înzestrată cu un
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
cetății, certuri violente survenind frecvent la ieșirea de la spectacole. Trei alte vini, pentru a căror grabnică remediere pledează d'Aubignac, sunt enumerate pentru a explica dezinteresul publicului. Ele se referă la calitatea spectacolelor: actori, "poeme dramatice", decoruri sunt prea adesea proaste. Richelieu suscită o adevărată campanie de presă în favoarea teatrului, orchestrată de scriitori precum Balzac, Boisrobert sau Scudéry. Două piese se fac ecoul schimbărilor care se operează atunci, Comedia comedianților (La Comédie des comédiens) în care Scudéry, în 1635, face elogiul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ar face ca rivalul să moară de apoplexie, ca de orice boală naturală și obișnuită, sau în cazul acesta s-ar cuveni să facem multe pregătiri ingenioase. Este posibil ca un om să moară trăsnit, dar ar fi o idee proastă a poetului să scape așa de un amant pe care l-ar folosi pentru intriga unei comedii. Numai Verosimilul poate deci construi, susține și termina în mod rațional un poem dramatic." (Cartea II, cap. 2) Pentru Corneille, în schimb, dacă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe care le fac să vorbească, sau cărora le vorbesc. Or, nu sunt reprezentați decât oameni răi, și nu se vorbește decât în fața unor persoane de lume care au inima și spiritul corupte de pasiuni dereglate, și de maxime de proastă calitate. De aceea nu există nimic mai pernicios decât Morala Poetică și Romanescă, pentru că nu reprezintă decât o îngrămădire de opinii false născute din concupiscență, și care nu sunt plăcute decât prin faptul că încurajează înclinațiile corupte ale cititorilor sau
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dramatique, 1773), Louis-Sébastien Mercier (1740-1814) declară că nu ar putea fi de acord cu o tragedie care ar pune în scenă personaje regești decât dacă s-ar termina prin căderea monarhului. Racine nu este, pentru el, decât un "om de prost gust, (decât) un pictor manierist." În al său Tablou al Parisului (Tableau de Paris, scris între 1781 și 1788), la capitolul LXXXIII, consacrat "Tragediilor moderne", sătul de subiectele mitologice, mereu identice, el dorește un teatru modern, un teatru național care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
polemică, în care dezbate numai diferitele chestiuni etice pe care le pune teatrul și pe care le formulează astfel: "Câte chestiuni găsesc de discutat în cea pe care aveți intenția să o rezolvați! Dacă spectacolele ca atare sunt bune sau proaste? Dacă se pot alia cu moravurile? Dacă austeritatea republicană le poate cuprinde? Dacă trebuie să fie acceptate într-un orășel? Dacă profesia de comediant este cinstită? Dacă comediantele pot fi la fel de cuminți ca celelalte femei? Dacă legile drepte sunt suficiente
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
că teoreticianul Iluminismului proslăvește întoarcerea la tragi-comedie, gen artificial în ochii săi, construit, în irealismul său, pe baza unor contraste prea mari. "Vă dați seama, scrie Diderot în Convorbiri despre Fiul nelegitim, că tragicomedia nu poate fi decât un gen prost, pentru că în ea se confundă două genuri îndepărtate și separate de o barieră naturală. Nu se trece în ea prin niște nuanțe imperceptibile; la fiecare pas dai peste contraste, și unitatea dispare." El adaugă puțin mai încolo: "Ar fi periculos
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
unitatea dispare." El adaugă puțin mai încolo: "Ar fi periculos să folosești, în aceeași compoziție, nuanțe ale genului comic și ale genului tragic. Cunoașteți bine panta pe care o vor lua subiectul și caracterele, și urmați-o." Este "un gen prost" după cum scrie Louis-Sébastien Mercier, cu privire la tragi-comedie, în Noul Eseu despre arta dramatică, "nu în el însuși, ci prin maniera în care a fost tratat". El îi vizează pe autorii francezi, căci, pe de altă parte, face elogiul lui Calderón, Shakespeare
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
uimitoare, scrie Goldoni în partea a treia a Memoriilor sale, iar în zilele în care jucau Italienii sala era goală; acest lucru nu mă speria; scumpii mei compatrioți nu dădeau decât piese învechite, piese cu canevas de un gen de proastă calitate, de genul acela pe care îl reformasem în Italia. "Eu aș da, îmi spuneam vorbind cu mine însumi, aș da caractere, sentiment, mers, conduită, stil." Îmi comunicam ideile comedianților mei. Unii mă încurajau să-mi continui planul, ceilalți nu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
rațional al viguroasei unități de loc, mi-am făcut o plăcere să mă comformez lui ori de câte ori am crezut subiectul meu susceptibil; dar nu am sacrificat niciodată o comedie care putea fi bună unei prejudecăți care ar fi putut-o face proastă." 4.3.1. Cronica moravurilor Goldoni, al cărui scop era să zugrăvească societatea timpului său, are în vedere o imitație realistă, care nu pretinde să înfrumusețeze natura, ci să o reprezinte fără complezență, cu măruntele-i imperfecțiuni. De aceea își
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din Filantropica însă, mai face un pas: Cine are milă, plătește. Nu doar își lasă banii în capcana întinsă de minți agere de hoți, dar își lasă și prestigiul acolo. Păcălitul este într-o complicitate dureroasă cu păcălitorul, păcălitul e prost, chiar dacă uneori bun, în timp ce păcălitorul e inteligent, chiar dacă rău. Răul are această disponibilitate de a parazita binele. Sursa binelui trebuie descoperită și infestată. Apoi binele va fi contaminat de rău și... părăsit. De brațele democrației se prind cu ușurință multe
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
economic, fără diferențe create de evaluări de ordin moral. Și morții obișnuiți continuau să ducă o viață asemănătoare celei de pe pământ, fără schimbări, o existență de cele mai multe ori săracă, având perspectiva neliniștitoare de a ajunge la o situație chiar mai proastă În cazul În care urmașii nu s-ar fi dovedit capabili să le ofere hrana și băutura necesare sau În situația În care defunctul nu ar avea urmași sau, mai rău, ofrandele i-ar fi fost furate (Del Monte, 1987
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
proști, dar mulți”, ca și termenul sintetic, de „prostime”, sunt ilustrative. În Neculce găsim următorul fragment menționat de Pompei Gh. Samarian: „mergând cu multă gloată din țară la Poartă, cu mulți boieri și mazili și curteni și cu ceilalți mai proști, preoți și călugări...” (Letopiseți). Abia mai târziu prostia s-a identificat cu oligofrenia. Anterior, pentru oligofrenie exista o terminologie care Încă mai persistă pe alocuri, dar cu oarecare schimbare de nuanță: slab de minte („Slăbiciune de minte”), nevolnic, slab de
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
Înțeles exclusiv social (prostimea ca o categorie socială) la unul psihologic (prostimea, o categorie diferențiată psihologică) s-a făcut relativ recent. În sec. al XVII-lea găsim: „Atunci jale și amar va cădea pe păcătoși, că de vor fi mai proști, pre carii de multe ori i-au dosădit și i-au asuprit, Îmbrăcați Într-atâta podoabă și frămăsețe și Într-atâta mărire și cinste, care omul nu poate să o spuie” (Cartea româneascăde Învățătură, Iași, 1643). Înțelesul este clar și
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
psihologice. Uneori, ne surprinde plasticitatea unor descrieri (ca În caracterizarea ticurilor lui Petru cel Mare, „care cam arunca câteodată din cap”) (anonim). Alteori, ca În următoarea descriere, recunoaștem nucleul unei portretizări psiho-medicale: Constantin Mavrocordat „prea mic de stat și făptură proastă”... „cu căutătură Încrucișată și vorba Înceată, era om de-l Întorceau și alții”... dar „Îi era dragă Învățătura” (Miron Costin 8, 7). Începând cu secolul al XIX-lea, prin aportul și apoi creația de lucrări științifice, terminologia medicală științifică se
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]