13,467 matches
-
pe care Alboin îl ucisese cu cîțiva ani mai înainte. Deși Alboin dispărea de pe scena politică a Italiei, complotul nu a reușit pe deplin, din cauza opoziției majorității conducătorilor longobarzi, care l-au ales ca succesor pe Cleph, ceea ce i-a silit pe Helmichis și pe Rosamunda să se refugieze la Ravenna, unde au cerut protecția imperială bizantină. Moartea lui Alboin i-a privat pe longobarzi de singurul conducător al momentului în stare să mențină integritatea noii entități statale germanice. Sub regele
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
vina pe Alboin, versiunea cronicarului bizantin fiind preluată de istoricul Walter Pohl. Cronicarul bizantin Theofilact din Simocatta considera că acest război își avea originea în înfumurarea lui Alboin și în faptul că a răpit-o pe Rosamunda, fiica lui Cunimund, silind-o să-l ia de bărbat. Versiunea este privită sceptic de istoricul Walter Goffart, care constată că este contrazisă de cronica "Origo Gentis Langobardorum", unde se arată că Rosamunda ar fi fost capturată abia după moartea tatălui ei. Gepizii au
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
de către fostul rege, Liutpert, care a preluat succesiunea de la Raginpert, însă Aripert a înfrânt atât pe Liutpert la Pavia, cât și pe regentul acestuia, Ansprand la Novara. Capturându-l pe Liutpert, a orchestrat asasinarea acestuia. Ocupând capitala, el l-a silit pe Ansprand să treacă dincolo de Alpi, astfel încât în 703 avea deja puterea consolidată. Din acel moment a condus regatul neîntrerupt, însă domnia sa nu a fost una liniștită. În 703, ducele Faroald al II-lea de Spoleto, vasal al său, a
Aripert al II-lea al longobarzilor () [Corola-website/Science/325046_a_326375]
-
Stangerson, aflând de omorârea lui Drebber, a refuzat să iasă. Hope a urcat în cameră, prin fereastră, și i-a oferit aceeași opțiune de a alege o pastilă, dar Stangerson l-a atacat cu un cuțit, iar Hope a fost silit să se apere și să-l înjunghie în inimă. După ce Hope și-a prezentat depoziția, Holmes și Watson s-au întors pe strada Baker; Hope a murit din cauza anevrismului a doua zi după arestare, cu un zâmbet pe față. Într-
Un studiu în roșu () [Corola-website/Science/325210_a_326539]
-
Burgundiei a ocupat comitatul de Zürich și a invadat regiunea Konstanz, pe atunci centrul și practic capitala Ducatului de Suabia. Cu toate acestea, la Winterthur Rudolf a fost înfrânt de către Burchard, care astfel a consolidat puterea ducatului și l-a silit pe regele burgund să renunțe la pretențiile sale teritoriale. În același an, el l-a recunoscut pe noul rege ales al Germaniei, Henric "Păsărarul", pe atunci duce de Saxonia. În schimb, Henric i-a acordat lui Burchard drepturile de taxare
Burchard al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/325290_a_326619]
-
Conrad l-a trimis pe Ernest înapoi în Suabia, pentru a zdrobi rezistența locală de acolo. Odată revenit, Ernest s-a alăturat opoziția și s-a răsculat încă o dată împotriva lui Conrad. În cele din urmă însă Ernest a fost silit să se supună din nou, iar Conrad l-a aruncat în închisoare. În ciuda faptului că i-a acordat sprijin lui Conrad împotriva fiului ei, Gisela nu își dorea ca Ernest să fie umilit; ca urmare, el s-a menținut în
Ernest al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/325295_a_326624]
-
timp a ridicat orașul la rangul de arhiepiscopie. Flota pisană a prădat orașul Mahdia de pe coasta Tunisiei în anul 1088. Patru ani mai târziu, vase pisane și genoveze îl sprijineau pe regele Alfonso al VI-lea al Castiliei să îl silească pe celebrul Cid să părăsească Valencia. O flot pisană de 120 de vase a luat parte la Prima cruciadă, iar pisanii au fost implicați în cucerirea Ierusalimului de către cruciați din 1099. Pe drumul către Țara Sfântă, vasele pisane nu au
Republica Pisa () [Corola-website/Science/324520_a_325849]
-
și în condițiile în care regele Henric I al Angliei, unchiul lui Guillaume, își manifestase transferarea sprijinului către Thierry, Ludovic a fost nevoit să se retragă. Cu toate acestea, Thierry a fost înfrânt la Tielt și la Oostkamp, fiind astfel silit să se retragă la Brugge. Apoi, a trebuit să plece și de acolo, pentru a ajunge la Aalst, unde a fost la scurtă vreme asediat de către Guillaume, Godefroi I de Leuven și trupele lui Ludovic al VI-lea. Orașul era
Thierry de Alsacia () [Corola-website/Science/324541_a_325870]
-
cu Agnes de Merania, și prin trimiterea celor două nepoate ale sale la curtea regală a Franței. Acest din urmă lucru a fost considerat ca o insultă de către baronii de Flandra și Hainaur, care s-au răsculat și l-au silit pe Filip să renunțe la regență. În Namur, domnia lui Filip a fost pașnică, el promovând o bună concordie socială. El a intervenit ca mediator în disputele multor seniori. Filip a murit de dizenterie la 9 octombrie 1212 în Valenciennes
Filip I de Namur () [Corola-website/Science/324551_a_325880]
-
a marcat subminarea autorității familiei normande Drengot, fapt care a produs mari efecte pentru Gaeta. În cele din urmă, în 1135, Richard de Caleno a fost nevoit să se supună regelui Roger al II-lea al Siciliei, care l-a silit și pe ultimul principe de Capua, Robert al II-lea să se supună în același an.
Ducatul de Gaeta () [Corola-website/Science/324585_a_325914]
-
și pe cei doi fii ai acestuia, Carol și Carloman, la Saint-Denis într-o ceremonie memorabilă care a fost evocată în ritualurile de încoronare ale regilor Franței până la sfârșitul "Vechiului Regim". În schimb, în 756, Pepin și francii l-au silit pe regele longobard să predea cuceririle făcute, iar Pepin i-a conferit papei în mod oficial teritoriile ținând de Ravenna și chiar orașe (precum Forlì) cu "hinterland"-urile aferente. Donația includea cuceririle longobarde din Romagna și din Ducatul de Spoleto
Donația pepiniană () [Corola-website/Science/324601_a_325930]
-
a însemnat noi și grele încercări pentru populația din Buciumi. Au crescut impozitele, s-a introdus cota obligatorie de predare a unor produse, au fost rechiziționate multe animale. În timp ce bărbații erau concentrate și trimiși pe front, cei rămași acasă erau siliți la munci grele, suplimentare. Se mai văd și astăzi urmele sinistrelor casemate de pe imaș, la care au fost obligați să lucreze pe orice vreme locuitorii din Buciumi. Au fost interzise toate adunările, horele, serbările și nunțile. Rar se obținea autorizație
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
vara, în care perioadă de timp asediații au avut mult de suferit din cauza lipsei de hrană. Izbucnirea unei epidemii, care a dus la moartea comandantului forțelor arabe, Asad ibn al-Furat, ca și apropierea unor întăriri trimise de la Constantinopol, l-au silit pe noul comandant arab, Muhammad ibn Abi'l-Jawari, să abandoneze asediul și să se retragă în partea de sud-vest a insulei, care a rămas în posesia sarazinilor de finitiv. De acolo, ei au început cucerirea treptată a Siciliei, care a
Primul asediu arab al Siracuzei () [Corola-website/Science/324627_a_325956]
-
Megalu, pe care l-a exilat la curtea ducelui Docibilis al II-lea de Gaeta. În 955, a înregistrat cel mai mare eșec al său prin sprijinirea unei revolte antibizantine în Apulia. Ca urmare a eșecului acesteia, el a fost silit să recunoască supremația bizantină. Restul domniei sale este mai degrabă lipsit de evenimente, el eșuând în cele două mari ambiții ale sale: de a cuceri Salerno și de a se opune bizantinilor. Landulf l-a asociat pe fiul său, Landulf, la
Landulf al II-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324615_a_325944]
-
Pleșuv. Totuși, în 887 Guaifer s-a îndepărtat de suzeranul său și a prestat omagiu împăratului bizantin Leon al VI-lea, de la care a primit titlul de "patrikios". În 900 sau 901, fiul său Guaimar al II-lea l-a silit pe Guaifer să se retragă la mănăstirea întemeiată de el însuși la San Massimo și i-a urmat la tron. Guaimar al II-lea a reușit să ridice Salerno la măreție. El era un principe mai pios decât tatăl său
Principatul de Salerno () [Corola-website/Science/324626_a_325955]
-
întreaga insulă, arabii au fost nevoiți să revină în Tunisia din cauza unei răscoale a berberilor. Un nou atac, declanșat în 752 nu a reușit decât să conducă la jefuirea aceluiași oraș. În 826 Eufemius, comandantul flotei bizantine din Sicilia, a silit o călugăriță să îl ia de soț. Împăratul Mihail al II-lea al Bizanțului s-a revoltat de atitudinea lui Eufemius și i-a dat ordin generalului Constantin să dezlege căsătoria și să îi taie nasul lui Eufemius. Acesta din
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
au primit consistente întăriri constând din 30.000 de oameni din Africa de nord și din Andalusia. Musulmanii veniți din Peninsula Iberică l-au înfrânt pe conducătorul bizantin Teodotus în iulie-august ale acelui an, însă o nouă epidemie i-a silit să se retragă la Mazara, iar apoi în Africa. În paralel însă, unitățile berberilor din Africa trimise să captureze Palermo au reușit să îl cucerească în septembrie 831. Palermo a devenit capitala musulmană a Siciliei, sub numele de al-Madinah ("Orașul
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
și de bandele lor de sarazini au tulburat atât de mult sudul Italiei, încât regele Italiei, Ludovic al II-lea, de îndată ce a fost încoronat ca împărat romano-german, în 850, a pornit imediat să pacifice sudul Italiei. În 851, el a silit pe Radelchis și Siconulf să încheie pacea și să îi alunge pe sarazini din Benevento, Radelchis fiind bucuros să îi trădeze pe luptătorii din Emiratul de Bari. Radelchis a divizat principatul în mod constant. El a fost succedat de fiul
Radelchis I de Benevento () [Corola-website/Science/324658_a_325987]
-
au primit consistente întăriri constând din 30.000 de oameni din Africa de nord și din Andalusia. Musulmanii veniți din Peninsula Iberică l-au înfrânt pe conducătorul bizantin Teodotus în iulie-august ale acelui an, însă o nouă epidemie i-a silit să se retragă la Mazara, iar apoi în Africa. În paralel însă, unitățile berberilor din Africa trimise să captureze Palermo au reușit să îl cucerească în septembrie 831. Palermo a devenit capitala musulmană a Siciliei, sub numele de al-Madinah ("Orașul
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
însemnând prefect care guvernează o provincie a Imperiului Abbasid). Cel de al treilea și totodată ultimul emir de Bari a fost, care a preluat puterea în jurul anului 857, după asasinarea lui Mufarraq. Sawdan a invadat pământurile ducatului longobard de Benevento silindu-l pe ducele Adelchis să plătească tribut. În 864, el a obținut învestitura oficială solicitată anterior de Mufarrag. Orașul Bari a fost înzestrat cu o moschee, palate și edificii publice. Sarazinii au efectuat raiduri silind populația să se deplaseze dinspre
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
pământurile ducatului longobard de Benevento silindu-l pe ducele Adelchis să plătească tribut. În 864, el a obținut învestitura oficială solicitată anterior de Mufarrag. Orașul Bari a fost înzestrat cu o moschee, palate și edificii publice. Sarazinii au efectuat raiduri silind populația să se deplaseze dinspre câmpii și regiunile de coastă către interior și zone mai bine protejate de pe dealuri. Orașele Tricarico și Tursi s-au aflat pentru o vreme sub controlul musulman. În 968, Basilicata a fost recucerită de către bizantini
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
Grigore al III-lea, care i-a asigurat adăpost la Roma în 738. Hilderic l-a înlocuit la conducerea ducatului, însă a fost asasinat de către Thrasimund al II-lea, revenit la putere, în 740, care la rândul său a fost silit în 742 să se retragă la mănăstire de către regele Liutprand, care, reobținând puterea asupra ducatului prin forța armelor, l-a încredințat lui Agiprand. Până la moartea regelui Liutprand (744), Spoleto a fost mai sigur în mâinile puterii centrale de la Pavia, astfel încât
Ducatul de Spoleto () [Corola-website/Science/324678_a_326007]
-
închisoarea imperială, Godefroi de Lorena a revenit în Germania pentru a pune la cale o nouă răscoală și a-l scoate pe Henric din Italia. Împreună cu aliatul său, contele Balduin al V-lea de Flandra, Godefroi de Lorena l-a silit pe împărat să înceapă negocierile de pace în 1056, iar lui Godefroi i s-a permis revenirea în Italia pentru a administra moșiile fiicei sale vitrege. Henric al III-lea a murit la puțină vreme după aceea, iar conciliul care
Matilda de Toscana () [Corola-website/Science/324696_a_326025]
-
a papei, nu a rezolvat însă problema "Luptei pentru învestitură" decât pe termen scurt. În 1080, Henric al IV-lea a fost încă o dată excomunicat, iar în anul următor a traversat din nou Alpii, cu scopul fie de a-l sili pe papă să îi ridice excomunicarea și să îl încoroneze ca împărat, fie de a-l depune pe Grigore al VII-lea în favoarea unui suveran pontif mai cooperant. Matilda controla toate trecătorile vestice ale Apeninilor, astfel încât Henric s-a văzut
Matilda de Toscana () [Corola-website/Science/324696_a_326025]
-
militar, în octombrie 1092, moment din care influența sa în Italia nu și-a mai revenit. În 1095, Henric a încercat să schimbe situația prin atacarea castelului Matildei din Nogara, însă sosirea contesei în fruntea unei puternice armata l-a silit pe împărat să se retragă. În 1097, Henric s-a retras cu totul din Italia, moment din care domnia Matildei a devenit practic de necontestat, deși ea a continuat să lanseze operațiuni militare destinate restaurării autorității sale asupra acelor orașe
Matilda de Toscana () [Corola-website/Science/324696_a_326025]