KorAP: Find »[drukola/base=simț & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...531 532 533 ...778 >

19,447 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

vrea s-o țină de mijloc. Brațele fetei se Încolăcesc În jurul gâtului tânărului, al cărui corp are o surprinzătoare mișcare de cădere peste balustrada balconului. Probabil că atingerea corpului ei i-a dat acea stare de surpriză, acel frison al simțurilor, că pentru o clipă și-a pierdut controlul și nu a realizat pericolul pe lângă care au trecut. Mișcarea de cădere a fost oprită la timp și am văzut cum el o trăgea cu gesturi tandre spre intrarea interioară; ea Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
se aruncă peste imaginația mea leneșă, fugărind-o până ajunge să confunde stările de existență. (azi) Nu Îmi face plăcere, dar o posed din orgoliu; În geamătul ei fericit e atâta candoare, atâta viață, că stau la pândă cu toate simțurile mele să prind cât mai mult din secretele ființei ei ce susură, susultă, șoptesc, se zbenguie, se joacă, se alintă libere numai În act. Plăcerea mea maximă este să asist la plăcerea ei, să simt resortul intim ce o face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Vă voi pedepsi eu odată pe toți, și pe tine, Dinu. Ți-aduci aminte de seara În care sufletul meu, abia stăpânit de voință, urla de deznădejde, pe când, În vârtejul unui vals amețitor, o pereche se strângea tare Îmbătată de simțuri, ți-aduci aminte cum mi-ai călcat mândria În picioare, ți-aduci aminte ce aer de superioritate ți-ai dat când aveai papillon la gât? Și tu Îți vei primi răsplata, om ca toți oamenii!!! În clipele acelea, n-aveam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Și În cazul acestora, deși nu se scrie În cărți, probabil că Încornorații aud un asemenea strigăt sfidător de plăcere și, geloși că acest lucru nu li se Întâmplă și lor, se reped În mare grabă (simțind cu al șaselea simț acel miorlăit straniu) ca să omoare pe preafericiții parteneri, incapabili să se mai apere, Înmuiați de voluptatea plăcerii. Hai, recunoașteți și voi, ipocriților, că vă enervează la culme miorlăiala asta a neamului pisicesc, că sunteți aproape invidioși pe lipsa de prefăcătorie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
acolo se derulau relațiile normale dintre elev și profesor, adică dispărea intensitatea privirilor ce ar fi aprins obiectele din clasă, iar ea mă trata cu „dumneavoastră“, deși nu la fel se comporta cu ceilalți colegi ai mei. Intuise imediat cu simțul exersat al femeii (nu era căsătorită, trăia retrasă cu mama ei Într-o casă curată, nu prea mare, chiar lângă școală, cu vreo trei-patru sute de metri mai departe de locuința mea, de aceea mi-am schimbat direcția de mers

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
și pereții erau albi, văruiți curat, fără nici o zugrăveală mai intimă, astfel că am simțit adiind o răceală de mănăstire, ca la călugărițe; ea și mama lor duceau o viață de autoclaustrare, izolate de confortul celorlalți, parcă voind să sfideze simțul comun și să dovedească puritatea dezinteresată a existenței), și mi-a dat o carte a domnitorilor români de Giurescu, pe care am considerat-o la fel, ca pe un dar neașteptat. Am răsfoit-o Îndelung, am apropiat-o de fruntea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
prin minunăția ei. Vedeam mereu În față ochii aceia care m-au iubit o clipă, stofa aceea pe care o mototoleam În neștire. Simțeam mereu buzele reci peste fierbințeala obrazului, simțeam acea strânsoare a Îmbrățișării care mi-a amețit toate simțurile, simțeam parcă În brațele care atârnau neputincioase acel trup robust și Îngrozitor de drag. Mă vedeam În orice clipă zbătându-mă să scap de căutarea nebună a buzelor lui, mă simțeam zbătându-mă În brațele lui Petre cu disperare, cu dragoste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
la amintirea celor Întâmplate Între noi. Poate viața mă va smulge de lângă el, poate mai târziu vom fi doi străini care trec pe stradă fără să se vadă, poate vom fi departe unul de altul; oricum, la vederea ta, Petre, simțurile mele se răscolesc dureros, inima Îmi va spune că doar pe tine te-am iubit cu adevărat... Petre, te implor, nu pleca! Măcar o dată măcar Încă o Îmbrățișare, iar apoi poate să mi te fure orice femeie, Petre, o Îmbrățișare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
de Îndoială. Deocamdată, azi, cel puțin, am fost fericită. Ce patimă ciudată! Nu există Între noi nici o potrivire de caracter, și totuși Îl iubesc din tot sufletul. Dacă această pasiune nu-mi dăunează studiilor, fie ca ea să-mi domine simțurile totdeauna, fie ca niciodată să nu fiu pe deplin nenorocită sau pe deplin fericită, fie ca el să țină la mine puțin de tot, oricât de puțin, nu ca acuma. În realitate, iubesc iubirea, acea dragoste materială prin care orice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
ce a venit la noi În clasa a VI-a la Școala mixtă-gară; era fiica unui italian ce-și construise o casă albă cu etaj ceva mai sus de școala noastră și acest exotism al rasei mediteraneene mi-a Întețit simțurile și imaginația, scoțându-mă din indiferența obișnuită. Am fost șocat de apariția acestei colege și, instinctiv, mi s-a trezit ambiția de a-i atrage atenția prin ceva. În adolescență, naivitatea vârstei noastre se exteriorizează În violența gesturilor; Iogna Candida

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
ai fost totdeauna, fii mereu tu, ca să te pot iubi și În lipsă, iar dacă dorul pământului din mine nu poate să se lepede de corpul tău, ăsta e un semn că mai sunt femeie, că n-am pierdut Încă simțul acela tulburător cu care m-ai dăruit tu fără să vrei sau, mai exact, mi l-a dăruit corpul tău“. N-am ce să-i răspund. Dar dacă joacă teatru? (joi) Dragă Aura, Ai reținut, cred, ceea ce ți-am povestit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
sfârâie ceva nou În versurile sale, o tensiune subterană pe care n-am notat-o la colegii lui. Se mișcă adormit, dar această aparentă Încetineală a mișcărilor este doar o simulare de fiară rafinată ce stă la pândă cu toate simțurile, să găsească momentul cel mai exact, pentru ca să sară pe pradă s-o hăcuiască. Prada lui suntem noi, cei care stăm și-l ascultăm fără să ne arătăm prea entuziaști. Mă burzuluiesc pentru că simt că devin invidios. (joi) Acum două zile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
În care trăiesc. Obiectele nu mai sunt aceleași și, brusc, năvălesc asupra mea, fără o motivare firească. Cuvântul just este chiar acesta: pierd contactul firesc cu realul și mă clatin ca de o amenințare metafizică. Deformarea exterioară se extinde asupra simțurilor și percepțiilor mele nemediate: Începe să mă prindă amețeala. Nu mai pot gândi, sunt subjugat de o spaimă nefirească, mi se pare că depind de un ce pe care nu-l Înțeleg. Pentru mine, lumea nu poate fi văzută decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
să te Îndrăgostești de o femeie și te temi că nu va ști să te iubească. Din aceste ezitări, are de câștigat literatura, niciodată amantul ce ai vrea să fii! (luni) Miniroman (relatare autentică) Eram Într-o continuă Încordare a simțurilor, fără să știu ce așteptam. Parcă o altă ființă se afla În mine, mă dedubla și eu nu puteam să-i interzic nimic. Insul acela bolnav mă obseda zi și noapte, hipnotizându-mă, și indolența ce mă caracteriza a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
avea și ochi, și mâini, și gheare, apoi, când vreau să le ating, odată se deschide o falie În care alunecă toate și rămân suspendat, izolat Într-un vid lipicios, fără să Înțeleg ce se petrece cu mine și cu simțurile mele. Dar dacă nici nu exist? Poate mi se pare numai că sunt ființă, că am un nume și un volum, dar, În realitate, nu sunt decât ceva ireal, imaginat de imaginația mea difuză sub formă de energie imaginativă, În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
simțit-o și la mare; exista riscul să pierd controlul și să uit să mai ies la suprafață. Când țâșneam aproape sufocat, Înotam până pe plaja de nisip de pe insulă și acolo cădeam leșinat de efort și de acea plăcere a simțurilor fără sens. După ce soarele Îmi Înfigea mii de ace În epidermă, intram În apă și, Înotând contra curentului, treceam din nou pe malul unde ne erau hainele, ne Îmbrăcam și plecam. Odată, cineva, un copil de țigani, ne-a furat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
gratuit Înainte de a intra la examen: este clar, mi-am zis că asta o să ia examenul, așa Înfiptă cum este. Mă străduiesc, pe cât este cu putință, să nu falsific; chiar cred acum că așa ne-am vorbit. (ieri) Văzul e simțul primordial. În fiecare dimineață, mă complac Într-o stare ambiguă, până să iau contact cu realul. Deschid ochii În Întuneric, Îi lărgesc cât pot, mă uit și nu văd altceva decât Întuneric. Obiectele nu mi se trădează, nu Încep să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Totul se desfășoară ca virtualitate; orice prezență a realului nu mă interesează, cât timp rămân nemișcat. Această imobilitate e o formă a non-cunoașterii, o reîntoarcere spre virtualitatea embrionară, spre Întuneric, spre somn. Sunt Împăcat. Nu intru În panică. În somnul simțurilor, mă simt bine, retrăiesc starea naturală, când Întunericul mă ocrotește, scoțându-mă din starea de veghe activă. Orice gest al meu În lumină este pragmatic: reduc mișcarea la minimul posibil, lărgesc Întunericul. Modelizarea spațială a lumii divulgă o ontologie a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
și chiar să Înțelegi că, atunci, se-ntâmplă ceva ce-ți este rezervat numai ție. Timpul stă, soarele se topește În aer și curge galben la orizont, pulsul vieții Încremenește În tine, te cuprinde pe loc o durere subtilă a simțurilor și petreci un moment de desfătare imaterială. Parcă e o coborâre În sine a voinței de a fi, o eliberare din forme, o smulgere către lumină. Ești atins de o tânjire leneșă, necunoscută și te lași să aluneci În iarbă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
acest regretabil paradox. Îi era mai simplu să-și asume sinceritatea ca ficțiune fictivă, decât să-și propună non-ficțiunea reală ca non-ficțiune artificială. Mai ales că există numeroase pasaje În jurnalul său În care se face observații de elementar bun simț narativ că orice Încercare de captare a autenticității existenței conduce spre instaurarea unei retorici și a unei ficțiuni. Iată-ne, așadar, În fața unui roman non-fictiv pe care nu mai știm cum să-l citim. Dacă-l citim În legea romanescului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

ceaiul în bucătărie, o spălă cu deosebită atenție și o lăsă pe un suport să se usuce. De altfel, meticulozitatea îi era caracteristică în tot ceea ce făcea; mentorul său, un magician aspru, obsedat de ceea ce făcea și lipsit total de simțul umorului, reușise să îl transforme pe Malerick într-un om extraordinar de disciplinat. Merse apoi în cel mai mare dintre dormitoare și începu să vizioneze o casetă pe care o făcuse chiar el cu scopul de a se informa cu privire la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
personaj este vorba. - Mă întrebam de ce se numește comedie, spuse Sachs, care își oprise privirea pe o mască mai degrabă demonică. - S-ar numi mai degrabă comedii negre. Arlecchino nu era tocmai o figură eroică. Nu avea niciun fel de simț al moralității. Îi păsa doar de mâncare și de femei. Apărea și dispărea; aveai senzația că tot timpul se furișează. Mai era Pulcinella, care era foarte sadică și care făcea farse tuturor oamenilor. Inclusiv iubiților ei. Mai era un doctor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
că se trage. De fapt, m-a tras pe sfoară. Rhyme citi dezgustul pe fața ei. Amelia Sachs își păstra cele mai grele reproșuri chiar pentru ea. - Nu fi prea aspră cu tine, încercă să o consoleze Kara. Auzul e simțul cel mai ușor de păcălit. Noi nu prea folosim iluzii auditive în spectacole. Ni se pare un truc prea ieftin. Sachs, evident neconsolată de cele spuse de Kara, adăugă cu regret: - În timp ce eu și Roland încercam să ne recăpătăm vederea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
văzu patru lame de ras între degetele Magicianului. Își închise pumnul, iar cele patru lame deveniră una singură, ținută între degetul mare și arătător. Nu, te rog... Dincolo de durere, Rhyme se temea să nu fie privat de încă unul din simțuri. Criminalul începu o mișcare continuă de apropiere și depărtare a lamei de ochiul lui Rhyme. Apoi zâmbi și se retrase. Privi spre zidul cel mai îndepărtat, aflat în penumbră. - Acum, onorată audiență, vom începe spectacolul cu puțină prestidigitație. Voi fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
spui: Vă mulțumesc foarte mult, domnule căpitan Marlow. Mi-a făcut plăcere să lucrez cu dumneavoastră la Serviciile de Patrulare toți acești ani. Și îmi pare rău că nu voi mai face asta. - Eu... - Era o glumă, agent. Chiar am simțul umorului, în ciuda a ceea ce se aude. A, și ești de rangul al treilea, sper că ai observat. - Da, domnule, spuse ea luptându-se să scape de grimasa de om fără suflare de pe față. Eu... - Dacă vrei să ajungi până la nivelul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]