14,769 matches
-
pe o biată fată fugită de rușine sau de foame din cine știe ce fund de provincie și picată de curând, „tr ufanda“ sau „prospătură“, pe pavajul Bucureștilor și de acolo În bordel. O lăudabilă inițiativă a unor cucoane cu dispozițiuni largi sufletești, filantropice, instalase, mai acum zece-cincisprezece ani, În Gara de Nord un post de observație discretă a fetelor sin gu ratice care coboară din tren și privesc Încoace și Încolo, neștiind Încotro s-o apuce. Sunt la o răscruce a vieții și sufletu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
evocă figura prietenului său Bâzu Cantacuzino și misiunea acestuia de la Foggia. Este remarcabil stilul cald al lui Dan Vizanty, în care se ghicește parcă o lacrimă ascunsă pentru camarazii căzuți, pe care nu i-a uitat niciodată, și disponibilitatea lui sufletească pentru prietenie și admirație. Textele au fost traduse și în limba germană și publicate în "Jagger Blatt". * * * Pentru meritele sale militare, Dan Valentin Vizanty a fost distins cu mai multe ordine și medalii, românești și străine, dintre care câteva sunt
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
decât interesat! Dar... ești la mutare! Am citit jurnalul, spovedanie, justificare față de tine și de semeni, proză de idei, informații istorico-literare pentru cei ce vor veni (oare?!), l-am citit, cum se spune, dintr-o suflare, mai mult ca document sufletesc, dar nu numai... Calea aleasă de tine nu poate fi decât fastă, pentru că e rodul unor meditații și penitențe Îndelungi! Doamne ajută! Mircea. 15 iunie 2012 Progrese minore În corectură și tehnoredactare, noi adaosuri bibliografice, dar bat pasul pe loc.
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
deja În criză cu finalizarea volumului Scriitori băcăuani: Fratelui Cornel Galben, cu dragoste și admirație, de la autori &redactori Ion Diviza Alexei Repede Ghimeș-Făget, 18.07.99 (pe antologia Constelația Post-Scryptum, Chișinău, 1999); Bunului prieten Cornel Galben bucuria reîntâlnirii și atașamentul sufletesc, Întru cuvânt și tăcere al(e) lui Leo Butnaru 12 septembrie 1998 Bacău (Îngerul și croitoreasa, Casa de Editură Atlas-Clusium, 1998); „Japonezului“ Cornel Galben, cu prietenie și prețuire, În amintirea călătoriilor trecute, prezente și viitoare, pentru autografe reciproce 11 dec
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
cu pistolul său; și apoi, tranzacția încheiată i se părea avantajoasă în sine: de mult își dorise un radio de-ăla a-ntâia și acum îl avea, căpătând pe deasupra și un ceas de mână pe cinste. Curând însă, starea lui sufletească s-a schimbat: el era o fire lăudăroasă, guraliv, închipuit, i se părea că nu trăiește de-adevăratelea dacă nu povestește tuturor, cu înflorituri, în gura mare, tot ce i se întâmplă. Iar acum era pus în situația să păstreze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
întins tatei hârtiile care consfințeau transferul și i-a strâns mâna cu un aer vădit scârbit. Tata i-a mulțumit, deși era evident că nu lui i se datora această schimbare. S-a retras modest, căutând să nu trădeze tumultul sufletesc care pusese stăpânire pe el. Era, pe de o parte, bucuros, ar fi sărit în sus de bucurie și nu-i venea să creadă: scăpa din locul acesta sinistru, scăpa așa, deodată. În urmă cu o săptămână, nici n-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
El este pregătit, de bună seamă, știa ce-l voi întreba, știa că voi fi nedumerit de această diferență, de acest ultim vis al meu prorocitor neadeverit decât în parte, și are răspunsul de mult gata. Vorbește cu o pace sufletească neasemuită care începe, constat, să fie și starea mea: -Ai visat eronat, Veniamin. Ai visat eronat. Curățarea nu se mai poate face prin apă. S-a făcut o dată. A doua oară se face prin foc. Numai prin foc. Din priviri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
poporului român în lume, George Enescu rămâne expresia vie a talentului muzical răsărit în acel colț de Țară din Moldova lui Ștefan cel Mare care a dăruit neamului nostru personalități de excepție, precum Eminescu, Kogălniceanu, Iorga. Dacă există în vocabularul sufletesc universal un cuvânt intraductibil precum “dorul” de plaiurile natale, este bine să se știe că genialul Enescu i-a descoperit sensul arhaic originar și farmecul particular pastoral în melosul modovenesc pe care l-a transpus în nemuritoarele sale partituri. Curajul
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
se adresează inimilor” se va împlini pentru cei conectați la eveniment. Enescu mărturisea că „se odihnește de muncă prin muncă” și astfel mereu neobosit, mânuia cu genialitate arcușul, bagheta și pana. Acele uneltele materiale prin care trecea tot zbuciumul său sufletesc păreau parcă vrăjite, ajungând la inimile contemporanilor. Omagiile creației sale vibrează astăzi în milioane de inimi care vor urmări concertele. Oferta din agenda manifestărilor este densă, atrăgătoare, bogată în noutăți și reprezintă un prim succes al organizatorilor coordonați de Mihai
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
entuziasm și cu câtă căldură a fost primit Radu Lupu când a apărut pe scenă. Iar după prima sa evoluție, o sală în ropote de aplauze parcă nu-și mai putea stăpâni entuziasmul. Și s-a așternut o nouă liniștire sufletească după așezarea la pian pentru bis. Trebuie menționat ceva și despre punctul forte al demonstrației prieteniei legate de decenii între cei doi mari oameni ai artei interpretative universale, pianistul și dirijorul Daniel Barenboim și pianistul nostru Radu Lupu. Această comuniune
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
mondiale. Cum poate fi numit oare altfel Daniel Barenboim în dubla sa ipostază de dirijor și pianist? Prietenia și solidaritatea celor doi artiști, care puteau fi oricând în competiție, pare o curiozitate de necrezut pentru mulți, dar ilustrează noblețea lor sufletească, departe de păgubosul orgoliu care macină mereu personalitatea multor artiști. Credem că dorința sinceră și curată a lui Daniel Barenboim de a apărea pe aceeași scenă împreună cu vechiul său prieten Radu Lupu, după cum se vede, este convingerea că amândoi au
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
că nu are timp să comunice cu el mai des, deplângându-și cu sinceritate soarta de jurnalist: „trebuie să scriu de meserie, scriemi-ar numele pe mormânt”. Cred astăzi, mai mult ca oricând, că jurnaliștii de vocație își pot găsi împlinirea sufletească doar atunci când constată că gândurile le-au fost înțelese și simțămintele lor au ajuns la inima cititorilor. Voi recunoaște astăzi, cu modestie, că doar acesta mi-a fost gândul editării prezentei lucrări. Poate că aceste consemnări și-ar fi găsit
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
mulți alții, apoi pământul a fost împrăștiat pe mormântul regretaților artiști. A fost un moment deosebit de emoționant și de dureros. Acest drum de suflet făcut de noi, pe jos, de la Iași la Chișinău, a fost plin de o mare încărcătură sufletească, pentru noi, cei patru călători. Pe tot parcursul aveam să constat o continuă neliniște a soților Valentina și Eugen Căldare. Ei ne-au mărturisit că spaima o au din copilărie, de când au fost deportați, împreună cu părinții lor, în Siberia, de către
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
-le inima, dă-le Doamne, cuget bun și răul să se ducă pe pustiu!” Trecuseră câteva ore bune de sfat cu măicuța Natalia, acolo, în încăperea aceea micuță cu tavanul oblic, în care trebuia să stai aplecat. Frig și durere sufletească. Afară începuse să ningă destul de puternic, iar vântul spulbera zăpada. în curtea casei erau doar câțiva cărbuni și nici o bucățică de lemn pentru a face un pic de foc să-si poată încălzi trupul. Din cauza frigului și a zăpezii, al
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
mir care ne-au botezat și ne-au crescut și ne-au dat această educație divină, să ne facă, să ne aducă în această stare și pe această cale. Deci, vă mulțumim și vă dorim o petrecere plăcută de zidire sufletească pe această parte a țării noastre, dulcea Bucovină. și aici aveți o sfântă icoană pe care să o țineți în casa dumneavoastră și când va fi să vă întâlniți cu fiul dumneavoastră, asigurați-l că din partea noastră, a preoților părinților
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
va da un ajutor de două milioane de lei” „E un ajutor bine venit?” „Categoric ! Categoric ! Orice ajutor venit din țară este o minune pentru măicuța Natalia aflată într-o stare disperată. Tot românul de bună credință și de mare sensibilitate sufletească, trebuie să întindem o mână de ajutor, pentru că în iarna care a trecut , măicuța a stat fără nici o bucățică de lemn pentru foc, uneori fără mâncare.”... Contribuția mea la realizarea acestui pelerinaj, dacă se poate spune așa, este că am
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
redau bucuria pe care am simțit-o. în mai puțin de 30 de minute am pășit pragul casei. Acolo, pentru prima oară, m-am îmbrățișat cu marele patriot român Ilie Ilașcu, căruia, pentru înalta sa jertfă de demnitate, patriotism, frumusețe sufletească, fiind o candelă a demnității și a dragostei față de neamul său românesc, pentru toate acestea, i am sărutat mâna. în acele momente ale întâlnirii, Iurie Ilașcu îmi spune să nu plec la Iași, căci familia a hotărât ca eu să
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
s-a făcut palidă. Spunea în șoaptă o rugăciune iar lacrimile îi curgeau pe florile ce le așeza tremurând pe morminte. A mângâiat țărâna cu palmele udate de lacrimi. Am fost, toți cei prezenți, martorii unui moment de mare durere sufletească. De la cimitir am plecat pe jos. Ochii patriotului erau tot în lacrimi. Părinți nu mai avea, casa era pustie, nici rândunelele, care an de an își făceau cuib în fața ușii, n-au mai venit să scoată pui, de la plecarea în
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
mici și ele. Acesta era tot bagajul. șeful vămii insistă, nevenindu-i a crede că au atât de puțin bagaj. Nu înțelegea și, ca el, mulți nu vor înțelege vreodată ce imensă bogăție poartă cu el patriotul Ilie Ilașcu bogăția sufletească, dragostea sa față de adevăr, de credință, de neam. Cum spunea și poetul Grigore Vieru: „Nu suntem săraci de avere / Ci săraci de mângâiere!... în vamă era adunată foarte multă poliție. Toată lumea era agitată, inclusiv cei de la Partidul „România Mare”, cu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
să facă campanie electorală, speculând drama eroului, care avea doar două zile de așa-zisă libertate. După nouă ani de detenție, de cumplite chinuri, simulări de execuții, venea de la casa părintească, venea de la mormintele părinților săi. Avea nevoie de liniște sufletească, de clipe de reculegere. Un oarecare, nu merită să-i pomenesc numele, zicea: „Trebuia, imediat ce a trecut Prutul, să sărute pământul. ”Domnilor!... Patriotul venea din Basarabia, de pe sfântul pământ românesc înstrăinat cu voia guvernanților. Nu venea din altă parte. Pământul
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
urmă vizitatori. Mulți dintre profesioniștii manifestărilor îi ignoră. Îi recunosc dintr-o privire și după privire. Nu pot fi confundați niciodată cu indecișii, cu gură-cască și cu mondenii. Au în privire o febră de damnați, de oameni pentru care împlinirea sufletească și frustrarea au ajuns într-un moment maxim. Când simt milă sau chiar frică văzându-i, îmi amintesc ce bolnav de cărți am fost decenii de-a rândul, cum strângeam tot ce puteam să aduc acasă, cum mi-am ridicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mult ca să mă obrăznicesc. Când blocul meu a fost aproape gata, am observat că ori el, ori acela al meșterului cu noroc la unghiuri din ce în ce mai drepte era oblu. Depinde din ce direcție le priveai. Ori, mai degrabă, cu ce stare sufletească. „Ce te strofoci atâta de unghiurile altora -mi-a zis inginerul -, ocupă-te de casa ta. Iubește-o, și ai să vezi că blocul nostru e cât se poate de vertical. Trebuie doar să-ți apleci nițel capul și o să te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
doarmă pe Constantin Șerban nenumărate nopți. Pentru că, în adâncul sufletului său de bărăgănean frustrat, îi admira pe golanii aceia tot timpul binedispuși. Iar în fonfăitul din fundul sălii se regăsea pe el, omul unei infirmități poate chiar mai mari, una sufletească, pe care, la o adică, putea s-o ascundă și după un timp să se resemneze cu ea. Peste ani, Constantin Șerban l-a făcut pe ciung eroul unui roman despre un învingător care a avut împotrivă-i totul. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Domnul Gușatu gătea tocăniță de berbec pentru ziua următoare, cu sentimentul condamnatului la foame veșnică. Oare avea să mai apuce ziua de mâine? Oare n-avea să-l doboare aceea foame stihinică, despre care vorbeau toți colegii care avuseseră tăria sufletească să înceapă de mai multe ori cura de slăbire? Până spre miezul nopții, a fiert și a tot fiert tocana, și domnul Gușatu nici măcar n-a îndrăznit s-o guste. La douăsprezece fără cinci minute fix încă mai era mândru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
în mijlocul drumului ca să se uite undeva sus, cum te gândești la semne. Poporul are dreptate. Și eu, când întârzii la toaletă și mă uit mai mult în jos, la petele de pe mozaicul din baie, văd figuri. Depinde în ce stare sufletească, dar și stomacală mă aflu. E și o chestiune de stomac. Niște savanți de la o universitate din California au dovezi științifice că, atunci când ai mațul plin, ai viziuni maro și că, dimpotrivă, dacă ai mațul gol și ești flămând de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]