14,689 matches
-
de Nursia. Sfântul Francisc a întemeiat un ordin cu o Regulă, aprobată de Sfântul Scaun (mai întâi verbal în 1221, apoi confirmată prin bula „Solet annuere”, din 29 noiembrie 1223, de către papa Honoriu al III-lea), cu un scop unic: trăirea Evangheliei după modelul lui Cristos, în viața de fiecare zi, prin sărăcie, ascultare și castitate spre mântuirea tuturor. Este primul fondator care a înscris misiunile în Regula sa. A rezultat una din cele mai vaste evanghelizări din istorie: o predicare
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
instituind marea școală franciscană, mereu actuală care a evoluat și evoluează încă și în prezent. Dar important este să nu pierdem legătura între punctul de unde a pornit Sfântul Francisc și evoluția istorică. Punctul de pornire, care este fundamentul Regulei, este trăirea evangheliei după exemplul lui Cristos și în spiritul Sfântului Francisc, un spirit de iubire și de fraternitate, simplu, sărac și umil în suflet, cu dorința de a-i câștiga pe toți oamenii întru Domnul și în deplină adeziune cu Biserica
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
monahală, până la Sf. Francisc nu a avut ca scop misiunile. Odată cu sfântul de la Porțiuncula, lumea întreagă a dobândit culoare (și candoare) franciscană. Viața Sfântului și a fraților are forță, dinamism și elan, este un itinerariu permanent, care țintește culmi înalte: trăirea Evangheliei în ascultare, sărăcie, misiune și fidelitate față de Biserică. Giotto a pictat în Biserica dedicată Sf. din Assisi, sub scena înălțării lui Cristos la cer, „Predica lui Francisc pentru păsări”. Orice auditoriu era fermecat de predicile lui. Sărăcuțul predica cu
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
înainte de a se ruga în fața Răstignitului, dar după ce El l-a privit și I-a vorbit, El, acela „care a murit pentru noi toți”, chipul său era învăluit într-o strălucitoare lumină. În viața sfântului au fost multe astfel de trăiri mistice, ca și acea experiență fundamentală, care a fost întâlnirea cu leprosul, de care, mai întâi a vrut să fugă, dar străfulgerat de un anume gând, s-a întors și i-a sărutat mâna: „ceea ce mi se părea amar, s-
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
și sădește sete infinită de iubire, în ființa finită, care suntem noi, creată „după chipul și asemănarea Sa”. Dumnezeu este bunătate („Numai Dumnezeu este bun”, spune evanghelistul). Francisc L-a cunoscut pe Dumnezeu, în primul rând ca iubire, în toate trăirile lui mistice: „Tu, Doamne, ești iubirea”. În marea sa dragoste pentru cei care suferă, Sărăcuțul a creat un fel de protocol al cerșitului: „Mai întâi, lăudat și binecuvântat să fie Dumnezeu Domnul”, „Pentru iubirea cu care Dumnezeu ne iubește - pe
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
Analele Franciscane” de către P. Laurent d ̕Aoste, iar din 1870 această publicație a apărut și la Milano, scopul ei fiind popularizarea literaturii spirituale, a teologiei și misticii franciscane. Toate formele de sfințenie îl au ca model pe Cristos, în trăirea suferințelor sale și nu în momentele sale de glorie; dar în spiritualitatea franciscană se simte o reculegere profundă a sufletului, ce conduce la o înțelegere superioară. Bucuria Luminii, surâsul, concordia, optimismul, i-au însoțit mereu pe franciscani, mai ales în
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
În timpurile acelea grele, se impunea cu necesitate un sprijin, o călăuză de încredere: Cristos și urmașii lui, misionarii. În epocă, primii misionari care au sosit aici, au fost dominicanii și franciscanii. Convertirea de tip franciscan se caracterizează printr-o trăire fraternă, în unire cu toți oamenii și cu întreaga creație, sub cerurile aceluiași Dumnezeu, care se manifestă prin iubire și care ne sfințește și ne răscumpără. Cu mintea senină și inima curată misionarul franciscan împarte cu frații tot ce are
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
fraților minori conventuali. Primul Congres Național al Terțiarilor s-a desfășurat în 1923 la Maria Radna. De o mare importanță a fost și publicarea în 1916 a Manualului Terțiarului Franciscan. Scopul O.F.S. îl constituie dezvoltarea spirituală prin cunoașterea și trăirea Evangheliei, după Regula lui Francisc și în ascultare de Biserică. În istoria franciscanismului, Sfântul Scaun a avut aprecieri deosebite față de activitatea terțiarilor, încă din timpul vieții lui Francisc. În ultimii 200 de ani, aproape toți sfinții părinți au avut aprecieri
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
cruzimea feroce a unor brute (ca Moromete sau Goiciu), prin forța credinței. Monseniorul Ghika, Episcopul Suciu, filosoful Ion Petrovici, Episcopul catolic Marton Aron, preotul Iancu Baltheiser, Arhimandritul Benedict Ghiuș, Ioan Bărdaș, italienistul Alexandru Marcu și mulți alții, au fraternizat în trăirea mistică de mare intensitate, a slujirii împreună. Dincolo de rit, de naționalitate, de rangul social avut, toți au slujit împreună, fiind martorii biruinței lui Cristos în om, în orice împrejurare. Ecumenismul acesta viu, al catolicilor, ortodocșilor și greco-catolicilor s-a practicat
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
În România mișcarea terțiarilor a fost însuflețită până la 1.XII.1948. În prezent ea există sub denumire de O.F.S. la nivel național din 2008. 7. Ultimul capitol „În umbra îngerilor” vrea să mărturisească prin puterea exemplelor de viață, adevărata trăire a credinței, în spiritul Evangheliei. „Portretele” sunt modele de viață.
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
și a rămas ca reper perioada în care a păstorit “ țadicul” Arie Leibiș Volcinsker. Un puternic răsunet în rândul evreimii ieșene l-a avut mișcarea hasidică Babod (preluată în fonetica locală sub numele de Habod), care promova studiul intensiv alături de trăirea religioasă profundă. La Iași, între anii 1843-1849, au apărut inclusiv cărți hasidice în ebraică și idiș, la Tipografia “Albina”, aparținând lui Gh. Asachi. La jumătatea secolului al XIX-lea, în cadrul comunității evreiești din Iași, se prefigura o mișcare de emancipare
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
paradis pierdut al francezilor. Se admite că provincialul, și a fortiori țăranul, este desigur mai puțin rafinat, mai puțin strălucitor decât parizianul, încă este la fel de profund, mai drept, mai sincer. În vreme ce la oraș oamenii "simt repede și puțin", la țară "trăirile sunt lente și profunde", după cum afirmă unul dintre personajele romanului de scandal Les Demi-Vierges al lui Marcel Prévost48. Într-adevăr, societatea burghezilor și aristocraților tinde să vadă "mediul viciat" al orașului, referindu-se cu precădere la Paris, ca pe terenul
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
practicante ale flirtului nu apar niciodată albe ca neaua: plăcerea, chiar dacă nu a devenit încă juisare, nu le este străină. Înainte de măritiș, aceste fete tinere au intrat în contact fizic, au fost atinse de alți bărbați. Au cunoscut deja primele trăiri senzuale, au încercat trăiri senzoriale. Au reușit să stabilească o complicitate, un schimb amoros cu partenerul lor. Așa cum va spune și romancierul Marcel Prévost, aceste fete nu mai erau pe de-a-ntregul virgine. Nu sunt astfel decât pe jumătate. Căci
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
apar niciodată albe ca neaua: plăcerea, chiar dacă nu a devenit încă juisare, nu le este străină. Înainte de măritiș, aceste fete tinere au intrat în contact fizic, au fost atinse de alți bărbați. Au cunoscut deja primele trăiri senzuale, au încercat trăiri senzoriale. Au reușit să stabilească o complicitate, un schimb amoros cu partenerul lor. Așa cum va spune și romancierul Marcel Prévost, aceste fete nu mai erau pe de-a-ntregul virgine. Nu sunt astfel decât pe jumătate. Căci neprihănirea nu admite nicio
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
tulburare în stomac, dar pe care-mi era mai greu s-o dau uitării. Odată ajunsă acasă, mă trânteam în fotoliul de piele, toropită de o senzație de jinduire care aproape mă făcea să plâng". Această necunoaștere a corpului, a trăirilor și codurilor erotice provoacă un episod încă și mai bizar în viața tinerei. Aveam în jur de șaisprezece ani, povestește Simone de Beauvoir, când o mătușă ne-a dus pe sora mea și pe mine la cinematograful Pleyel, unde rula
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
atingere, o apăsare, o strângere din partea oricui putea face să mi se taie picioarele". Desigur, Simone de Beauvoir face aceste analize mulți ani mai târziu, când devenise o femeie liberă, partenera lui Sartre, precum și o scriitoare renumită. Ca fată tânără, trăirile ei erau mult mai confuze, învălmășite, marcate de "dezgustul amestecat cu teamă pe care îl trezește în mod obișnuit masculul în cugetul fecioarelor". Această reflecție a posteriori are totuși meritul de a evidenția cât de pronunțate erau anumite idealuri și
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ale omului care sunt răbdarea și stăpânirea de sine. La rândul lor, fetele tinere părăsesc în sfârșit starea de nevinovăție. De acum înainte, trebuie să rămână "caste, dar nicidecum neștiutoare"98. Ele au ocazia să descopere bărbații, să aibă propriile trăiri, să se împace cu propriile dorințe, să-și controleze temerile. Într-un cuvânt, să-și facă educația sentimentală. Un joc "serios" Ce se întâmplă mai exact cu sentimentele lor? Romanul sub formă de jurnal scris de Maurice Sachs nu oferă
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Crâmpeiele mele de gânduri puse în paginile care urmează nu cred că formează o carte, dar ele, c a fapte de viață, e bine să fie cunoscute. Exprimă o exist ență în timp. A familiei mele, a mea. Mai multe trăiri puse a lături fac o părticică a istoriei noastre, despre care nu se mai prea vorbește de la un timp. Să o amintim, mai ales că, ceea ce scriu nu-i nici într-un caz literatură de ficțiune, ci viață, viață ca
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
să mai grăiască ceva, nu-mi dau liniștea pe care anii mi-ar sol icita-o. Cum mi se prezintă ele, întâmplările, astăzi la atâta vreme distanță de când le-am trăit, pot fi pali de, lipsite de ceea ce a fost esența trăirilor de atunci, dar le expun pentru ca fiind cunoscute de către cei de după mine, să țină minte. Să reflecteze la ele și la vremuril e devenite în timp cenușă, dar să învețe din scânteia rămasă, care e viața noastră. Din câte cunosc
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
a servit și ca o bună lecție de științele naturii. Și poate și de gastronomie! Zilele și nopțile cu echipa la muncă în munte a u fost încărcate și de momente care de care mai distra ctive. Ceva în genul trăirilor lui Ion Creangă la gazdele pe unde a umblat ca să capete învățătura de carte. Noaptea, când majoritatea dormeam, iar la mijlocul colibei, pe culoar, rămăsese jarul care ne mai încălzea, unii scoteau tălpile picioarelor din așternuturi să se aerisească, iar câte
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
pe când atingerile sunt cu totul și cu totul altceva. Îi ștergeam lacrimile , iar ea, micăămică, cum devenise, îmi strângea ușor mâna. Există emoție mai mare în a spune în felul acesta, prin atingere, mulțumesc? Dacă N-ar fi existat aceste trăiri, poate niciodată nu aș fi aflat toate tainele astea, ale privitului, niciodată nu aș fi știut cât de mult ne-am iubit unul pe altul, deși viața e un mare mirac ol prin însăși existența sa. Înțelegând acestea, când ea
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
unul cu altul ... - Va fi așa și în casa copilului nostru ? m-a întrebat ea într-o zi, pentru că simțise, cu mirosul ei de femeie, că ceva nu era în regulă în căsnicia copiilor. Trec într o altă secvență a trăirii nocturne. Îi mângâi ușor gâtul, cobor degetele de-a lungul spatelui oarecum ferm dar bolnav, refac drumul întoarcerii până la rădăcina pletelor dese, altădată mereu parfumate, dar și acum plăcut mirositoare, ademenitoare... Un zâmbet al ei, reflectat mai ales în lumina
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
cu pânza, cu materia. Cézanne trăia culoarea, mergea până la a se identifica cu lucrarea: "Mă simt colorat cu toate nuanțele infinitului. Nu fac decât una cu tabloul."2 Și chiar și în această situație, declarația, mărturisirea lingvistică, vine să expliciteze trăirea exprimată cu mijloacele plastice. În dialog cu prietenii, în interviuri sau convorbiri provocate, ca în cazul lui Joan Miro, de exemplu convorbiri cu Georges Raillard: Culoarea visurilor mele, în corespondență: exemplul strălucit al Scrisorilor de pe front ale lui Franz Marc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
viitoare. "Încercări critice", "Prospecțiuni plastice", "Scrieri despre arta", constituie încă un aspect exploatat de artiști care au simțit prin ei experiența plastică a altora, care au notat pentru ei și pentru public opinii referitoare la contemporanii lor, descriindu-și astfel trăirile prin intermediul creației "celuilalt". O experiență unică, pe care numai cel ce mânuiește pensula sau dalta o poate trăi cu adevărat și exprima cu sinceritate. De altminteri, Oscar Han mărturisește în introducerea tomului sau Dălți și pensule: Am scris cu dragoste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
model ce avea să devină un fenomen de epocă, iar Luchian, "inovatorul", avea să găsească în natură mediul propice studiului structurilor luminoase. Recunoscându-i pe amândoi drept învățători spirituali, Adam Bălțatu adera clar la familia artiștilor pentru care creația este trăire, este înainte de toate freamăt și o delicioasă plăcere de a interpreta senzații. Foarte entuziasmat de evoluția lui Bălțatu, Petre Comarnescu aprecia în 1940: "E pe linia realismului coloristic al marelui Andreescu, apropiat de natură ca și neîntrecutul Luchian, dar mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]