13,891 matches
-
uscat la față, dar tot elegant, și aproape nu mai semăna cu cel de altădată. Fălcile îi tremurau când vorbea. Fu Pascalopol acela care recunoscu pe Felix. - Mă mai cunoști? Eu sunt Pascalopol! După câteva vorbe banale, moșierul scoase din buzunar o fotografie care înfățișa o doamnă foarte picantă, gen actriță întreținută, și un bărbat exotic, cu floare la butonieră. Fotografia era făcută la Buenos Aires. - Nu știi cine e? întrebă Pascalopol pe nedumeritul Felix. Otilia! Speriat, Felix se mai uită o dată
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
brânză de Champagne sau de Brie, unt proaspăt, pate, prăjituri calde, vafe, clătite, chifteluțe și tarte cu fructe 159. În Londra, localurile fast-food, publica coquina, care răspundeau cerințelor cavalerilor și călătorilor, bogați sau săraci, și erau pentru toate gusturile și buzunarele, se găseau pe malurile Tamisei încă din secolul al XII-lea. Aici se serveau "feluri calde, fripte, prăjite sau fierte, din carne, vânat, pește și pui160". O referire interesantă privind mâncarea de tip fast-food este făcută, de exemplu, de William
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
îmbolnăvește. Îl cheamă pe copilul care-ntre timp se făcuse de 17 ani și-i dă un portofel, spunându-i: "Să nu-l dea din casă, că tu-ți faci casă. Să-l iei cu tine, să-l lași în buzunar. Acesta e norocu mieu, să știi tată, că cu acesta trăiești pe fața pământului! Și de traista - aia care mergeam eu cu ea, ai grijă de ea, că aia îmi făcea sporu' la mălai! Eu îți spun țâie, da' tu
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
se întâmplă ceva, curge sânge din ele"). "Eu, ce sunt cu lada asta de 5000 de ani, vrăjită de o vrăjitoare, șî singura condiție ca să scap era să cumpere cineva lada șî să aibă numai o sută de groși în buzunar, cât cere acela șî fără să se tocmească. Tu nu te-ai tocmit și m-ai scăpat, că altfel nu puteam scăpa." Într-o legendă, Dragostea. Hulubii [Niculiță-Voronca, I], Sfânta Duminică a avut un fecior, Ioniță, și, pentru că el a
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
în basmele altor popoare. Omul cu pielea de urs [Basme năzdrăvane, Frații Grimm] prezintă câteva secvențe din viața unui soldat destinat să poarte o blană de urs șapte ani de zile. El este hărăzit ca de câte ori va băga mâna în buzunar, să scoată un pumn de aur. Diavolul i-a spus soldatului: "să nu te speli, să nu-ți piepteni barba și părul, să nu-ți tai unghiile, să nu-ți faci rugăciunea. Dacă în răstimpul acesta mori, îmi vei aparține
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
pronominale posesive, prin substantive/grupuri nominale în cazul voca tiv etc., ca în secvențele: Eu sunt dator să spun povestea și vă rog să ascultați. - Ion Creangă, Povestea lui HarapAlb; Vrui, cititorule, să ți fac un dar, / O carte pentru buzunar - Tudor Arghezi, Cuvânt; Voi creșteți, dragii mei, sănătoși/Voinici, zglobii, cu voie bună - Tudor Arghezi, Dea vați ascuns). 3) MESAJUL este definit ca o secvență de semnale verbale (cărora li se pot adăuga semnificanți paraverbali și nonverbali în situația comunicării
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
M. Eminescu) - instanța lectorială, cititorul abstract ori cel căruia i se conferă o identitate simbolică („Poemul tinde spre celălalt, are nevoie de el, de un interlocutor; îl caută, i se dedică“): Vrui, cititorule, săți fac un dar, / O carte pentru buzunar - T. Arghezi; Despre mine, dar mai ales despre tine, june deoriundeșioricum, despre tine care ești la început și despre tine care te pregătești să părăsești jungla bogată, primejdioasă, peisajul selvatic, gonind ca un prost în savana pustie... - Simona Popescu. - o
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
vinovăție față de abandonul copiilor, abandon impus de mentalitatea consumistă, aceea care îți cere să trăiești micile tale egoisme/extravaganțe acum, chiar părăsind copilul în fața televizorului, apoi a computerului, a tentațiilor rețelei și a lumii jocurilor, apoi a tentațiilor "banilor de buzunar", deloc de neglijat ca sumă etc. Un asemenea copil va crește expus la tentațiile consumiste, tocmai pentru că i-au lipsit (și încă îi lipsesc) limitările, chiar constrângerile impuse de principiul realității și de "etica așteptării fericite" (Bauman): în etapa turboconsumului
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
domnului primariu urbei Iassii (30, p. 182 ) Nu doar aceste suferințe fac din Creangă un mucenic al breslei. Ar fi rezolvat problemele cu ușurință, poate, dacă ar fi avut el însuși o situație mai bună, căci adesea cheltuia bani din buzunarul propriu pentru a cumpăra lemne în școală și își achiziționa sau își confecționa prin mijloace proprii, așa cum am mai spus, materialul didactic. Cunoscut ne este faptul că meseria de dascăl, exercitată cu pasiune i-a fost întreruptă pentru o vreme
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
măsoară în mod concret costul terapiei. La polul opus, cecul sau cardul reduc conștientizarea. Persoana nu își asumă sau refuză costul. O altă interpretare, contrarie celei precedente, este de a considera că moneda are un caracter mai copilăresc (banii de buzunar dați copilului): trebuie să aștepte să fie major pentru a avea un carnet de cecuri ori un card. Bancomatul, ce permite retragerea rapidă a banilor, simbolizează dorința inconștientă de a dispune ușor, ca prin «magie» de energie, forță, mijloace, fără
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Fiecare bătaie a ceasului său marchează, din punctul de vedere al unui observator imobil, trecerea unui răstimp mai mare de o secundă. Dacă un astronaut ar face o călătorie de 20 de ani (conform celor arătate de ceasul lui de buzunar), cu o viteză egală cu nouă zecimi din cea a luminii, s-ar întoarce pe Pământ cu 20 de ani mai în vârstă, după cum s ar și aștepta. Dar toți cei rămași acasă ar îmbătrâni, de fapt, cu 46 de
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
n. Vasile) și al lui Dumitru-Titu Hâncu, magistrat. Este tatăl lui Agenor Bogdan Hâncu. H., primul născut dintre patru copii, a beneficiat de o educație îngrijită (în perioada liceului își plătește lecții particulare de latină și elină din banii de buzunar). Va absolvi Liceul „Dimitrie Cantemir” din București în 1944 și va urma în paralel dreptul și literele, luându-și licența în ambele domenii în 1948 (cu mențiunea magna cum laude pentru filologie clasică). Angajat în învățământul universitar, din pricina originii sociale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287406_a_288735]
-
umflîndu-și bucile și holbînd ochii..."; o soluție plină de efect în ceea ce privește trivializarea voită a noțiunilor constă în obligarea cuvintelor de a intra într-o relaționare vinovată rețetă aplicată în Tablă de materii: "Turtă dulce panorame tricoloruri bragă [...] miniștri pungași de buzunare [...] cai vite jandarmi [...] Deșteaptă-te, române sacîz sifoane [...] porci mătănii paiațe..." Alexandru George crede că atașamentul pentru această zonă "nu e decît rodul prea directelor contacte ale autorului cu o lume trivială, din care la urma urmelor putea chiar să
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
un alt punct de vedere decât cea din 1789. Dacă ultima a atacat regii, celelalte au atacat societatea, s-au debarasat de abuzurile vechi, lăsând ușa deschisă pentru cele noi, mai periculoase. Niciodată societatea n-a fost mai preocupată de buzunarul sau, egoismul devine zeul zilei, iar Parisul devine universul banilor 19. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Parisul transformat nu mai apare ca spațiu lizibil modelat de Istorie, banul începe să remodeleze cu brutalitate țesutul urban, constată
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
din jur este cea a unui spectator pasiv, stare care nu implică tensiuni și neconcordanțe axiologice, ci, mai degrabă, o stare de așteptare: "[...] se aflau aici ucigași ocazionali și ucigași de meserie, tâlhari și șefi de bande tâlhărești pungași de buzunare și vagabonzi meșteri în a șterpeli bani picați din senin sau de-ale mâncării. Mai erau și unii despre care cu greu ți-ai fi dat seama ce căutau printre ceilalți, cum de nimeriseră într-un asemenea loc? Și totuși
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
găsindu-l în biroul primarului, cine l-a pus acolo, Moț minte fără să clipească : Partidul Comunist. În clipa în care își dă seama cu cine stă de vorbă, Mitru Moț scoate însemnele puterii - legătura de chei și ștampila - din buzunare și le pune pe masă încercând „să se scoată” din situație cu o replică „lirică” : „Sunt membru de partid cu sufletul”. Ardeleanu simte setea de putere a lui Moț și îi ține partea în fața sătenilor conduși de chiaburul patriarh Găvrilă
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
sufletul”. Ardeleanu simte setea de putere a lui Moț și îi ține partea în fața sătenilor conduși de chiaburul patriarh Găvrilă, cerându-i să mai găsească prin sat niște membri de partid „cu sufletul”. Comunistul „de suflet” bagă la loc în buzunare cheile și ștampila, înțelegând că tovarășii au nevoie de el taman așa cum e. Această jerbă de nuanțe „netipice” era de neimaginat cu câțiva ani în urmă. Titus Popovici este primul cineast român sub comunism care înțelege că în cinema propaganda
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
degeaba sunt sudorii de rezervoare sferice, văzuți ca o castă superioară, greu de atins : „Vive, trebuie să ajungem sus, lângă Fane și ceilalți, acolo unde rămân semne !” spune cu ardoare Mariana. Și nu numai semne, dar și bani mulți în buzunar : „Vreți să vă îmbrac în bani, mă ?” zice Fane la cârciumă. Muncitorii care lucrează direct asupra materiei sunt cavalerii Jedi ai României Socialiste în 1966. Semnul castei, „femeia” din linii și puncte a lui Fane desenată sus, pe rezervorul încheiat
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
și îi ia prin surprindere pe dușmanii muncitorilor, lichidându- i sau punându-i cu mâinile la ceafă. Îl înconjoară toți cu admirație. Spune obosit, zâmbind ușor : „Am avut noroc. Am lucrat în fabrica asta și-o cunosc cum îmi cunosc buzunarele”. Prin urmare, nu abilitățile de securist-killer, ci calitatea lui de fost muncitor, frate cu fabrica precum românul cu codrul l-a ajutat să izbândească. Este traducerea perfectă în imagini a cuvântului „noastre”, din sintagma organele noastre de Securitate, folosită sistematic
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
să se termine cu imitarea decadenței Apusului, drept pentru care Miliția te putea sălta de pe stradă ca să- ți tragă o cruce cu foarfeca în plete. Pentru tuns, Tovarășul Coman le dă sudorilor pletoși bani, 10 lei. Dar nu din buzunarul său - el cere de la trepădușii din jurul lui și nu îl vedem vreodată dându-i înapoi. Tovarășul Coman nu poate să posede bani, nici măcar leii-tramvai ai Republicii Socialiste România, căci el, aidoma unui Hristos de Partid și de Stat, are totul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
urinare este alcătuită din epiteliu tranzițional (mai este denumit și uroteliu), așezat pe o lamina propria laxă. Celulele sunt tipice pentru uroteliu, în formă de “umbrelă” sau “parașută”, prezentând microfilamente sau “vezicule” cu aspect de lentilă, care sunt de fapt buzunare, al cărui lumen se deschide către suprafață. Când epiteliul este tensionat, celulele devin plate, iar “veziculele” se depliază și cresc suprafața acoperită de mucoasă. Nu există membrană submucoasă sau glande. Tunica musculară este alcătuită din mușchi neted, al cărui aranjament
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
impună o ținută cu totul remarcabilă, dacă luăm în calcul numărul manifestanților și durata manifestației. Confruntată cu popularitatea crescândă a mitingului, noua Securitate face mari eforturi de a-l infiltra 69 nu doar cu informatori, ci și cu hoți de buzunare și vânzători ambulanți de țigări de contrabandă, în vreme ce televiziunea, care nu a filmat nici măcar unul dintre discursurile, adesea superbe, ale oratorilor din balcon, are grijă să difuzeze fără încetare cadre bine alese ale pitoreștilor reprezentanți ai pegrei bucureștene. Această instrumentalizare
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
uneori stând singur exprimă monologuri fără sens. Această tulburare este și mai pronunțată în diferitele lui acte. Astfel, plimbându-se în grădină culege fel de fel de obiecte de pe jos, pietricele, bucăți de lemn, de hârtie, ce le pune în buzunar, crezând că aceste obiecte sunt o valoare, dar și strică cu mâinile sau rupe ce găsește, așternutul său, într-un mod neconștient, ca o trebuință de a-și exersa activitatea. Atențiunea sa este cu totul absentă, incapabil de a și-
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
stabilit oficial. „Gloriosul voievod” Un caz cu totul interesant este acela al lui Alexandru Vlahuță. Este cunoscută relatarea sa despre Eminescu în aceleași condiții de sanatoriu: „...Adusei vorba despre poezii. Atunci, cu o bucurie de creator copilărește arătată, scoase din buzunarul paltonului un petec de hârtie și, așezânduse pe scaun, începu să citească...un șir lung de strofe, de o sonoritate și de un efect ritmic fermecător. Pe acel petec de hârtire erau scrise decât două vorbe: gloriosul voievod. El improviza
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
cea mai mare mizerie ar fi, precum cred că aveți idee cum era la Iași. În timpul de fașă este îmbrăcat curat, căutat ca un prinț, fără a-i lipsi o iotă din tot ce ordonează doctorul și totdeauna are în buzunar douăzeci de franci, fără ca, scumpă mamă, să se intereseze de cel mai mic lucru a-l cumpăra.”. într-o scrisoare anterioară Hanrieta descria viața fratelui la Iași, prin 1885-1886, când s-a dus să-l vadă. Revenim: ,,Eu i-am
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]