14,490 matches
-
nord. Lucrările de reconstrucție au fost realizate in 1551-1568, sub supravegherea lui Tomasz Grzymała și sculptorului Santi Gucci. De la sfârșitul secolului al XVI-lea, castelul a trecut în mâinile familiilor nobile Curyło, Branicki și Lubomirski. La acel moment, în interioarele castelului au fost făcute doar mici modificări (căminele, tavanele). Construirea unei curți arcade a început în 1635 și a fost finalizată în 1637. Invazia suedeză-brandenburgă din 1655 a pus capăt măreția clădirii. În timpul ocupației, castelul a fost transformat într-un magazin
Castelul Niepołomice () [Corola-website/Science/329294_a_330623]
-
Lubomirski. La acel moment, în interioarele castelului au fost făcute doar mici modificări (căminele, tavanele). Construirea unei curți arcade a început în 1635 și a fost finalizată în 1637. Invazia suedeză-brandenburgă din 1655 a pus capăt măreția clădirii. În timpul ocupației, castelul a fost transformat într-un magazin de produse alimentare. În secolul al XVIII-lea a fost achiziționat de către regele August al II-lea cel Puternic și Augustu al III-lea. Reconstrucția fostei reședințe regale a început în 1991, când a
Castelul Niepołomice () [Corola-website/Science/329294_a_330623]
-
Mușcat și Dietrich al IV-lea și-au disputat această moștenire. În 1289, a cumpărat o parte din Meissen și teritoriul unui anume Frederic Clem. Frederic Tuta a murit la 16 august 1291, la vârsta de 22 de ani, în castelul Hirschstein, din cauza consumului de cireșe otrăvitoare. Neavând un moștenitor pe linie masculină, posesiunile sale au fost divizate după moartea sa. Nepoții săi Dietrich al IV-lea și Frederic I au preluat Luzacia, în vreme ce Landsberg a fost vândut markgrafilor de Brandenburg
Frederic Tuta () [Corola-website/Science/328561_a_329890]
-
catedralei. La vârsta de 16 ani, a călătorit împreună cu unchiul său la Mainz, pentru a fi prezentat împăratului, la 9 noiembrie 1099. El a fost primul membru al familiei care s-au autointitulat ca fiind "de Winzenburg", nume primit de la castelul Winzenburg, situată la sud-est de Alfeld, castel pe care l-a primit ca fief din partea unchiului său Udo. Herman a fost un sfetnic al împăratului Henric al V-lea și a devenit extrem de influent sub domnia acestuia. În 1109, Henric
Herman I de Winzenburg () [Corola-website/Science/328556_a_329885]
-
călătorit împreună cu unchiul său la Mainz, pentru a fi prezentat împăratului, la 9 noiembrie 1099. El a fost primul membru al familiei care s-au autointitulat ca fiind "de Winzenburg", nume primit de la castelul Winzenburg, situată la sud-est de Alfeld, castel pe care l-a primit ca fief din partea unchiului său Udo. Herman a fost un sfetnic al împăratului Henric al V-lea și a devenit extrem de influent sub domnia acestuia. În 1109, Henric l-a trimis la Roma, ca membru
Herman I de Winzenburg () [Corola-website/Science/328556_a_329885]
-
tatăl său, iar Herman I a preluat și moștenirea asupra Windberg și Formbach, devenind și conte de Leinegau. În 1130, Herman a intrat în conflict cu Burchard I de Loccum, sfetnic al împăratului Lothar al III-lea, în legătură cu construirea unui castel de către Burchard. Herman I a aranjat asasinarea lui Burchard într-un cimitir. În 18 august 1130, în timpul dietei din Quedlinburg, Herman a fost pus în afara legii ca asasin, iar toate fiefurile sale au fost revocate: Herman I, împreună cu fiii săi
Herman I de Winzenburg () [Corola-website/Science/328556_a_329885]
-
un cimitir. În 18 august 1130, în timpul dietei din Quedlinburg, Herman a fost pus în afara legii ca asasin, iar toate fiefurile sale au fost revocate: Herman I, împreună cu fiii săi Herman (al II-lea) și Henric, s-a retras la castelul din Winzenburg, pe care l-au apărat vreme de câteva luni împotriva armatei trimise de către împărat. Totuși, au fost nevoiți să capituleze în 31 decembrie 1130. Herman I a fost apoi arestat și dus în Blankenburg. S-a aflat apoi
Herman I de Winzenburg () [Corola-website/Science/328556_a_329885]
-
acestea, la puțină vreme după aceea, noul rege Albert I de Habsburg a emis pretenții asupra Thuringiei și a fost sprijinit în acest sens de către orașe, care manifestau intenția de a deveni independente ("reichsunmittelbar"). Familia landgrafului a fost asediată în castelul din Wartburg de către forțele din Eisenach; totuși, Frederick= a reușit să îl apere cu succes. Însă abia victoria de la Lucka din 31 mai 1307 le-a adus celor doi frați liniște, iar regele Germaniei, înainte de a aduna o nouă armată
Frederic I de Meissen () [Corola-website/Science/328566_a_329895]
-
urmare a stingerii dinastiei Ascaniene, Frederic a recuperat toate pierderile anterioare, cu expceția Landsbergului și a Luzaciei Inferioare. Paralizat în urma unui fulger din 1321, Frederic a murit la 16 noiembrie 1323 la Eisenach. Osemintele sale au fost ulterior strămutate la castelul Grimmenstein din Gotha, iar după demolarea acestuia în castelul Friedenstein; cu toate acestea, mormântul lui a fost edificat în Reinhardsbrunn. and after her death he married Elizabeth of Arnshaugk, the daughter of his stepmother, in 1303. Only two children survived
Frederic I de Meissen () [Corola-website/Science/328566_a_329895]
-
pierderile anterioare, cu expceția Landsbergului și a Luzaciei Inferioare. Paralizat în urma unui fulger din 1321, Frederic a murit la 16 noiembrie 1323 la Eisenach. Osemintele sale au fost ulterior strămutate la castelul Grimmenstein din Gotha, iar după demolarea acestuia în castelul Friedenstein; cu toate acestea, mormântul lui a fost edificat în Reinhardsbrunn. and after her death he married Elizabeth of Arnshaugk, the daughter of his stepmother, in 1303. Only two children survived him, Elizabeth, who was married to Henry II, Landgrave
Frederic I de Meissen () [Corola-website/Science/328566_a_329895]
-
îi compenseze pe fiii din prima căsătorie doar cu Osterland (care includea moștenirea din partea mamei lor) și cu comitatul palatin de Saxonia, aceștia din urmă au pornit războiul împotriva tatălui lor. Frederic a fost capturat de către Albert și închis în castelul din Wartburg; cu toate acestea, el a reușit să scape după un an și a continuat războiul alături de Diezmann. În acest răstimp, în 1284, unchiul lor Dietrich de Landsberg a murit, iar patru ani mai târziu, în 1288, a murit
Albert al II-lea de Meissen () [Corola-website/Science/328564_a_329893]
-
a fost inaugurată pe 30 Noiembrie 1886. El a folosit traseul în primul rînd pentru a transporta lemn din pădurile sale. În plus Wassilko a instituit companii pentru transportul lemnului și alte instalații industriale. De asemenea baronul a finalizat construirea castelului familiei Wassilko la Berhomet și a cumpărat în 1886 imobilia în Herrengasse 38 din Cernăuți, care a fost numit "Wassilko-Palais". Alexandru a fost cu posesia de 28 000 de hectare cel mai mare moșier din Bucovina, dar și în tot
Alexandru Wassilko de Serecki (politician) () [Corola-website/Science/328584_a_329913]
-
fracțiunile politice, la prietenii dar și la adversarii lui. După numele său a fost redenumită "Wassilkogasse", unde a crescut Paul Celan la nr. 5, în "Strada Alexandru Vasilco" pe timpul Cernăuțiului interbelic. Alexandru s-a căsătorit pe 16 iunie 1859 la Castelul Hlinița cu Ecaterina (1843-1920), fiica cavalerului Iordache de Flondor (1798-1868) și a Ecaterinei de Gaffenko (Gafencu) (1804-1849). Soții au avut patru fii, ulteriorii conți Wassilko de Serecki:
Alexandru Wassilko de Serecki (politician) () [Corola-website/Science/328584_a_329913]
-
Äußere Burgtor, anterior "Äusseres Burgthor", este o poartă din Viena, situată între Heldenplatz și Wiener Ringstraße (Burgring) și cunoscută și sub numele de Heldentor. Vechea poartă a castelului a fost construită în 1660 ca parte a fortificațiilor Vienei și a avut un rol defensiv important în timpul celui de-al doilea asediu turcesc asupra Vienei din 1683. În timpul războiului celei de-a cincea coaliții, în anul 1809, ea a
Äußeres Burgtor (Viena) () [Corola-website/Science/328619_a_329948]
-
amplasamentul actual al Vienei se afla castrul roman Vindobona. Incinta "castellum"-ului se situa la sud de actuala stradă Naglergasse și era înconjurată de un șanț cu apă. În Evul Mediu, acest șanț exista și înconjura încă zidurile masive din jurul castelului. La sfârșitul secolului al XII-lea, seniorii din familia Babenberg au extins orașul grație răscumpărării plătite pentru eliberarea lui Richard Inimă de Leu. În timpul acestor transformări, șanțul a dispărut și a cedat locul unei străzi planificate. "Graben" devine astfel una
Graben (Viena) () [Corola-website/Science/328635_a_329964]
-
mai puternică din regiunea Rinului inferior. În 1160, teritoriul a fost divizat în două părți, una dintre ele devenind ulterior Comitatul de Mark, care a revenit posesiunilor familiei în secolul al XVI-lea. În 1280 și-au mutat curtea de la castelul Schloss Burg din Solingen de pe râul Wupper în orașul Düsseldorf. Cel mai puternic dintre conducătorii timpurii din BergBerg, Engelbert al II-lea a murit asasinat în 7 noiembrie 1225. Contele Adolf al VIII-lea de Berg a participat alături de tabăra
Comitatul de Berg () [Corola-website/Science/328620_a_329949]
-
Generalul se dovedește a fi intransigent și anunță că va candida ca independent la președinția României, amenințându-i că după alegeri va trimite dosarele de corupție la parchet. În timpul vânătorii, el este împușcat de un lunetist aflat la fereastra unui castel și uciderea să este catalogata a fi un accident. Dezgustat de comportarea abuzivă și ticăloasa a clasei politice, Didi Sfiosu, „eroul de la baricade”, organizează la groapa Glina o înmormântare simbolică a Revoluției Române. El își lasă acolo articolele vestimentare purtate
Ticăloșii (film din 2007) () [Corola-website/Science/328626_a_329955]
-
cele din zone învecinate - Bavaria, Bulgaria, Croația sau Moravia. Un conac protejat cu ziduri defensive din bușteni (asemănătoare cu locuințele nobililor din alte părți ale Imperiului Carolingian) a fost descoperită în județul Zala. În aceeași regiune a fost descoperit un „castel” apărat de ziduri din bușteni, care pare să fi servit ca centru administrativ. Fortificația a fost întărită cu ziduri din piatră fără mortar pe la sfârșitul secolului. În jurul așezării au fost descoperite patru biserici înconjurate cu cimitire, dintre care cel puțin
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
i-a acordat lui Henric Rașpe titulatura depreciativa de ""Pfaffenkönig"" ("regele popii"). Henric l-a înfrânt pe Conrad de Hohenstaufen în bătălia de la Nidda, în sudul provinciei Hessa, în august 1246, însă a murit la câteva luni după aceea, în castelul Wartburg, din apropiere de Eisenach, în Thuringia. În 1228, Henric a fost căsătorit cu Elisabeta (1206-1231), fiica lui Albert al II-lea, markgraf de Brandenburg. După moartea Elisabetei, el s-a recăsătorit cu Gertruda de Babenberg (n. cca. 1210/1215
Henric Raspe () [Corola-website/Science/328641_a_329970]
-
produs dezamăgire unor fani, care nu au fost încântați să-l vadă pe Seagal jucând într-un film cu o acțiune diferită de cea a filmelor de acțiune anterioare. Filmările au avut loc în totalitate la București (România), în studiourile Castel Film. Scenariul a fost scris de Steven Collins, Steven Seagal și Joe Halpin, iar filmul a fost regizat de Michael Keusch. Echipa de producție a fost formată din următoarele persoane: Steven Seagal și Joe Halpin (producător), Vlad Păunescu (coproducător), Richard
Maestrul din umbră () [Corola-website/Science/328646_a_329975]
-
de vânzare a cărbunilor. După construirea Palatului Imperial Hofburg, situarea Kohlmarkt în apropierea reședinței imperiale a favorizat stabilirea acolo a meșteșugarilor de produse de lux. Întrucât punerea în aplicare a planurilor de amenajare în stil baroc a aripii Michaelertrakt a castelului, Kohlmarkt a devenit o arteră principală a centrului orașului. Kohlmarkt este strada celor mai multe magazine exclusiviste și a foștilor furnizori ai curții imperiale ca Demel, Tabakgeschäft Mohilla, Manz’sche Verlags- und Universitätsbuchhandlung și compania cartografică Freytag & Berndt (aceasta din urmă în
Kohlmarkt (Viena) () [Corola-website/Science/328656_a_329985]
-
ei cu un membrul din dinastia Welfilor. Puțin după aceea, ele au profitat de absența lui Conrad, care se afla la curtea lui Henric al VI-lea, pentru a dejuca planul împăratului. Irmengarda l-a invitat pe tânărul Welf la castelul Stahleck, unde el s-a căsătorit cu Agnes în ianuarie sau februarie 1194. Împăratul Henric al VI-lea s-a simțit trădat și i-a cerut lui Conrad să anuleze imediat căsătoria. Cu toate acestea, Conrad a renunțat la rezistența
Agnes de Hohenstaufen () [Corola-website/Science/328652_a_329981]
-
lui Henric Welf. În plus, Conrad și Agnes l-au convins pe împărat să acorde iertarea lui Henric Leul, care fusese proscris de către Barbarossa. Reconcilierea dintre Henric al VI-lea și Henric Leul a avut loc în martie 1194 la castelul Tilleda. De altfel, Henric al VI-lea își dorea reglementarea conflictului cu Welfii din Germania, astfel încât să aibă parte de liniște în imperiu și să poată să își emită pretențiile asupra Siciliei după moartea pretendentului Tancred de Lecce în 20
Agnes de Hohenstaufen () [Corola-website/Science/328652_a_329981]
-
Otto Hofer (1894-1897) și apoi de funcționarii imperiali Emil von Förster și Julian Niedzielski (1897-1899), după care Friedrich Ohmann a fost numit în 1899 ca arhitect al Hofburgului. El a reușit să construiască, printre altele, pavilionul de sticlă din grădina castelului. Clădirea a devenit, de asemenea, foarte scumpă din cauza condițiilor locale. Fundațiile au trebuit să fie săpate până la 25 de metri adâncime, deoarece terenul era slăbit de fostele șanțuri de apărare și de fortificațiile subterane. Aceste fundații au fost construite cu
Noul Hofburg () [Corola-website/Science/328662_a_329991]
-
-lea, aflat acum la conducerea directă a stăpânirii sale, era gata să profite de acestă conjunctură favorabilă. Cu sprijinul lui Robert Frizonul, el a ridicat o armată și l-a asediat pe episcopul Conrad de Utrecht, succesorul lui Willem, în castelul Ysselmonde, luându-l prizonier. Episcopul și-a răscumpărat libertatea prin renunțarea la toate pretențiile pământurilor în dispută. Dirk a fost succedat de către fiul său, Floris al II-lea, iar el a fost înmormântat în abația de Egmond.
Dirk al V-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328668_a_329997]