13,465 matches
-
cuvintelor” și „gestul ghicit cu care eroul le spune”, a argumentat Călinescu, face ca dialogurile dintre Dănilă și ceilalți țărani să semene cu un text teatral, care ar putea fi jucat pe scenă aproape în întregime. În special, narațiunea lui Creangă include o prezență neobișnuită a adverbului comparativ "mai" în descrierea modului în care unul dintre țăranii ce făcuse schimb cu Dănilă se comportă după tranzacția lor dezechilibrată: "„pleacă pe costișă într-o parte spre pădure și se cam mai duce
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
pădure și se cam mai duce”". Cronicarul literar Gabriela Ursachi evidențiază scopul umoristic al lui "mai" în acest context: „Departe de a fi o construcție superfluă, «mai» sugerează tocmai graba de a se face nevăzut a fericitului miluit de Dănilă”. Creangă folosește și expresii tautologice care, deși provoacă râsul printre intelectuali, sunt vorbe de bun simț tipice omului isteț din popor: "„— Na! că făcui pacostea și frăține-meu. Ei, ei, acum ce-i de făcut?... Eu cred, că ce-i bine
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
că făcui pacostea și frăține-meu. Ei, ei, acum ce-i de făcut?... Eu cred, că ce-i bine, nu-i rău: Dănilă face, Dănilă trebue să desfacă.”" Potrivit istoricului literar George Bădărău, „Dănilă Prepeleac” este una din scrierile lui Creangă în care atmosfera de basm întâlnește „fantezia realistă”. Intriga, notează el, este similară cu cea a altor povești fantastice și satirice ale lui Creangă, „Ivan Turbincă” și „Povestea lui Stan Pățitul”, în care oamenii care par proști sunt totuși capabili să
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
Dănilă trebue să desfacă.”" Potrivit istoricului literar George Bădărău, „Dănilă Prepeleac” este una din scrierile lui Creangă în care atmosfera de basm întâlnește „fantezia realistă”. Intriga, notează el, este similară cu cea a altor povești fantastice și satirice ale lui Creangă, „Ivan Turbincă” și „Povestea lui Stan Pățitul”, în care oamenii care par proști sunt totuși capabili să-i păcălească pe diavoli. Povestea a fost descrisă de către influentul critic și istoric literar interbelic George Călinescu ca una din scrierile lui Ion Creangă
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
Creangă, „Ivan Turbincă” și „Povestea lui Stan Pățitul”, în care oamenii care par proști sunt totuși capabili să-i păcălească pe diavoli. Povestea a fost descrisă de către influentul critic și istoric literar interbelic George Călinescu ca una din scrierile lui Ion Creangă cu o morală transparentă, adică dovedește în acest caz că „prostul are noroc”. Filologul francez Jean Boutière a evidențiat unele asemănări ale acestei povești cu creații literare din folclorul universal precum „Hans cel norocos” din colecția fraților Grimm, „Les trocs
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
trocs de Jean Baptiste” din "Contes populaires de Lorraine" de Emmanuel Cosquin, basmul bașchir „Ivanco meavedka” din colecția A.N. Afanasiev și basmul rusesc „Ivanco, fiul ursului”. Un obiectiv principal al atenției critice este reprezentat de înțelegerea modului în care Creangă l-a descris pe protagonistul poveștii. Șirul de tranzacții dezavantajoase, susține cercetătorul și criticul teatral Mirella Nedelcu-Patureau, își are originea într-o temă comună în folclorul românesc și în tradiția europeană, având asemănări în special cu „Hans cel norocos”, povestea
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
povestea fraților Grimm (și, prin ea, cu piesa "Jean la chance" a lui Bertolt Brecht). Realizarea unor schimburi inechitabile între o persoană naivă și o persoană ageră apare în poveștile tradiționale din cele două regiuni românești: Moldova natală a lui Creangă și vecina sa sudică Valahia. Etnologul Pavel Ruxăndoiu a plasat „Dănilă Prepeleac”, alături de poemele valahului Anton Pann din "Povestea vorbii", într-o categorie de scrieri ce decodifică această tradiție. Interesul criticilor a fost atras de caracterizarea protagonistului și de problemele
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
această scriere, istoricul literar Mircea Braga subliniază ruptura existentă între cele două părți ale narațiunii, care par să-l înfățișeze pe Prepeleac ca două personaje foarte diferite între ele. El vede acest lucru ca o dovadă directă a emancipării lui Creangă de convențiile basmelor, permițându-i scriitorului să-și scrie propriul text și „să anuleze caracterul schematic-simplist” presupus de tradiție. Caracterizarea lui Dănilă, așa cum este realizată de criticul Ioana Pârvulescu, evidențiază contrastul între trăsăturile de „prost-isteț” ale protagonistului și cele de
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
viceversa, diavolul e prostia întruchipată”. Acumularea de trăsături negative la Dănilă Prepeleac este contrabalansată de caracteristicile altor personaje, inclusiv bunătatea sufletească afișată de soția sa. Constatând un contrast între sexismul pe care-l identifică în mai multe dintre povestirile lui Creangă și standardele moderne de corectitudine politică, criticul literar Ion Manolescu consideră că modul în care este descrisă cumnata lui Prepeleac conduce la o morală implicită: „dacă vrei să desparți o familie, cheamă o femeie”. Povestea „Dănilă Prepeleac” a fost tradusă
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
literatura: Hrestomatia dlia srednih spețialinîh ucebnîh zavedenii", Editura Lumina, Chișinău, 1988), germană („Dănilă Prepeleac”, Editura Tineretului, București, 1963, 24 p.+il.; traducere de Rudolf Lichtendorf; a fost reeditată în vol. "Die Märchentruhe. Zusatzlektüre für kleine Schulkinder", vol. 6, Editura Ion Creangă, București, 1976), maghiară („Karó Dani”, Editura Tineretului, București, 1963, 24 p.+il.; traducere de András Sütő) și engleză („Dănilă Prepeleac”, în vol. Kurt W. Treptow (ed.), "Selected Works of Ion Creangă and Mihai Eminescu", Columbia University Press, New York, Editura Minerva
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
Märchentruhe. Zusatzlektüre für kleine Schulkinder", vol. 6, Editura Ion Creangă, București, 1976), maghiară („Karó Dani”, Editura Tineretului, București, 1963, 24 p.+il.; traducere de András Sütő) și engleză („Dănilă Prepeleac”, în vol. Kurt W. Treptow (ed.), "Selected Works of Ion Creangă and Mihai Eminescu", Columbia University Press, New York, Editura Minerva, București, 1991; traducere de Ana Cartianu și R.C. Johnston; o altă traducere intitulată „Danilo the Pole” a fost realizată de Zoea Onița și tipărită în 2001 de Editura Emia din Deva
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
Zoea Onița și tipărită în 2001 de Editura Emia din Deva (32 p.+il.)). „Dănilă Prepeleac” a avut parte de mai multe adaptări dramatice pentru teatrele românești, dintre care una a fost reprezentată în mod tradițional pe scena Teatrului „Ion Creangă” din București. Studioul cinematografic Animafilm a realizat în anul 1971 filmul de animație "Dănilă Prepeleac", de fapt o înșiruire de cartoane decupate cu subtitrare, având scenariul scris de Maria Petricică, desenele realizate de Zaharia Buzea (1941-1985), iar redactor fiind Mariana
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
decupate cu subtitrare, având scenariul scris de Maria Petricică, desenele realizate de Zaharia Buzea (1941-1985), iar redactor fiind Mariana Geamănu. Producția realizată este un scurtmetraj cu o durată de aproximativ 7 minute. Povestea face parte, de asemenea, din moștenirea lui Creangă în Republica Moldova. Înainte de proclamarea independenței în 1991, în timp ce regiunea încă făcea parte ca RSS Moldovenească din Uniunea Sovietică, unul dintre cei mai importanți artiști moldoveni, Igor Vieru, a realizat ilustrații originale pentru edițiile locale ale poveștii. Începând de la sfârșitul anilor
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
a animalelor. s-a născut în 22 iulie 1926 la Soroca, un oraș cu tradiție istorică seculară. În 1936-1940 a urmat studiile secundare la Liceul Tehnic din Soroca. Apoi a absolvit Facultatea de Biologie și Chimie a Institutului Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău (1948). După absolvirea Institutului Pedagogic din Chișinău în 1948, a fost lector superior la Institutul Pedagogic din Bălți (1948-1954) și la Institutul Pedagogic din Tiraspol (1954-1956). Din 1956 activează în cadrul Secției de Zoologie a Filialei Moldovenești a Academia
Ion Ganea () [Corola-website/Science/335649_a_336978]
-
publicat o carte în două volume intitulată "Gândirea lui Goethe în texte alese", la Editura Minerva din București, în 1973. A debutat ca publicist în 1964 în "Gazeta literară", scriind mai multe articole și studii literare despre I.L. Caragiale, Ion Creangă, Lucian Blaga, Thomas Mann, Jacob Wassermann, Robert Musil, Franz Kafka, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Heinrich Böll și Günter Grass, ce au fost publicate ulterior în volumul "Unde și interferențe. Studii, eseuri, articole" (1969). A colaborat, de asemenea, cu articole în
Mariana Șora () [Corola-website/Science/335666_a_336995]
-
din poezia și publicistica lui Kadare în paginile de cultură ale presei românești. Apreciindu-i muncă, romancierul albanez a declarat despre el că este „cel mai fidel și mai bun traducător” al său. Întâlnirea de la plopul ars, român, Ed. Ion Creangă, București 1986 ● Comoara lui Mitana, român, Ed. Privirea, București 2006 ● Drumul speranței. O cronică a comunității albaneze din România, povestita de ea însăși, Ed. Privirea, București 2005 ● Takimi te plepi i djegur (Întâlnirea de la plopul ars), român, traducere în limba
Marius Dobrescu () [Corola-website/Science/335696_a_337025]
-
din corpul artiștilor plastici. Din cauza bolii, după 1942 n-a mai putut sculpta, iar în curând nici să mai predea la liceu. S-a stins la doar 44 de ani. A realizat și trei lucrări, "Idilă", "Maimuța cu mâna [pe creangă]" și "Nud", două din ele aflate la Muzeul Brukenthal. În magazia Liceului „Avram Iancu” s-a găsit un mulaj în ipsos pentru alt bust al lui Avram Iancu, atribuit lui Moga. De asemenea, în 1943-1944 a mai realizat un mulaj
Radu Moga Mânzat () [Corola-website/Science/335745_a_337074]
-
celor de aventuri și o carte care se folosește de mărcile fantastice”. Scriitorul Florin Pîtea o compară cu "Sera" lui Brian Aldiss și cu romanele timpurii ale lui J.G. Ballard, iar Teodora Matei cu "Amintiri din copilărie" a lui Ion Creangă. Mihai Iovănel este de părere că „cei doi autori s-au armonizat impecabil” și vede în roman „basmul plin de oroare al unei inițieri, al unui ritual de trecere”.
Vegetal (roman) () [Corola-website/Science/332567_a_333896]
-
sugere. Consumă de preferință fructe zemoase și dulci. "Macroglossus" și "Megaloglossus" au limba foarte lungă și se hrănesc cu nectar și polen. Sunt mai puțin adaptate la zbor. Reprezentanții acestui subordin sunt animale crepusculare și nocturne. Ziua dorm agățați de crengile arborilor sau în peșteri în nemișcare, dar zboară dacă sunt deranjate sau există vreun pericol. Uneori se agață așa de mulți pe o creangă, încât o rup. Carnea lui Pteropus este comestibilă și este consumată de malaezii. Se domesticesc ușor
Megachiroptere () [Corola-website/Science/332804_a_334133]
-
puțin adaptate la zbor. Reprezentanții acestui subordin sunt animale crepusculare și nocturne. Ziua dorm agățați de crengile arborilor sau în peșteri în nemișcare, dar zboară dacă sunt deranjate sau există vreun pericol. Uneori se agață așa de mulți pe o creangă, încât o rup. Carnea lui Pteropus este comestibilă și este consumată de malaezii. Se domesticesc ușor și-și recunosc stăpînii. Unii liliecii frugivori ("Hypsignathus monstrosus", "Epomops franqueti", "Myonycteris torquata", "Rousettus aegyptiacus") pot fi gazdele naturale pentru o serie de virusuri
Megachiroptere () [Corola-website/Science/332804_a_334133]
-
fost fotbalist internațional moldovean. s-a nascut pe 29 septembrie 1966, în satul Drăsliceni, raionul Criuleni, RSS Moldoveneasca, URSS. Este cel de-al optulea copil dintr-o familie numeroasă cu noua copii. În anul 1991 a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, specialitatea „Lector-antrenor de fotbal”. În anul 2003 a absolvit Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de drept, specialitatea „Drept public”; iar în anul 2003 absolvește Școală de antrenori din București. A început să practice fotbalul de la vârsta de
Alexandru Guzun () [Corola-website/Science/332836_a_334165]
-
din satul natal. Primul său antrenor i-a fost Vasile Dabija. Șase ani mai tarziu, în anul 1982, a debutat la echipa „Izvoraș-67” din Drăsliceni, în Campionatul Moldovei, iar mai apoi, în anul 1987 a jucat pentru Institutul Pedagogic „Ion Creangă”, unde antrenor i-a fost Anatol Borș. În anul 1989 Alexandru Guzun a debutat la echipa „Apoel Tighina” în Campionatul URSS, unde a jucat până în anul 1992, însumând un total de 124 de meciuri jucate și 6 goluri marcate. În
Alexandru Guzun () [Corola-website/Science/332836_a_334165]
-
le ("Bradypodidae") este o familie care cuprinde leneșii, mamifere arboricole, nocturne, filofage, cu mișcări extraordinar de încete și care obișnuiesc să stea agățate de crengi cu spatele în jos. Trăiesc în America Centrală și America de Sud Lungime capului + trunchiului 40-77 cm; coada 4,7-9 cm; greutate 2.3-5.5 kg. Au corpul acoperit cu păr foarte des și lung. Capul lor este scurt și rotund, botul scurt
Bradipodide () [Corola-website/Science/332856_a_334185]
-
trunchi, iar părul de pe trunchi este îndreptat spre spate, permițând astfel scurgerea apei (regiunea unde trăiesc aceștia este foarte abundentă în ploi). Între peri se dezvoltă o mulțime de alge verzi care acoperă corpul animalului și-l ascund perfect printre crengile verzi unde stă adăpostit. Dinții bradipodidelor sunt reprezentați numai prin 5 măsele simple pe falca superioară și 4-5 pe falca inferioară; măsele sparg gingia înainte de naștere. Stomacul este format din mai multe camere, dintre care cele anterioare sunt căptușite cu
Bradipodide () [Corola-website/Science/332856_a_334185]
-
puține și inteligența lor este redusă. Trăiesc izolate, dar pot comunica între ei prin țipete speciale, ascuțite; în același timp emit și niște ultrasunete care nu sunt percepute de urechea omului. le stau în poziție normală, agățate cu membrele de crengi și cu spatele în jos, pentru împerechere coboară pe pământ. Sunt excelenți înotători. Regimul alimentar este fitofag, se hrănesc cu muguri și frunze de arbori forestieri. Familia bradipodidelor cuprinde un singur gen cu 4 specii
Bradipodide () [Corola-website/Science/332856_a_334185]