13,997 matches
-
la mai multe concerte organizate la Moscova, unde cânta pe stadioane pline, cu peste 7.000 de locuri. În anii următori, cântărețul a concertat câte 2-3 luni în statele componente ale URSS. În ciuda marelui succes la public al acestui film, criticii de specialitate au scris recenzii defavorabile. Astfel, Călin Căliman afirma în lucrarea "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" că filmul "Cîntecele mării" are o valoare „discutabilă”. Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, îl considera o comedie
Cîntecele mării () [Corola-website/Science/328359_a_329688]
-
filmului românesc (1897-2000)”" că filmul "Cîntecele mării" are o valoare „discutabilă”. Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, îl considera o comedie ușoară de tip musical care asigura „procentul leninist de divertisment pus alături de propagandă”. Criticul Tudor Caranfil nu a dat filmului nicio stea și a făcut următorul comentariu: "„Nina, delegata Festivalului muzical de la Soci, turistă în România, îl descoperă pe Mihai. Valize schimbate, un automobil din vremea bunicii, „cântece” fără melodie, idile internaționale, privirea albastră
Cîntecele mării () [Corola-website/Science/328359_a_329688]
-
riscând să dea aici un exemplu de manierism al stilului minimalist. Ea critică regizorul filmului, pentru ritmul și construcția tensiunii cinematografice. Compară "Principii de viață" cu "Felicia, înainte de toate" (2009), care reprezintă debutul regizoral al scenografului ambelor filme, Răzvan Rădulescu. Criticul de film Lucian Maier descrie filmul ca „lipsit de naturalețe” și de viață, găsind cusur în faptul că „e cusut cu ață albă (...) Emilian Velicanu, în douăzeci și patru de ore din viața sa, trebuie să bifeze suficiente "check point-uri" încît să
Principii de viață () [Corola-website/Science/328380_a_329709]
-
este frumoasă, iar satisfacțiile profesionale sunt mari. "Toamnă bobocilor" (1975) a reprezentat un început de drum în tratarea acestui subiect, fiind urmată de filme că "Iarnă bobocilor" (1977), "Buletin de București" (1983), "Căsătorie cu repetiție" (1985) și "Primăvară bobocilor" (1987). Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Soții Toderaș își așteaptă la gară, cu fanfara de femei, feciorul, pe viitorul agronom Ionuț. Dar tânărul nu e în mocănița, ci vine, agale, pe jos
Primăvara bobocilor () [Corola-website/Science/328379_a_329708]
-
Gheorghiu din București. Până în 1990 a lucrat ca tipograf la Tipografia Gutenberg Arad și la secția culturală a județului UTC Arad. În februarie 1990, a înființat prima publicație independentă de după Revoluție din Vestul României, „Litera de tipar“ nume dat de criticul Dan Lăzărescu după o poezie semnată Petre Don. A lucrat apoi ca redactor la Tribuna Aradului, Curierul Aradului, Reporter în Arad, Observator arădean, Oglinda. Între 2007-2016 Petre Don este redactor, corector și editorialist la cotidianul Glasul Aradului. A debutat publicistic
Petre Don () [Corola-website/Science/327531_a_328860]
-
România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman consideră acest film ca fiind o comedie amară a cărei acțiune se petrece spre sfârșitul anilor '80, „când absurdul cotidian, la noi, atingea... recorduri mondiale”. El identifică mai multe semne grotești ale „Epocii de Aur”, reprezentate de un
Divorț... din dragoste () [Corola-website/Science/327573_a_328902]
-
sectorist incult și arogant, de securiștii care apar de nicăieri ori de câte ori se găsește cineva care să protesteze față de sistemul comunist și de liderul suprem ale cărui discursuri sunt recitate de nebunii cocoțați în copacii din parcul spitalului de boli psihice. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„După căsătorie, un cuplu e obligat să pună la dispoziția „Spațiului locativ” o cameră din apartamentul proprietate personală. Numai divorțul le-ar putea garanta intimitatea, revenindu
Divorț... din dragoste () [Corola-website/Science/327573_a_328902]
-
capodoperei "Scurtă istorie", talentul lui Ion Popescu-Gopo "„s-a disipat în cam tot atâtea filmulețe derizorii”", regizorul revenind în avanscena cinematografului românesc abia în 1975, cu "Comedie fantastică", dar fără a mai avea inspirația de la începuturile carierei. Despre filmul "Rămășagul", criticul sus-menționat apreciază că "„tot ce se poate reține din film e faptul că năzdrăvanul cocoș al lui Creangă are acum o explicație cât se poate de S.F.: e rezultatul amorului dintre o găină ortodoxă și cocoșul de tablă al giruetei
Rămășagul (film) () [Corola-website/Science/327574_a_328903]
-
ar fi fost de ajuns ca să-i simțim gustul de plastic vopsit”". Singurul element care mai amintește de umorul din primele filme ale lui Gopo este zmeul rănit în lupte, interpretat de Florin Piersic. În lucrarea "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”", criticul Călin Căliman afirma că filmul "Rămășagul" este de fapt un amestec al mai multor basme, în care Gopo schimbă sensul personajelor: zâna cea bună este soția zmeului și se plimbă cu velocipedul, invincibilul Făt Frumos se află mereu în situații
Rămășagul (film) () [Corola-website/Science/327574_a_328903]
-
răsturnându-le sensul [... ], mizează pe un «punct de atracție» foarte solid, muzica lui Marius Țeicu, veselă, plăcută, cu iz de șlagăr [...] Gopo se joacă frumos, îl dotează pe zmeu cu trabuc și brichetă, zâna cea bună se plimbă cu velocipedul [...]”". Criticul Tudor Caranfil a dat filmului două stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Moșul face cocoși de tablă, dintre cei care se pun pe casele oamenilor, iar găinii babei tocmai unul dintre aceștia i-a căzut cu tronc. Consecința
Rămășagul (film) () [Corola-website/Science/327574_a_328903]
-
de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Recenziile critice din presa de specialitate au fost în mare majoritate laudative. Într-un articol publicat în 1973 în revista Cinema, criticul Călin Căliman lăuda emoția adâncă degajată de acest film și caracterul său patriotic. "„Evocarea vieții lui Ciprian Porumbescu este străbătută din loc în loc, pe tot parcursul filmului, de clipe puternic emoționale, care izbutesc să transmită nu numai fiorul adânc patriotic
Ciprian Porumbescu (film) () [Corola-website/Science/327587_a_328916]
-
te îndepărteze însă de firul acțiunii; oricât ar fi de frumoși pomii în floare, oricât de magistral ar fi filmați și oricât ar vorbi despre dezlănțuiri romantice de sentimente sau despre artezienele speranței, ca tot ce este prea mult, dăunează”"). Criticul Tudor Caranfil a dat filmului două stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Deși ține la fiul părintelui Iraclie din Stupca, pastorul anglican Gorgon îi interzice fiicei sale Berta să-l mai întâlnească. Are, în felul său, dreptate. Ciprian
Ciprian Porumbescu (film) () [Corola-website/Science/327587_a_328916]
-
afirma în ziarul „Național” că într-o perioadă de pervertire a gustului public prin sex și violență creația lui Mircea Veroiu este un „film frumos în toată puterea cuvântului”. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman consideră că Veroiu abordează în acest film drama emigrantului, încorporând "„propriile stări și sentimente, propriile meditații privind înseși rosturile artei sale”". Filmul este un „film în film”, cu imagini provenite parcă dintr-un album fotografic vechi. Regizorul Mircea
Femeia în roșu (film din 1997) () [Corola-website/Science/327593_a_328922]
-
creatoarea de costume Ioana Corciova și cu compozitorul Virgil Popescu au imprimat imaginilor o „patină de epocă”. Interpretarea Elenei Albu este considerată a fi "„de mare firesc, rafinat nuanțată”", eroina degajând pe sub aerul dinamic și activ o doză de vulnerabilitate. Criticul Tudor Caranfil nu a dat filmului nicio stea și a făcut următorul comentariu: "„Anne Sage, emigrantă din România, ține la Chicago o speluncă în care-l găzduiește frecvent pe Dillinger. Șantajată de anchetatori, ea îl vinde poliției pe „Inamicul public
Femeia în roșu (film din 1997) () [Corola-website/Science/327593_a_328922]
-
114 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”", criticul Călin Căliman considera că "Stejar - extremă urgență" a avut rolul de a aniversa 30 de ani de la evenimentele de la 23 august 1944, celebrând un act istoric asupra căruia punctele de vedere ale specialiștilor s-au modificat esențial odată cu trecerea timpului
Stejar – extremă urgență (film) () [Corola-website/Science/327665_a_328994]
-
Călin Căliman considera că "Stejar - extremă urgență" a avut rolul de a aniversa 30 de ani de la evenimentele de la 23 august 1944, celebrând un act istoric asupra căruia punctele de vedere ale specialiștilor s-au modificat esențial odată cu trecerea timpului. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului două stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Existența unui plan german pentru anihilarea trupelor române în cazul unei tentative de armistițiu intră în atenția comitetului insurecțional român. Un căpitan și o violonistă de la
Stejar – extremă urgență (film) () [Corola-website/Science/327665_a_328994]
-
cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Într-un articol publicat în 1979 în revista Cinema, criticul Eva Sârbu remarca acid că secvențele selectate de producătorii acestui film demonstrează slaba calitate a filmelor românești de comedie: "„Scotocind și scormonind în 30, 40, 50 de ani de comedie cinematografică, autorii abia de reușesc să scoată o oră și
Expresul de Buftea () [Corola-website/Science/327666_a_328995]
-
Să le fim deci recunoscători pentru oglinda pe care ne-au pus-o sub ochi preț de un ceas și jumătate și în care se reflectă, palid, încercănat și anemic, chipul comediei noastre de azi”". În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”", criticul Călin Căliman considera că s-a intenționat că acest film să fie o „antologie comică”, dar producția s-a dovedit în cele din urmă "o „probă de incapacitate” a regizorului, care n-a reușit - în ciuda unui scenarist inspirat, Matty Aslan
Expresul de Buftea () [Corola-website/Science/327666_a_328995]
-
România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman considera că "Ochi de urs" este "„un film polemic, o replică la modalitatea «descriptivă», evidentă în mai toate peliculele inspirate din opera ilustrului prozator moldovean. Ochi de urs este o încercare, nu lipsită de reușite (portretistice, psihologice, de
Ochi de urs (film) () [Corola-website/Science/327700_a_329029]
-
de atmosferă), de a pătrunde în universul mitic al pădurii românești”". Stere Gulea a apelat la interpreți în mare parte noi: Dragoș Pâslaru, Sofia Vicoveanca, Daniela Vlădescu sau Nicolae Urs, singurul actor experimentat fiind Nicolae Praida (care debutase în 1955). Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Doborât de pierderea soției, un tânăr cioban „și-a întors fața de la viață” într-o acută depresiune. El izbutește să răpună ursul a cărui privire crede
Ochi de urs (film) () [Corola-website/Science/327700_a_329029]
-
găsește totdeauna tonul elegant-amărui cu care admonestăm egoismul și afecțiunea drămuită, și lipsa de afecțiune, și lipsa de recunoștință, și încă multe alte absențe dintr-un bilanț sentimental falimentar”". În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman considera că "Singurătatea florilor" este un film "„sensibil și delicat (...), cu câteva partituri actoricești generoase pentru Radu Beligan (un medic ursuz, cu complicații familiale, care primește într-o bună zi... un buchet de flori de care încearcă să
Singurătatea florilor () [Corola-website/Science/327717_a_329046]
-
un buchet de flori de care încearcă să se debaraseze de parcă ar avea la el o bombă cu hidrogen), Toma Caragiu (un șofer de taxi bonom, cu umor înțelept), George Constantin (un prieten al eroului, angrenat într-o confruntare tensionată) (...)”". Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Un medic însingurat, egoist și orgolios, primește, într-o zi, un buchet de flori care-l pune pe jar. Un modest taximetrist, familist și coleg devotat
Singurătatea florilor () [Corola-website/Science/327717_a_329046]
-
film au fost destul de modeste, specialiștii în cinematografie remarcând faptul că acest film nu s-a ridicat la nivelul artistic al celorlalte filme realizate de Elisabeta Bostan. Spre exemplu, în "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman considera că, prin filmul "Telefonul", Elisabeta Bostan "„a rămas departe de farmecul filmelor anterioare”". Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Viața unui burlac, ordonată până la monotonie, e tulburată de
Telefonul (film din 1992) () [Corola-website/Science/327725_a_329054]
-
la nivelul artistic al celorlalte filme realizate de Elisabeta Bostan. Spre exemplu, în "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman considera că, prin filmul "Telefonul", Elisabeta Bostan "„a rămas departe de farmecul filmelor anterioare”". Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Viața unui burlac, ordonată până la monotonie, e tulburată de... un telefon! Pentru 24 de ore, bărbatul va fi implicat într-o aventură romantică, un raliu cu
Telefonul (film din 1992) () [Corola-website/Science/327725_a_329054]
-
alegerea satului ca loc de muncă, ci „necesitatea de a ne trăi viața cinstit, cu dragoste de muncă și de oameni, cu ochii ațintiți voltaire-ian mereu în direcția progresului”. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman considera că "Iarba verde de acasă" este un film "„de suflet”, „calm și liniștit, ca o șoaptă”. Stere Gulea a realizat filmul unei întoarceri într-o perioadă în care majoritatea oamenilor își dorea să plece în locuri unde
Iarba verde de acasă () [Corola-website/Science/327731_a_329060]