14,519 matches
-
în anul 1279 sub atacurile invadatorilor mongoli . După caderea Imperiului Selgiucid , Califatul Fatimid se destramă și el sub presiunea războaielor civile . Saladin (Salah ad-Din Ayyubi) , un general fatimid din Egipt , de origine kurdă (turco-iraniană) , reușește ca în anul 1171 să cucerească Cairo și să-i înlăture pa Fatimizii șiți . Înființează Dinastia Ayyubizilor și se proclamă "Sultan al Egiptului" , înființând și Sultanatul Ayyubid . Deasemenea Saladin , înlocuiește șiismul cu sunnismul și transformă Moscheea șiită Al-Azhar din Cairo , care era centru al misionarismului șiit
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
al misionarismului șiit , într-o școală de teologie islamică sunnită . După organizarea administrativă a Sultanatului Ayyubid , Saladin începe un Jihad împotriva statelor cruciate din Siria și Palestina , și a dinastiilor musulmane rebele ce îi stăteau în cale . În anul 1172 cucerește Tripoli , în anul 1174 cucerește Damasc ocupând Siria , în anul 1183 cucerește tot din Siria orașul Alep , în anii 1185-1186 cucerește Mosul , ocupând Irak , toate aceste teritorii fiind loate de la cruciați și de la dinastiile locale . Deasemenea între anii 1176-1183 , Saladin
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
școală de teologie islamică sunnită . După organizarea administrativă a Sultanatului Ayyubid , Saladin începe un Jihad împotriva statelor cruciate din Siria și Palestina , și a dinastiilor musulmane rebele ce îi stăteau în cale . În anul 1172 cucerește Tripoli , în anul 1174 cucerește Damasc ocupând Siria , în anul 1183 cucerește tot din Siria orașul Alep , în anii 1185-1186 cucerește Mosul , ocupând Irak , toate aceste teritorii fiind loate de la cruciați și de la dinastiile locale . Deasemenea între anii 1176-1183 , Saladin construiește Cetatea Cairo , înconjurând capiatala
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
administrativă a Sultanatului Ayyubid , Saladin începe un Jihad împotriva statelor cruciate din Siria și Palestina , și a dinastiilor musulmane rebele ce îi stăteau în cale . În anul 1172 cucerește Tripoli , în anul 1174 cucerește Damasc ocupând Siria , în anul 1183 cucerește tot din Siria orașul Alep , în anii 1185-1186 cucerește Mosul , ocupând Irak , toate aceste teritorii fiind loate de la cruciați și de la dinastiile locale . Deasemenea între anii 1176-1183 , Saladin construiește Cetatea Cairo , înconjurând capiatala egipteană cu un sistem amplu de fortificați
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
statelor cruciate din Siria și Palestina , și a dinastiilor musulmane rebele ce îi stăteau în cale . În anul 1172 cucerește Tripoli , în anul 1174 cucerește Damasc ocupând Siria , în anul 1183 cucerește tot din Siria orașul Alep , în anii 1185-1186 cucerește Mosul , ocupând Irak , toate aceste teritorii fiind loate de la cruciați și de la dinastiile locale . Deasemenea între anii 1176-1183 , Saladin construiește Cetatea Cairo , înconjurând capiatala egipteană cu un sistem amplu de fortificați , menite să apare orașul de invadatorii cruciați . În anul
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
loate de la cruciați și de la dinastiile locale . Deasemenea între anii 1176-1183 , Saladin construiește Cetatea Cairo , înconjurând capiatala egipteană cu un sistem amplu de fortificați , menite să apare orașul de invadatorii cruciați . În anul 1187 , Saladin dă lovitura decisivă asupra cruciaților , cucerind Ierusalimul și ocupând Palestina , declarând Ierusalimul , "Oraș pentru toate Religiile" . Deasemenea , prin cucerirea Ierusalimului din mâinile cruciaților catolici , câștigă respectul și încrederea conducătorilor musulmani din Orientul Mijlociu , unind Lumea Islamică sub sabia sa și autoproclamânduse "Sultan al Siriei și Egiptului" și
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
Saladin mai conducea de asemenea și Hejaz (Vestul Arabiei) , incluzân și orașele sfinte , Mecca și Medina . În anul 1189 , Papa Grigore al VIII-lea predică pentru Cruciada a treia din Țara Sfântă , pentru cucerirea Ierusalimului și a celorlalte locuri sfinte cucerite de armatele lui Saladin . La această cruciadă participă : Richard Inimă de Leu , rege al Angliei , Fillip al II-lea August , rege al Franței și Frederic Barbarossa , împărat al Germaniei . Politica lui Saladin se caracterizează prin tactici remarcabile , abilitate de negociere
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
prin decapitare de către Carol de Anjou în 1268. Edmund Crouchback, fiul regelui Henric al III-lea al Angliei, pretendent la coroana Siciliei între 1254 și 1263. Regele Petru al III-lea al Aragonului, ginere al lui Manfred de Hohenstaufen, a cucerit insula Sicilia de la Carol I în 1282 și s-a încoronat rege al Siciliei. După aceea, vechiul Regat al Siciliei și-a avut centrul pe continent, cu capitala la Napoli, și deși informal era numit Regatul Neapolelui, în mod formal
Lista monarhilor Siciliei () [Corola-website/Science/328301_a_329630]
-
la tronul Spaniei, în virtutea tratatului de la Utrecht, Sicilia a fost cedată către Casa de Savoia Spaniolii au invadat regatul în 1718. Ducele de Savoia l-a cedat Austriei în 1720 prin tratatul de la Haga. Ducele Carol I de Parma a cucerit regatul în timpul Războiului de succesiune la tronul Poloniei. La sfârșitul războiului Sicilia a fost cedată ducelui de Parma. În 1816, Regatul Siciliei s-a reunit cu Regatul Neapolelui.
Lista monarhilor Siciliei () [Corola-website/Science/328301_a_329630]
-
Ierusalimului mandatați să negocieze între Guillaume-Iordan și Bertrand, ambii fii ai contelui Raimond al IV-lea de Toulouse care își disputau moștenirea asupra Comitatului de Tripoli. În 19 decembrie 1111, lui i s-a conferit orașul Sidon, după ce acesta fusese cucerit de către Balduin I cu sprijinul regelui Sigurd I al Norvegiei. El era deja senior de Caesarea, care fusese capturată din 1101 și acordată lui la o dată rămasă necunoscută. Imediat după aceea, s-a căsătorit cu Emelota sau Ema, nepoata patriarhului
Eustațiu Grenier () [Corola-website/Science/328283_a_329612]
-
spre tabăra cruciată. După ce cruciații au capturat Antiohia, au fost la rândul lor asediați de către Kerbogha din Mosul, iar Warner a făcut parte din cea de a cincea diviziune a armatei care l-a atacat pe Kerbogha. După ce cruciații au cucerit Ierusalimul în 1099, Warner a fost unul dintre puținii care au rămas în Orașul Sfânt alături de Godefroy. Când acesta din urmă s-a îmbolnăvit în 1100, Warner și Tancred de Taranto pregăteau asediul asupra Haifei alături de o flotă venețiană care
Warner de Grez () [Corola-website/Science/328284_a_329613]
-
rămăseseră asupra unor locuri din Sicilia, ca și la o parte din Calabria. În schimb, Roger a traversat Strâmtoarea Messina pentru a-l supune pe vasalul ducelui, contele Iordan de Ariano. Pentru aceasta, el a pătruns în Basilicata și a cucerit Montescaglioso. Când Guillaume al II-lea de Apulia a murit fără a avea moștenitori în iulie 1127, Roger a emis pretenți asupra tuturor posesiunilor dinastiei Hauteville din Peninsula Italică, precum și domnia asupra Principatului de Capua, care fusese nominal cedat ducatului
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
a trecut de partea răsculaților, astfel încât doar Capua rezista, sub comanda cancelarului regal Guarin. Cu toate acestea, în 5 iunie Roger a debarcat la Salerno, spre marea surpriză a provinciilor din peninsulă. Armata regală, împărțită în mai multe forțe, a cucerit cu lejeritate Aversa și chiar Alife, baza conducătorului răsculat, Rainulf. Mulți dintre rebeli au găsit refugiu în Napoli, care a început să fie asediat în iulie, însă, în pofida condițiilor precare de sănătate din interiorul orașului, Roger nu a izbutit să
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
lejeritate Aversa și chiar Alife, baza conducătorului răsculat, Rainulf. Mulți dintre rebeli au găsit refugiu în Napoli, care a început să fie asediat în iulie, însă, în pofida condițiilor precare de sănătate din interiorul orașului, Roger nu a izbutit să îl cucerească, fiind nevoit să se întoarcă la Messina la finele acelui an. În 1136, mult așteptata armată imperială, condusă de Lothar și de ducele Henric "cel Mândru" de Bavaria, a descins în Italia pentru sprijinirea celor trei rebeli. Henric de Bavaria
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
și să îl reînhumeze pe Rainulf cum se cuvine. La acea vreme, în condițiile în care Sergiu al VII-lea murise, Alfons, fiul lui Roger, a fost ales ca duce de Neapole și, împreună cu fratele său Roger, a pornit să cucerească Abruzzi. După moartea antipapei Anacletus în ianuarie 1138, Roger a căutat obținerea confirmării titulaturii sale regale de către papa Inocențiu al II-lea. Contrar acestei dorințe, papa își dorea un principat de Capua independent, ca un stat-tampon între Statul papal și
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
rege al Spaniei sau împărat romano-german. Începând din secolul al XI-lea, puterile din sudul Italiei angajau mercenari normanzi; la inițiativa ducelui Robert Guiscard de Apulia și sub conducerea fratelui său mai mic, contele Roger I de Sicilia, normanzii au cucerit Sicilia, preluând-o de la musulmanii. Astfel, a fost ocupată Messina cu o armată de 700 de cavaleri. În 1068, Roger Guiscard însuși i-a înfrânt pe musulmani în bătălia de la Misilmeri, momentul crucial fiind asediul asupra Palermo, care a facilitat
Regatul Siciliei () [Corola-website/Science/328296_a_329625]
-
desăvârșit în 1091, după ce sunt cucerite Siracusa și Noto. Regatul normand a fost constituit în 1130 de către Roger al II-lea al Siciliei, care a unit teritoriile moștenite de la tatăl său Roger I. Acestea includeau și arhipelagul maltez, care fusese cucerit de la arabii din Emiratul de Sicilia. Același Roger al II-lea a intrat și în posesia Ducatului de Apulia și Calabria, care aparținuse vărului său, Guillaume al II-lea, precum și teritoriile altor normanzi vasali, unificând întreaga regiune. Roger și-a
Regatul Siciliei () [Corola-website/Science/328296_a_329625]
-
oferit să acorde Apulia ca fief al Imperiului, lucru pe care Lothar l-a refuzat, după ce a fost presat de Inocențiu în acest sens. În același an însă, trupele împăratului s-au răsculat. Ca urmare, Lothar, care inițial sperase să cucerească Sicilia însăși, a acordat Capua și Apulia inamicilor lui Roger al II-lea. Inocențiu al II-lea a protestat, pretinzând că Apulia trebuie să facă parte din teritoriul papal. Lothar s-a întors către nord, însă a murit pe când traversa
Regatul Siciliei () [Corola-website/Science/328296_a_329625]
-
și s-au mutat în Câmpia Panonică ("Honfoglalás"), puterea "nagyfejedelem" a avut o perioadă de scădere. Pe timpul lui Géza, Transilvania era guvernată separate de restul teritoriului de un lider semi-independent, ("gyula"). Ștefan I ("Vajk") a fost obligat nu doar să cucerească teritoriile guvernate de "gyula", dar și cel conduse de Ahtum ("Ajtony"). De asemenea, el a trebuit să supună triburile „maghiarilor negri” (triburi maghiare seminomade de nord - în conformitate cu convențiile nomazilor, negrul era asociat nordului). Titlul "Nagyfejedelem" a dispărut odată cu încoronarea regelui
Mare principe al ungurilor () [Corola-website/Science/328319_a_329648]
-
în tabăra cruciaților, una dintre victime fiind legatul Ademar de Le Puy. Primul principe de Antiohia, Bohemund I a fost capturat în urma unei bătălii contra danișmenizilor în 1100, regent devenind nepotul său de frate Tancred. Acesta a extins granițele principatului, cucerind orașele Tarsus și Laodiceea (Latakia) de la bizantini. Orașele respective, alături de alte teritorii, au fost pierdute după bătălia de la Harran din 1104, în care regele Balduin I al Ierusalimului a căzut și el prizonier. În ceea ce îl privește pe Bohemund, acesta
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
lui Alexios I Comnen la Dyrrachion în 1108, fiind silit de basileu să semneze tratatul de la Devol, în virtutea căruia Principatul de Antiohia se supunea Imperiului Bizantin până la moartea lui Bohemund; de altfel, Bohemund promisese încă din 1097 ca orice teritoriu cucerit de către cruciați (cu excepția Palestinei) să fie retrocedat Bizanțului. De asemenea, Bohemund a atacat Alepul alături de Balduin I și de contele Josselin I de Edessa; atunci când Balduin și Josselin au fost capturați, Tancred a devenit regent și în Edessa. Bohemond l-
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
Alexios dorea ca Tancred să restituie integral Principatul de Antiohia Bizanțului, însă Tancred avea de partea sa pe contele de Tripoli și pe regele Ierusalimului; de fapt, Tancred fusese unicul conducător cruciat care refuzase în 1097 să jure retrocedarea teritoriilor cucerite către Alexios (cu toate că niciunul dintre ceilalți cruciați, cu excepția lui Raimond de Saint-Gilles, nu și-a ținut promisiunea). Tancred a murit în 1112 și a fost succedat de către Bohemund al II-lea, fiul lui Bohemund I, care, fiind minor, a fost
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
l-a silit pe Raimond să îi jure credință. A urmat apoi o campanie comună în care Ioan al II-lea conducea armatele Bizanțului, Antiohiei și Edessei împotriva musulmanilor din Siria. Alepul s-a dovedit prea puternic pentru a fi cucerit, însă forărețele din Balat, Biza'a, Athereb, Maarat și Kafartab au fost capturate. Cu toate că Ioan Comnenul lupta din răsputeri și pentru cauza creștinilor din Siria, aliații săi, principele Raimond de Antiohia și Josselin al II-lea de Edessa mărșăluiau prin
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
militar (trupele din Antiohia au luat parte la un atac împotriva turcilor selgiucizi în 1176), ea asigura în același timp protejarea orașului împotriva lui Nur ad-Din într-un moment în care se afla într-un mare pericol de a fi cucerit de către musulmani. Ranald a fost luat prizonier de către musulmani în 1160, iar regența a revenit patriarhului latin de Antiohia (Rainald nu a fost eliberat decât în 1176, nemairevenind niciodată în Antiohia). Între timp, Manuel s-a căsătorit cu fiica principesei
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
său, regele armean Hetoum I, Bohemund al VI-lea s-a supus mongolilor conduși de Hulagu, transformând Antiohia într-un stat tributar față de Imperiul Mongol. Bohemund și Hetoum au luptat alături de mongoli în campania acestora de cucerire a Siriei musulmane, cucerind împreună cu aceștia Alepul, iar apoi și Damascul. Când mongolii au fost înfrânți în bătălia de la Ain Jalut din 1260 de către mameluci, Baibars, sultanul mameluc din Egipt, a început să amenințe Antiohia, pe motivul sprijinirii mongolilor. Baibars a cucerit până la urmă
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]