13,916 matches
-
Coșbuc le-a găsit nume atât de potrivite și care-n infern își fac din cur o goarnă."" Este supus rigorilor detenției din închisorile comuniste de la Jilava, Gherla, Aiud etc. până în august 1964, când este eliberat, în urma grațierii generale a deținuților politici. Îndată după eliberarea din detenție, la schitul bucureștean Dărvari, își desăvârșeste taina botezului prin mirungere și primirea sfintei împărtășanii. După 1964, la insistențele prietenilor săi C. Noica și Al. Paleologu, reintră în viața literară prin traduceri, medalioane, eseuri, cronici
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
în primăvara lui 1968, lui Petre Țuțea i se întocmește o "fișă personală" (în cadrul unui "Referat cu propuneri de avertizare a numitului Țuțea Petre"): În vârstă de 66 de ani în 1968, Petre Țuțea avea deja vârsta de pensionare, dar deținuților politici nu li se recunoștea perioada de detenție drept "vechime în muncă". Tot aici se propune: "a se aproba avertizarea numitului Țuțea Petre de către organele noastre, fără audierea unor martori deoarece poziția sa dușmănoasă a fost semnalată de mai mulți
Petre Țuțea () [Corola-website/Science/297629_a_298958]
-
mecanismul represiv, nu avea să se oprească aici. Întemnițat la Aiud, Petre Țuțea trece prin ritualurile "reeducării de tip Aiud", iar în 1959 este implicat într-un nou proces. În 14 iunie 1959, este acuzat că în închisoare, împreună cu alți deținuți "s-au constituit într-o grupare contrarevoluționară, purtând discuții legate de trecutul organizației legionare în scopul menținerii moralului legionar."() În ciuda faptului că starea sănătății sale se înrăutățise simțitor, chestiune semnalată într-un raport medical din 15 iulie 1959(), Petre Țuțea
Petre Țuțea () [Corola-website/Science/297629_a_298958]
-
4 septembrie 1898. "Leon Tolstoi", semnat Ștefan, IV, nr. 1239, 6 septembrie 1898. "Liberalii la comună," semnat St. Petică, IV, nr. 1240, 8 septembrie 1898. "Streinii în școlile române, "semnat St. Petică, IV, nr. 1244, 13 septembrie 1898. "Răscoala unor deținuți", semnat Ștefan, IV, nr. 1256, 27 septembrie 1898. "Greșelile judiciare", semnat St. Petică, IV, nr. 1257, 29 septembrie 1898. "Pentru ministerul domeniilor," semnat Ștefan, IV, nr. 1258, 30 septembrie 1898. "Ultimul răsunet", semnat Ștefan, IV, nr. 1259, 1 octombrie 1898
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Starea de neliniște în stat a persistat mulți ani după aceste evenimente. Regimul comunist polonez a suspendat legea marțială, în cadrul unei serii de măsuri lente și neuniforme. Suspendarea legii marțiale a avut loc în 1982, când au fost eliberați câțiva deținuți politici. Deși dreptul formal s-a finalizat în iulie 1983 și amnistia generală a fost legiferată, sute de prizonieri de conștiință au continuat să rămână în detenție. În iulie 1984 a fost declarată încă o amnistie generală și, după două
Roma () [Corola-website/Science/296557_a_297886]
-
finalizat în iulie 1983 și amnistia generală a fost legiferată, sute de prizonieri de conștiință au continuat să rămână în detenție. În iulie 1984 a fost declarată încă o amnistie generală și, după două ani, au fost eliberați aproape toți deținuții politici. Însă autoritățile au continuat să persecute dizidenții și activiștii sindicatului liber. „Solidaritatea” a rămas proscrisă și publicațile ei erau interzise, iar publicațiile independente erau cenzurate. La sfârșitul anilor '80, regimul a fost nevoit să negocieze cu „Solidaritatea” în așa-
Roma () [Corola-website/Science/296557_a_297886]
-
contra puterii comuniste. Dintre acestea cel mai semnificativ a fost grupul Haiducii Babadagului, care a acționat în perioada 1949 - 1952. De asemenea, în 1949, conducerea comunistă a României a organizat construirea canalului Dunăre - Marea Neagră, folosind în special munca forțată a deținuților în special a celor politici, supuși unui regim de exterminare, dar și a unor deținuți aparținând minorităților etnice și religioase. Construirea canalului a fost abandonata în anul 1955. Lucrările la Canal au fost reluate în anul 1975 și au fost
Dobrogea () [Corola-website/Science/296624_a_297953]
-
acționat în perioada 1949 - 1952. De asemenea, în 1949, conducerea comunistă a României a organizat construirea canalului Dunăre - Marea Neagră, folosind în special munca forțată a deținuților în special a celor politici, supuși unui regim de exterminare, dar și a unor deținuți aparținând minorităților etnice și religioase. Construirea canalului a fost abandonata în anul 1955. Lucrările la Canal au fost reluate în anul 1975 și au fost încheiate în anul 1984. În anul 1986 a fost dat în folosință Canalul Poarta Albă
Dobrogea () [Corola-website/Science/296624_a_297953]
-
datorită poziției luate prin intermediul ziarului "Timpul" și a deranjării influențelor politice ale vremii, ar fi fost urmărit de Casa de Austria. Iar în acest caz, Theodor Codreanu afirmă că Eminescu „avea conștiința sechestrării sale ilegale” și că suporta „condiția de deținut politic”. În această situație Titu Maiorescu, plecat la Viena, îi trimite prin care într-un final Eminescu este trimis la Iași, dar care este considerată „manevrarea sa până la moarte”. Iar în acest context A. C. Cuza, un admirator al marelui poet
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
Starea de neliniște în stat a persistat mulți ani după aceste evenimente. Regimul comunist polonez a suspendat legea marțială, în cadrul unei serii de măsuri lente și neuniforme. Suspendarea legii marțiale a avut loc în 1982, când au fost eliberați câțiva deținuți politici. Deși dreptul formal s-a finalizat în iulie 1983 și amnistia generală a fost legiferată, sute de prizonieri de conștiință au continuat să rămână în detenție. În iulie 1984 a fost declarată încă o amnistie generală și, după două
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
finalizat în iulie 1983 și amnistia generală a fost legiferată, sute de prizonieri de conștiință au continuat să rămână în detenție. În iulie 1984 a fost declarată încă o amnistie generală și, după două ani, au fost eliberați aproape toți deținuții politici. Însă autoritățile au continuat să persecute dizidenții și activiștii sindicatului liber. „Solidaritatea” a rămas proscrisă și publicațile ei erau interzise, iar publicațiile independente erau cenzurate. La sfârșitul anilor '80, regimul a fost nevoit să negocieze cu „Solidaritatea” în așa-
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
a cochetat și el cu ideea canalului, dar criza economică mondială și apoi începutul celui de-al Doilea Război Mondial au făcut ca realizarea lui să fie amânată sine die. În 1949 a început construcția canalului, mulți dintre muncitori fiind deținuți politici din închisorile comuniste și din rândurile minorităților etnice și religioase. Lucrările au fost sistate în 1955 și reluate, după un nou proiect, în 1976. Canalul a fost inaugurat sâmbătă, 26 mai 1984, de către Nicolae Ceaușescu. S-au excavat 294
Canalul Dunăre-Marea Neagră () [Corola-website/Science/296855_a_298184]
-
reactivării PNL, „prin constituirea într-un viitor cât mai apropiat, a unui comitet de inițiativă”. Din grupul de inițiativă făceau parte Dan Amedeo Lăzărescu, Radu Câmpeanu, I. V. Săndulescu, Nicu Enescu, Dinu Zamfirescu și alții. Majoritatea fondatorilor erau tot foști deținuți politici, dar unii dintre ei au reușit ulterior să emigreze. Radu Câmpeanu se întorsese de la Paris la puțină vreme după 22 decembrie 1989. La alegerile din 20 mai 1990, PNL a obținut 39 de mandate parlamentare. La începutul anilor '90
Partidul Național Liberal (România) () [Corola-website/Science/296892_a_298221]
-
unui protocol semnat de PNȚ-CD, PNL, Partidul Social Democrat Român, Partidul Ecologist Român, Partidul Alianța Civică și UDMR, precum și de alte formațiuni politice și civice din cadrul Forumului Democratic Antitotalitar din România: Partidul Unității Democratice, Uniunea Democrat-Creștină, Alianța Civică, Asociația Foștilor Deținuți Politici din România, Solidaritatea Universitară, Asociația „21 Decembrie”, Mișcarea România Viitoare, Sindicatul Politic „Fraternitatea”, Uniunea Mondială a Românilor Liberi. În aprilie 1992 PNL a hotărât părăsirea CDR, ceea ce a prilejuit o nouă scindare a partidului, din care s-a desprins
Partidul Național Liberal (România) () [Corola-website/Science/296892_a_298221]
-
cult până în 1935, când a fost desacralizat și transformat într-o clădire civilă, iar slujitorii templului au fost aruncați în Gulag. Templul a fost redeschis în 1991. Fortăreața Sfinții Petru și Pavel, care a fost, o vreme, și închisoare destinată deținuților politici, ocupă o poziție dominantă în centrul orașului. A fost construită o pasarelă de-a lungul unei porțiuni a zidului fortăreței, care dă vizitatorilor o priveliște largă asupra râului, către sud. Pe celălalt mal al Nevei, pe limba de pământ
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
a devenit vicepreședinte al Sovnarkomului (guvernul sovietic), iar în iunie, după declanșarea operațiunii Barbarossa, a devenit unul dintre membrii GKO (Comitetul de stat al apărării). În Al Doilea Război Mondial, Beria și-a asumat mari răspunderi interne și a folosit deținuții din Gulag pentru susținerea producției de război sovietice. A preluat, împreună cu Gheorghi Malenkov, controlul asupra producție de avioane și motoare de avioane. Cooperarea cu Malenkov s-a transformat într-o alianță pe termen lung, care avea să aibă o importanță
Lavrenti Pavlovici Beria () [Corola-website/Science/298199_a_299528]
-
programului înarmării nucleare a Statelor Unite. Prin intermediul spionilor sovietici, URSS a obținut secretele tehnologice pentru construirea și testarea primei bombe atomice a URSS. Însă principala contribuție a lui Beria a fost asigurarea forței de muncă necesare pentru proiect prin folosirea unor deținuți din lagărele de concentrare. Mii de deținuți din Gulag au trudit în minele de uraniu, cât și în calitate de constructori ai fabricilor de procesare a minereului și ai poligoanelor de testare pentru armamentul atomic, de exemplu, poligonul nuclear de la Semipalatinsk și
Lavrenti Pavlovici Beria () [Corola-website/Science/298199_a_299528]
-
sovietici, URSS a obținut secretele tehnologice pentru construirea și testarea primei bombe atomice a URSS. Însă principala contribuție a lui Beria a fost asigurarea forței de muncă necesare pentru proiect prin folosirea unor deținuți din lagărele de concentrare. Mii de deținuți din Gulag au trudit în minele de uraniu, cât și în calitate de constructori ai fabricilor de procesare a minereului și ai poligoanelor de testare pentru armamentul atomic, de exemplu, poligonul nuclear de la Semipalatinsk și cel din arhipelagul Novaia Zemlia. În iulie
Lavrenti Pavlovici Beria () [Corola-website/Science/298199_a_299528]
-
de securitate sovietice care controla sistemul penal al lagărelor de muncă forțată și a închisorilor și lagărelor de detenție și de tranzit asociate. Cum aceste lagăre găzduiau criminali de toate tipurile, sistemul -ului a devenit cunoscut ca un loc pentru deținuții politici și ca un mecanism de represiune a opoziției politice în Uniunea Sovietică. Chiar dacă a întemnițat milioane de oameni, numele a devenit familiar în Occident după publicarea de către Aleksandr Soljenițîn a cărții "Arhipelagul " în 1973 care făcea asemănarea dintre numeroasele
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
motive extrajudiciare, existau, firește, în sistemul carceral țarist (Dostoievski și-a numit un roman despre brutalul sistem carceral siberian ""Amintiri Din Casa Morților"") din Siberia și exilați pe motive politice care fuseseră condamnați în curți de judecată: unii dintre acești deținuți politici au fost, de exemplu, "decembriștii" care au scăpat de pedeapsa capitală. În pușcăriile țariste munca silnică (forțată, "katorga") este introdusă începând cu secolul al XVIII-lea, țarul Petru cel Mare construind drumuri, forturi, fabrici, vase și chiar orașul Sankt-Petersburg
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
forțată a condamnaților și iobagilor. Țarul ordonă în aceeași perioadă și trimiterea condamnaților în Siberia, la minele de argint din Dauria. O altă categorie de indivizi din sistemul penitenciar siberian al Rusiei presovietice este și aceea a "colonilor consemnați". Acești deținuți erau obligați în exil siberian fără a fi închiși într-o pușcărie, o dată ce ajungeau la locul consemnat în sentință. Doar între 1824 și 1889, mai bine de sapte sute de mii de astfel de condamnați au fost trimiși în Siberia
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
au fost construite peste lagărele de prizonieri de război. Lagărele naziste și sovietice fac parte, de altfel, din sistemul mai amplu de "lagăre de concentrare" - imense pușcării unde oamenii erau închiși nu pentru ceea ce au comis, ci pentru ceea ce erau, deținuții fiind doar membrii unui grup desemnat de către puterea vremii drept ""dușman"" - introduse de către țările Europei la finele secolului al XIX-lea. Primul lagăr de concentrare n-a fost astfel construit de către Germania nazistă sau de către Rusia sovietică, ci de către Spania
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
motiv, anume lipsirea combatanților buri de adăpost și sprijin alimentar din partea populației civile. În lagărele de concentrare britanice, în care erau internați chiar și copii, condițiile de încarcerare puteau fi suficient de severe pentru a provoca subnutriția și ulterior moartea deținuților. În 1904 sistemul lagărelor de concentrare este copiat de la britanici și de Imperiul German, în Africa de sud-vest, coloniștii germani inovând la rândul lor, prin introducerea muncii silnice pentru populația Herero. În mod evident, experiența corupătoare a colonialismului european a
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
de muncă sau refuzul de a ieși la muncă se pedepsea cu carceră, tortură sau împușcare conform art 58 par.14 „sabotaj” sau „contrarevoluție economică”. Ca în mai toate lagărele comuniste, erau încurajate denunțul, demascarea intelectualilor și burghezilor „politici” de către deținuții de drept comun „cozi de topor” rasplătite cu mâncare în plus sau comutarea pedepsei. În perioada de început a Gulag-urilor, locațiile pentru lagăre erau alese în primul rând pentru scopul de a izola prizonierii. Mânăstirile retrase au fost alese
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
din punct de vedere teoretic, printre alte drepturi și libertăți, și pe acela de a nu fi de acord cu propriul guvern. În zilele noastre, ultimele trei țări din lume care mai au o rețea carcerală și de lagăre pentru deținuții politici bazată pe modelul Gulag-ului, sunt Coreea de Nord, China comunistă și Cuba. Fiecare țară comunistă a avut „Gulagul” ei, cele mai vestite fiind „"Laogai"”-ul din Republica Populară Chineză, din cauza numărului record de deținuți, proporțional cu populația țării, și „"Angkarul
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]