14,288 matches
-
locuitorilor sunt ortodocși (95,13%). Pentru 3,5% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, actualul sat era o parte a mahalalei Bughea a Câmpulungului. În 1931, o parte din această mahala a fost desprinsă administrativ, formând comuna Bughea de Sus. În 1950, comuna a fost transferată raionului Muscel din regiunea Argeș. În 1968, a trecut la județul Argeș, dar a fost desființată, satul ei trecând la comuna Albeștii de Muscel. Ea a fost reînființată
Bughea de Sus, Argeș () [Corola-website/Science/300610_a_301939]
-
Bărnești; iar comuna Băsăști avea în compunere satele Balcanu, Băsăști, Câmpeni, Căpățină, Căsoasa, Chiliile de Jos, Chiliile de Sus, Fimorești, Ghidionu, Hăineala, Ludași, Rețeni și Schitu Frumoasa, având în total 3241 de locuitori. În 1931, mai multe sate s-au desprins din comuna Băsăști pentru a forma comuna Schitu Frumoasa, iar satul Pârjol a trecut la comuna Băsăști. Astfel, comuna Băsăști a rămas cu satele Băsăști, Câmpeni, Hăineala, Pârjol și Solomonești, iar comuna Băhnășeni cu satele Băhnășeni, Bârnești, Borzești, Cucuieți, Hemeeni
Comuna Pârjol, Bacău () [Corola-website/Science/300691_a_302020]
-
regiunii Bacău. În 1968, ea a revenit la județul Bacău, reînființat; cu această ocazie, denumirea satului Hertioana-Mănăstire a fost schimbată în "Hertioana de Jos". În anul 2005, prin Legea nr. 67 din 23 martie 2005, din comuna Traian a fost desprins satul Prăjești, pentru a se reînființa comuna Prăjești. Singurul obiectiv din comuna Traian inclus în lista monumentelor istorice din județul Bacău ca monument de interes local este situl arheologic de la Zăpodia, unde s-au găsit urmele unei așezări eneolitice aparținând
Comuna Traian, Bacău () [Corola-website/Science/300707_a_302036]
-
Iordache Șeptilici și soția sa Marghioala, cu 2100 lire turcești. Hotarele posesiunii sunt indicate următoarele: Drumul Câmpului, Valea Podului, temelia bisericii catolice vechi, stricate, cimitirul bisericii ortodoxe și Drumul cel Mare al Ocnei. Din poziția descrisă a hotarelor, se poate desprinde că biserica veche a fost în spatele bisericii actuale, pe mica terasă inferioară, spre Trotuș nu departe de biserica actuală, loc ocupat compact de case, cu greu de cercetat pentru că temeliile de piatră, în decurs a peste 150 de ani de la
Comuna Târgu Trotuș, Bacău () [Corola-website/Science/300706_a_302035]
-
din anul 1930, luptând pentru îmbunătățirea vieții muncitorilor forestieri și a minerilor de care s-a simțit legat prin originea sa. Este repede remarcat ca un talent promițător de către colecționari și presa locală. Dar fiindcă făcea parte din grupul artiștilor desprinși din "Societatea Pictorilor Băimăreni" - la acel moment foarte conservatoare, va expune pentru prima data la Baia Mare abia în anul 1937, în cadrul unei expoziții colective organizată de acest grup. Cel pe care l-a considerat ca singurul său maestrul este pictorul
Gheza Vida () [Corola-website/Science/300727_a_302056]
-
cu insolația. Dezagregarea, principalul proces de distrugere și fărâmițare a rocilor, este condiționată de amplitudinile termice diurne extrem de mari, dar și de variațiile de umiditate dintre zi și noapte. Variațiile termice provoacă fisuri în stratul superficial al rocii; materialele se desprind și se acumulează la baza pantelor sub formă de blocuri de grohotiș; pe suprafețe plane se formează acumulări eluviale. În rocile eterogene, ca textură și mineralogie, dezagregarea este de tip granular; aici se formează mici excavațiuni denumite alveole și în
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
decât în alte zone climatice, numai că eficiența lor este sporită din cauza aridității și absenței covorului vegetal. Vântul acționează asupra reliefului prin eroziune (coraziune și deflație), transport și acumulare. Este procesul prin care particulele de sol sau de roca sunt desprinse si indepartate din loc sub actiunea diferitilor agenti externi(vant,precipitatii,gheata) Coraziunea este acțiunea de roadere și șlefuire asupra rocilor, exercitată de vântul încărcat cu grăunți de nisip. Ea se resimte mai ales în vecinătatea solului deoarece încărcătura de
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
de Curbură. Ea este traversată de ramura nord-vestică a șoselei județene DJ203K, ce duce spre sud pe malul stâng al Buzăului spre Mărăcineni (DN2) și spre nord, pe valea Slănicului spre Vintilă Vodă, Mânzălești și Lopătari. Din această șosea se desprinde la Săpoca drumul județean DJ203L care duce către Berca. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Săpoca se ridică la locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (96,85%). Pentru 2
Comuna Săpoca, Buzău () [Corola-website/Science/300790_a_302119]
-
Greceanca, având în total 2610 locuitori. În comună funcționau 3 biserici, o cășerie, o moară mecanică și o școală cu 68 de elevi (din care 3 fete). În aceeași perioadă, pe teritoriul actual al comunei Breaza funcționa și comuna Vispești, desprinsă în perioada 1862-1864 din Breaza, și formată din satele Văleanca, Vispești, Vârfu și Fântânele, cu 1250 de locuitori, dintre care jumătate în satul de reședință. În comună funcționau 2 biserici (la Vispești și Fântânele) și o școală la Vispești. În
Comuna Breaza, Buzău () [Corola-website/Science/300797_a_302126]
-
și Traian, cu o populație totală de 1769 de locuitori. În comună funcționau o școală cu 111 elevi (înființată ca școală de băieți în 1838 și devenită mixtă în 1877) și două biserici ortodoxe. În 1913, satul Traian s-a desprins de comună și a format o comună separată. Comuna Silistraru devenise atunci reședința plășii Silistraru, din care făcea parte și comuna Traian. Satul Silistraru, rămas unicul sat al comunei, avea 1353 de locuitori. În 1950, comuna a fost inclusă în
Silistraru, Brăila () [Corola-website/Science/300788_a_302117]
-
satul Luciu se află lacul Luciu. Prin vestul comunei, prin satul Caragele, trece șoseaua județeană DJ203I, care leagă comuna de (DN2B) spre nord și Pogoanele (DN2C) spre sud, și mai departe de nordul județului Ialomița. Din DJ203I, la Caragele se desprinde șoseaua județeană DJ214A, care leagă comuna spre est de Largu și Rușețu. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Luciu se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români
Comuna Luciu, Buzău () [Corola-website/Science/300822_a_302151]
-
funcționau o școală cu 47 de elevi (dintre care 2 fete) și 3 biserici (una în fiecare sat). În 1925, comuna avea aceeași compoziție, se afla în aceeași plasă și avea 3028 de locuitori. În 1931, satul Unguriu s-a desprins pentru prima oară și a format o comună de sine stătătoare. În 1950, comuna a fost inclusă în raionul Buzău, din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, a redevenit parte din județul Buzău, reînființat; tot
Comuna Măgura, Buzău () [Corola-website/Science/300828_a_302157]
-
schit devenit biserică de mir) și două școli una de băieți, cu 37 de elevi și alta de fete, cu 30 de eleve. În aceeași perioadă, pe teritoriul actual al comunei Năeni funcționau și comunele Fințești și Vispești. Comuna Vispești, desprinsă în perioada 1862-1864 din comuna Breaza și formată din satele Văleanca, Vispești, Vârfu și Fântânele, avea 1250 de locuitori, dintre care jumătate în satul de reședință. În comună funcționau 2 biserici (la Vispești și Fântânele) și o școală la Vispești
Comuna Năeni, Buzău () [Corola-website/Science/300833_a_302162]
-
represiv ale regimului comunist, față de oamenii care le cădeau în disgrație, cu motiv sau fără motiv întemeiat. Prin aceste metode au distrus toate valorile morale ale neamului românesc, în perioada așa zisă „Lupta de clasă". Când a reușit să se desprindă din tentaculele caracatiței despre care am mai amintit, inginerul Dumitru Copăceanu a ocupat un post de profesor la Liceul de Construcții, de unde a ieșit la pensie, marcat pentru toată viața din cauza supliciului fizic și moral care i s-a aplicat
Bălaia, Bihor () [Corola-website/Science/300843_a_302172]
-
dreptul de adeverire (legalizare) a unor acte. Dar în timpul domniei lui Ludovic Cel Mare în jurul anului 1350 a pierdut acest drept. Mai mult decât atât în anul 1351 partea brațului de la încheietura palmei în sus a Sfintei Mâini a fost desprins și dus în cetatea Lemberg din Polonia. Ulterior (nu se știe exact când) și palma a ajuns în Ungaria. Documentele vremii menționează că în anul 1433 la Székesfehervár era pomenită în timpul unei predici de călugărul franciscan Laskai Osvát. Odată cu redobîndirea
Sâniob, Bihor () [Corola-website/Science/300862_a_302191]
-
Blândești este o comună în județul Botoșani, Moldova, România, formată din satele Blândești (reședința), Cerchejeni și Șoldănești. 5 martie 1638, dar ca vechime se ia data de 4 august 1632 legată de satul Talpa (azi Blândești), dată desprinsă dintr-un zapis de vânzare prin care nepoții popei Lupșe și ai Lupului Coșciug au vândut cu 90 zloți părțile lor de moșie de la Bălușeni. Plata s-a făcut în prezența mai multor martori, printre care și „Dronea ot Blândești
Comuna Blândești, Botoșani () [Corola-website/Science/300892_a_302221]
-
noi mode a „sărbătorilor” nesfârșite: teatrul, muzica și opera, academiile rafinate și balurile aristocraților, formează „materia fundamentală” a tablourilor artistului. Parisul este cel mai bun loc de întâlnire al actorilor de comedie, al poeților și cântăreților. Din această atmosferă, pictorul desprinde umorul și melancolia, peripețiile amoroase care vor transpare din toate operele sale. Bazându-se pe tehnica culorii, moștenită de la Rubens și maeștrii venețieni, Watteau creează scene a căror temă o reprezintă întâlnirea într-un decor de pădure sau parc a
Antoine Watteau () [Corola-website/Science/300896_a_302225]
-
Românești, reședința comunei, este unul din cele mai vechi sate din zonă, menționat însă sub numele de Băscăcăuți, transformat mai apoi în Băscăceni și apoi Boscoteni. Toponimul Gura Bașeului are în vedere tot zona satului Băscăceni. Din documentele vremii se desprinde informația că prin Gura Bașeului se înțelegea tocmai această regiune, deoarece pârâul cu acest nume se vărsa în dreapta Prutului, în această zonă. Aici a existat un vechi pot de traversare a Prutului. Așa se explică probabil și prezența în zonă
Comuna Românești, Botoșani () [Corola-website/Science/300922_a_302251]
-
și Roșiori. În anul 1906 la comună se alipește și satul Costești. În anul 1942 comuna avea următoarea componență: Răchiți, Cișmea, Costești Roșiori, Stăuceni și Tulbureni. În această formație rămâne până la 1 ianuarie 1956 când satele Stăuceni și Tulbureni se desprind și rămân la comuna Răchiți numai satele: Cișmea, Costești, Roșiori și Răchiți. În anul 1968 după ultima împărțire administrativă, comuna Răchiți rămâne cu aceeași componență. În comuna Răchiți, agricultura concentrează cea mai mare parte a forței de muncă și, din
Comuna Răchiți, Botoșani () [Corola-website/Science/300920_a_302249]
-
România. Face parte din regiunea istorică Țara Bârsei. Pe teritoriul său se aflau mine de plumb, cărbune și argint (primele extracții s-au făcut în secolul XIX, rudimentar). Deține elemente de floră din jurassic. Din februarie 2004, Holbav s-a desprins de comuna Vulcan, din care făcuse parte până atunci. Este reședința comunei Holbav. În anul 1733, când episcopul unit Inocențiu Micu-Klein a dispus organizarea unui recensământ în Ardeal, în localitatea "Holbav", ortografiat "Holbák", au fost recenzate 24 de familii, adică
Holbav, Brașov () [Corola-website/Science/300947_a_302276]
-
și ale Oltului. Climatul regiunii se caracterizează printr-o temperatură medie anuală de 7,8 °C și o cantitate de precipitații de 627 mm. Analizând valorile medii ale elementelor climatice pe o perioadă îndelungată de timp (cca 35 ani) de desprinde faptul că, în regiunea cercetată, climatul se caracterizează prin temperaturi medii ale lunii celei mai reci sub -3°C, iar celei mai calde peste 10°C. Astfel, climatul regiunii este rece, cu ierni aspre și veri răcoroase și umede. Principalul
Lunca Câlnicului, Brașov () [Corola-website/Science/300950_a_302279]
-
în 1883 de locuitori. În 1925, comuna Cazasul era arondată plășii Silistraru din același județ și era formată din satele Cazasu, Baldovinești, Pietroiu și Satu Nemțesc, cu 2128 de locuitori. Baldovinești, Pietroiu și Satu Nemțesc (redenumit General Praporgescu) s-au desprins în 1931, formând comuna Baldovinești. În 1950, comuna Cazasu a intrat în componența raionului Brăila din regiunea Galați. În 1968, ea a fost desființată și inclusă în comuna Tudor Vladimirescu, care a fost tot atunci arondată județului Brăila, reînființat. Comuna
Comuna Cazasu, Brăila () [Corola-website/Science/300945_a_302274]
-
de la munte, izolare de lumea civilizată, absența bisericii, evoluția vieții lor a primit o notă caracteristică. Cugetul omului s-a manifestat liber necunoscând nici o constrângere sau influențe. Ei s-au ghidat după legile nescrise învățate de la străbuni și după învățămintele desprinse din traiul lor de zi cu zi. Codrul care i-a adăpostit pe acești oameni i-a învățat multe taine; știu că atunci când pădurea vuiește va veni vreme ,grea” adică furtună. Văzând primăvara frunza copacilor acoperită cu o substanță cleioasă
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
din familie. In cazul în care șarpele este găsit înainte de Sânjorj, și poate fi prins acesta se păs- trează după ce i s-a tăiat capul, fiind un bun leac pentru animale în caz de mușcătură de șarpe. Multe învățături au desprins din creșterea animalelor, fiind preocupați de a selecta rase bune. Știu că vaca ,lată între țâțe” va fi bună de lapte, porcul lat între urechi și cu coada răsucită în partea dreaptă va fi rasă bună, iar oaia ,oacără” - cu
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
-l blestemă: „Corbuli, corbuli, / Nu-mi număra oili, / Că oili meli-s numărati/ Dân târg cumpârati/ Cu tablâ domneascâ. /, Irima-n tini pomneascâ/, -Atâtea cuțâtâ în unchiu tău/ Câti peni pă capu tău”.(Ioan Toderaș) O parte din credință sunt învățături desprinse din experiența de viață. Ei se comportă într-un anume fel, știind că e bine să faci așa, sau nu e bine să faci cutare lucru, fără a ști întotdeauna să motiveze de ce. Când omul își face casă, e bine
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]