15,136 matches
-
printr-un articol al lui Ion Călugăru, „Drama-pantomimă”, în care cinematograful e văzut ca fiind arta de avangardă prin excelență: „Azi Cinematograful indică drumuri, ca un reflector (...) Fotogenia, la rîndu-i, a înțeles pantomima. A creat dintr-însa basm abstract și dur (vezi creațiile Charlie Chaplin, frații Fratellini)”. Ideea filmului ca artă nouă producătoare de mituri moderne și de emoții colective se asociază cu o apologie a vitalității artelor „comice”, a carnavalului popular, și cu considerații bizare de genul: „Proletariatul a susținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Lovinescu l-a ignorat complet în calitate de critic (deși referirile la el nu lipsesc din Agende, iar într-o notă din 30 iunie 1929 menționează o relatare - în cenaclu - a lui G. Cipran „din repertoriul lui Hurmuz”...). Faptul a fost taxat dur de F. Aderca în 1937, cu ocazia apariției Istoriei... actualizate (v. „Oameni și idei la cîntar”, în Adevărul, an LI, nr. 16466, 3 octombrie 1937, p. 1-2, rubrica „Contribuții critice”, unde îi reproșează criticului „o uitare extrem de regretabilă”: anume, „extraordinarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Gestul revistei unu e privit ca „o faptă care merită, prin generozitatea ei, toate laudele” și care oferă istoricului literar „un instrument pentru înțelegerea unor forme mai nouă de literatură”. Însemnătatea ar fi, prin urmare, documentară. Verdictul estetic este foarte dur: „simple elucubrații premeditate, fără un sens mai înalt”. Apreciind, totuși „inteligența vie”, umorul „inocent și rafinat”, ingenioasele bufonerii lucide, asemănătoare „jocurilor estetice pe care le profesează în glumă școlarii” (cu deosebirea că la Urmuz „asocierea e mai adîncă și neprevăzutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
plăcuță, cu denumirea străzii, și-o montă, scoase în loc, iar pe cealaltă, o strecură în sacoșă. Tocmai se pregătea să plece, când au sosit salubrizatorii. Nu s-au prea luatîn seamă, unii cu alții. Zorile se revărsau,în culori puternice,dure, pregnant definite: albastru-închis, roșu aprins, negru intens. Tresări. Iuți pașii. Coti la dreapta, și se întoarse, prin partea din spate a străzii, la al cărei capăt plantase plăcuța cu noua denumire. Intră în propria-i curte, prin spatele casei. Câinii
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
stabilit. Și când este vorba de umplut buzunarele clientelei politice, pedeleii mai mari, sau mai pitici, nu glumesc, dau asigurări că se poate îngrășa porcul chiar și în ajun, așa că disputa cauciucurilor de iarnă trebuie tranșată scurt, cu amenzi extrem de dure ce ajung până la 4000 (patru mii de lei). Cineva, care s-a dovedit a avea mentalitatea unui brav român, al tuturor timpurilor pe care le-au apucat românii, a și început imediat să gândească „pozitiv”, vorba lui Parfeni, marele gânditor
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
profesorul l-a luat la bătaie! Îi trage cinci palme, crezând probabil că s-a ciocnit intenționat. Stani a rezistat și nu a căzut pe jos însă era surprins, nimeni nu a dat în el niciodată! Tatăl lui era destul de dur cu el și de o corectitudine dusă până la exces. Asta nu însemna că nu îi iubea. Când a fost mic de 3-4 ani l-a bătut de două ori cu cureaua, fiindcă se arunca între roțile mașinilor, numai așa l-
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
neștiutul care se Un liceu la malul mării 181 cutremură într-un nestăpânit întreg comun. Trupurile contorsionate s- au unificat, șoaptele lor se risipesc în imensitatea timpului, îi zgârie necontrolat. Îl simt peste tot în ei, lasă urme insesizabile însă dure amestecate cu nisipul care se împrăștie și-i hârjonește într-una până la durere, totul se pierde într-o stare de vis și adevăr, trezire și somn, pasiune și nesfârșire. Vremea se scurge ca o lipitoare în micul deșert de cenușă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
veceu, râcâi banda adezivă de pe pachet, iar înăuntru dau de o cutie pătrată de carton, lucioasă și fină, cu muchiile învelite în pâslă, cu colțurile rotunjite și strivite. Ridic capacul și descopăr ceva ce seamănă cu niște straturi de forme dure, ascuțite și complicate, unghiuri minuscule, curbe, colțuri și vârfuri. Le așez deoparte, pe podeaua băii, în întuneric. Cutia de carton o pun înapoi în pungile de hârtie. Printre formele dure și complicate sunt și două foi de hârtie velină. Foile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și descopăr ceva ce seamănă cu niște straturi de forme dure, ascuțite și complicate, unghiuri minuscule, curbe, colțuri și vârfuri. Le așez deoparte, pe podeaua băii, în întuneric. Cutia de carton o pun înapoi în pungile de hârtie. Printre formele dure și complicate sunt și două foi de hârtie velină. Foile astea le pun și pe ele în pungi. Pungile le mototolesc, le răsucesc și le fac cocoloș. Toate acestea le fac orbește, pipăind hârtia velină, palpând straturile de forme dure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
dure și complicate sunt și două foi de hârtie velină. Foile astea le pun și pe ele în pungi. Pungile le mototolesc, le răsucesc și le fac cocoloș. Toate acestea le fac orbește, pipăind hârtia velină, palpând straturile de forme dure și neregulate. Podeaua de sub tălpile mele - chiar și scaunul veceului - se cutremură din cauza muzicii de alături. Îți vine să le spui tuturor celor care au pierdut un copil în leagăn să se apuce de un hobby. Este uimitor cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mașinăriei. Helen se uită după el, zicând: — Ei, nu erau decât vreo treizeci și cinci de mii de dolari. Poate că nu-i nici o problemă, îi zic. E un diamant. Și Helen zice că e o problemă. Pietrele prețioase sunt cele mai dure lucruri de pe pământ, dar asta nu înseamnă că nu se pot sparge. Pot suporta o tensiune și o presiune constante, dar un impact brusc, punctual le poate face praf. Jos, pe platformă, Mona vine alergând prin rumeguș până sub noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
fi mai nepăsător față de toate care îți trec pe dinainte... Unele cărți ascund între paginile lor adevărate comori de gândire, fărâme de adevăr din marele Adevăr... Uneori schimbările (mai ales cele care se fac de dragul... „schimbării”) se lasă cu urmări dure, dureroase care, nu se mai numesc „transformări” (necesare!) doar pure „eliminări”, (exmatriculări, disponibilizări, remanieri...) Iarna, poate, n-ar fi atât de frumoasă dacă pe albul ei n-ar fi atât de mult freamăt și zarvă în așteptarea primăverii... Norocul care
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
să fac. Știu, știu, domnule Stelică, făcu concesiv secretarul. Dar erau alte timpuri... Acum nu se mai pune problema în același fel. Cine nu e cu noi, e împotriva noastră, tovarășe pensionar! îl preveni Ilici Vasile, cu un glas schimbat, dur și șuierător, fără bonomia complezentă și aparent naivă pe care o afișase mai devreme. Nu vă jucați cu noi!... Răbdarea și bunăvoință noastră nu sunt un sac fără fund!... Noi v-am avansat o propunere foarte rezonabilă. Mai gândiți-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și voi vă țineți de prostii, 'tu-vă mama voastră de golani și de bandiți!... Lasă, c-o să te-nvățăm noi cum e cu democrația! O să-ți dăm noi democrație, să te saturi!... îi șuieră iar la ureche securistul cel dur, arătându-și într-un rânjet de satisfacție dinții îngălbeniți de tutun și îmbrâncindu-l pe ușă afară, unde dădu nas în nas cu Paulică Dobrescu, care tocmai voia să intre. Ce-ai pățit, mă?!... Cine te-a caftit în halul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
actori. Cel mai trist moment este acela când odată cu părăsirea castelului, călătoria noastră pe tărâmul copilăriei se va încheia, sufletul se va maturiza, o parte din zâmbetul de pe fața noastră va dispărea și vom descoperi o altă lume mult mai dură care ne va conduce pe drumul de la vis la realitate unde vom fi nevoiți să luăm viața în piept și să dovedim că suntem pregătiți pentru următoarea etapă a vieții. Cu toate acestea mulți dintre noi sunt capabili să păstreze
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fie înghițiți de gura pământului. Acum, revenită complet din starea de șoc, lovitura adevărului mă face să dau un pas în spate. Nu poate să fie adevărat! Nu trebuie! Nu! Refuz să cred că povestea are un final atât de dur. Nu! Privirea-mi urcă spre cer. Ploaia s-a oprit dar eu continui să simt apă curgându-mi pe față. Hm... se pare că sunt lacrimi. Nu le opresc; le las să curgă, să-mi limpezească cât de cât trupul
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o rază de pasiune și totul se ascunde în umbra nopții! E ireal! Câtă durere, chin, jale! Departe, se vedea satul ca într-o ceață subțire învăluit de cântecul monoton al orologiului din sat care anunță venirea nopții. Dar această dură neliniște este potolită de revărsarea feerică a luminii lunii palide și ivirea stelelor aurii pe cer ca un zbor luminos. Mă întorc într-o parte și văd cum florile de câmp, obosite, s-au culcat în căpițele de fân, iar
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
voi mai vedea niciodată lucrurile care mi-au bucurat copilăria. Nu voi mai gândi atât de deschis, nu voi găsi răspuns la toate întrebările mele. Și cel mai important, voi descoperi lumea, așa cum este ea: o lume rea, egoistă și dură, o lume în care oamenii se compară între ei, iar ura și răutatea vorbesc. Mă simt singură și neajutorată când mă gândesc că vor veni și acele clipe. Până atunci, pot doar să visez, să alunec printre stele, să râd
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mult că nu se ocupase mai Îndeaproape de nepotul ei după moartea mamei sale. Nu avea pe atunci decît trei ani; Își amintea fețișoara palidă și lipsită de expresie pe care o afișase la cimitir. Nu plînsese, refuzase realitatea prea dură și se refugiase În lumea lui imaginară. Loïc, zdrobit de durere, Îi lăsase pe părinții lui să se ocupe de Nicolas. Jeanne Își adora nepotul, dar uneori era lipsită de tandrețe. Marie suferise și ea de aceeași lipsă de afecțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
El nu-i dădu timp să-și găsească vorbele potrivite pentru a se face iertată. - Mă Îngrijorezi, Marie, declară el cu voce surdă. Unde a dispărut femeia pe care o iubesc? Cea pe care o am În fața mea a devenit dură, inaccesibilă... egoistă chiar! Egoistă? Îi veni să urle că el era egoistul. El, care nu se gîndea decît la cursa lui cînd Întreaga ei familie era cufundată În durere. Dar vorbele i se opriră În gît. Plecă În goană, drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu putință. Părăsește insula asta și ia-o și pe Marie cu tine. Dacă n-o faci pentru ea, fă-o pentru tine și pentru mine. Te rog... Jeanne tresări și amuți pe dată. Din prag, fiica ei o țintuia dur cu privirea. Se Întrebă de cît timp intrase. - Te rog, mamă, nu te Întrerupe din pricina mea... Vocea neutră a Mariei Îi frînse inima. - Nu judeca după cîteva vorbe pe care le Înțelegi anapoda. Marie o privi cu un amestec de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să tacă. Cuvintele căpătaseră sens cînd aflase că Yvonne Încercase să-i pună definitiv căluș Mariei și că fusese plasată În arest preventiv la SRPJ la Brest. Gwen o apărase pe mama ei cu energia disperării. Yvonne era o femeie dură, intransigentă, crudă chiar. Putea uneori să Încerce o plăcere perversă făcîndu-și aproapele să sufere moral. Dar de aici pînă la a ataca fizic pe cineva, era o prăpastie pe care fiica ei refuza cu obstinație s-o depășească... Atunci Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
zece ani, o mamă nu uită genul ăsta de lucruri! - Nu știu despre ce Îmi vorbești... - Nu te cred! Jeanne se Întoarse spre fiica ei cu o mînie abia stăpînită. - N-ar fi trebuit niciodată să te Întorci! Lovitura era dură, dar Marie continuă s-o braveze. - CÎnd ai venit să mă vezi la spital, ai luat scrisoarea pe care mi-o lăsase Loïc? Răspunde-mi, da sau nu? Jeanne era lividă, la fel ca fiica ei. Cu un gest sec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de la CPEOM spre a căuta corpul scriitorului, Superfrelonul se ridica, vira la 180° și zbura spre Lands’en În lumina asfințitului, la acea oră nedefinită cînd soarele se scufundă În ocean. Chiar dacă aruncaseră anatema asupra ei, pînă și cei mai duri dintre insulari se bucuraseră că fata lui Milic fusese găsită teafără și nevătămată, iar acum serbau vestea bună la un pahar la cafeneaua din port, unde Pierre-Marie de Kersaint și soția sa le făcuseră surpriza să li se alăture. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu comparația pînă la a agăța felinare În coarnele vacilor, sau v-ați mulțumit doar să le agitați pe cele de furtună ținute În mîini? Nici măcar o mișcare din gene. Era ca o stîncă. Dar pînă și stînca cea mai dură are fisuri. Iar Marie știa care era aceea a fiicei Yvonnei. - E nemaipomenit cît Îi semeni, zise ea. Aceeași morgă. Același dispreț. - Las-o pe maică-mea În afara acestor lucruri! - Vorbeam de tatăl tău, Arthus. Gwen se ridică, roșie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]