15,241 matches
-
sa modică pe terenul poeziei (lirice) și, în consecință, și-a pus în valoare adevăratul talent. Suspinului minor i-a preferat - semn de inteligență artistică - voluptatea râsului și a jocurilor de metalimbaj. Scriitorul a tatonat și scena, dar fără a insista. Împreună cu Adrian Maniu semnează feeria în versuri Rodia de aur („Viața românească”, 1920), reprezentată la Teatrul Național din Iași, iar mai târziu la București și Craiova. Comedia într-un act V-a venit numirea, jucată la Naționalul ieșean în 1922
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
pe când noua direcție încerca să conducă la eliberarea tuturor oamenilor, fie ei monahi sau laici. De la școala Hīnayăna la Mahăyăna se observă un proces de transformare a religiozității. Hīnayăna presupune o religiozitate severă numai pentru o elită de asceți și insistă mai cu seamă pe înțelepciune ca virtute și pe meditație ca mijloc de dobândire a eliberării individuale, văzută ca dizolvare sau stingere a propriei ființe. Idealul vieții îl reprezintă arhat-ul, adică ascetul pe deplin eliberat. Religiozitatea mahayanistă este o religiozitate
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
omoare", "ca să mi-\ omoare"). care intensifică participarea afectivă a autorului anonim sau a mioarei năzdrăvane, interjecțiile ("iată", "mări"), enumerațiile, repetițiile și reluările ("stăpâne, stăpâne", "mioriță laie, laie bucălaie". "fluieraș de fag", "fluieraș de soc", "mult zice" etc.) prin care se insistă asupra aspectului înfățișat. Versificația este cea specific populară: rima împerecheată sau monorimă, ritm trohaic și măsura de cinci șase silabe, ceea ce dă o armonie interioară deosebită versurilor încât fiecare cuvânt pare că rimează cu celălalt. V. Deosebit de variată este în
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
pe hârtie amintirile au făcut-o deja, iar pe de altă parte, pentru că timpul și vârsta, cei doi dușmani nemiloși ai memorialiștilor, și-au spus În egală măsură cuvântul. Fără a minimaliza rolul memorialisticii În rescrierea istoriei comunismului românesc, vom insista În cele ce urmează mai degrabă pe aportul istoriei orale, pentru că volumul de față se Încadrează În acest domeniu, blamat de unii și susținut de alții. Dacă, imediat după revoluție, câțiva istorici au Început, cu pași timizi, să realizeze interviuri
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
din acelea cu bătăi. Tatonau. Îmi aruncau perspectiva că s-ar putea să se reia anchetele cu bătaie și nu-mi convenea. Probabil Înțeleseseră că mie nu-mi convenea treaba asta și forțau un puțin, mă șantajau. Dar acest om insista la un moment dat să afle cam aceleași lucruri care mă Întrebau și ei. Eu Încă dinainte să fiu arestat aflasem de la alții că Securitatea se folosea de informatori, cărora le ziceau „limbi”. Și atunci am zis În mintea mea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
O, fir-ar al dracu’, și io credeam că-mi dă vreo cinșpe-douăzeci de ani!” „Nuuu”, zice, „până-n trei ani.” M-am liniștit și, domne, am mers așa, fain-frumos, până În noaptea de 1 februarie, că nu voiam să spun... Ei insistau: „I-ai spus? I-ai spus? I-ai spus?”. Eu am Început cu altă statuie, că În perioada cât a fost evenimentele din Ungaria noi am fost să punem niște coroane de flori la cimitirul reformat, la frații Bolyai. În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Încoace. Servește o țigară”. „Nu, mulțumesc.” „Dar nu fumezi?” „Fumez, domn’ major, dar nu servesc, nu vă supărați.” Pentru asta, dacă-l vede’ sau Îl reclama, Îl băga la favorizare... Și pentru o țigară nu se merita... Da’ el o insistat: „Măi, eu dacă te servesc, tu nu-ți bate capul. Hai și ia țigara!”. „Domn’ major, eu n-aș vrea să aibă urmări.” „Asta eu garantez.” Iau țigara și o aprind. Și mă Întreabă: „Auzi, Pop, ce condamnare ai?”. „18
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
1. 15. Constantin Bacalbașa, „Acțiune, nu zgomot“, Conservatorul, an. XIV, nr. 195, 4 sep tembrie 1914, p. 1. marghilomanistă. Răspunzând unor acuzații că aceasta ar fi o gazetă „nemțească“, Bacalbașa ține să precizeze explicit, încă în primele numere ale ziarului, insistând asupra poziției sale independente: „Șeful partidului, cât și fruntașii lui au încredințat ziarul îngrijirii cuiva care nu este în stare să cunoască nici căile nemțești, nici cele turcești, care nu știe, după cum n-a știut niciodată în cariera lui unde
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Alecsandri), pe Eminescu și Caragiale pe care l-a cunoscut personal în redacțiile gazetelor vremii nu e în stare să-i înțeleagă și înregistrează cu abia ascunsă uimire gloria postumă a acestora. Despre Caragiale ne comunică amintiri minore și răutăcioase insistând asupra unor aspecte nefavorabile acestuia: la „abatorul vechi“ de la Colentina autorul Scrisorii pier dute se ospătează prin 1886 cu „hălci mari de ficat negru și frigărui“; în 1892 plânge în hohote în grădina birtului Enache și apoi pe stradă de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
an. XV, 11 noiembrie 1871, p. 973), destul de zbuciumate, căci „programul-manifest“ propus a fost contestat în parte de o „minoritate“ compusă din reprezentanții gazetelor Telegraful, Poporul, Opiniunea publică și Columna lui Traian, punctele de discordie nefiind însă esențiale (proiectul „minorității“ insista, în sens pozitiv, asupra necesității protejării industriei naționale: „Presa română va cere necontenit de la puterile statului de a protege cu eficacitate orice industrie națională sau împământenită, născândă sau pe cale a se consolida“ - v. proiectul minorității și programul adoptat de „congres
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în care va juca va fi anunțată la timp. Apoi afișul adaogă: 232 bucureștii de altădată drepturilor contestate statului român de a încheia tratate economice în condiții de egalitate cu alte țări; Turcia, puterea suverană, s-a opus acestei intenții, insistând ca România să accepte în continuare extinderea tratatelor comerciale încheiate cu Poarta Otomană și asupra statului național român; alte puteri s-au arătat indiferente sau chiar ostile față de această problemă (Franța, Anglia, în parte, Italia), țara noastră fiind sprijinită, într-
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
acesteia cu Anglia; Franța - slăbită în urma războiului pierdut - dorea și ea menținerea Imperiului Otoman, dar manifesta față de Rusia o atitudine binevoitoare, gândindu-se la aceasta ca la un viitor aliat împotriva puternicului și primejdiosului său vecin. E inutil să mai insistăm asupra faptului că în toate aceste calcule cinice soarta popoarelor din Balcani era subordonată intereselor egoiste ale marilor puteri. 4. Manolache Costache Epureanu, care încetase a mai fi ministru de Justiție în martie 1873, se îndepărtase treptat de Lascăr Catargiu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
P.P. Carp, G. Vernescu, V. Alecsandri, Al. Catargiu, I.C. Brătianu ș.a.): întrucât linia ferată Ploiești-Predeal trebuia terminată până în august 1878, când, potrivit convenției cu Austro-Ungaria, urma să se facă la Predeal joncțiunea cu rețeaua de căi ferate austriece, guvernul a insistat pentru votarea în acea sesiune a concesiunii. Mai mulți deputați, printre care A.C. Catargiu, CandianoPopescu, N. Blaremberg, G. Exarhu, Vl. Ghica ș.a. au cerut „votul pe față“ fiind susținuți și de I.C. Brătianu („Dacă e lucru curat, să se facă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în care erau sintetizate principalele îngrijorări ale națiunii române într-un moment de răscruce al istoriei sale. După ce mesajul preciza că „stăruințele noastre pe lângă marile puteri pentru recunoașterea și ca un drept a neutralității României au rămas fără succes“ se insista asupra izolării politice a țării noastre: „Într-o asemenea situațiune, România, abandonată de sprijinul altora, nu mai are să compteze decât pe sine. Vom invoca dară ocrotirea Dumnezeului părinților noștri care în ora pericolului nu ne-a lipsit niciodată.“ „Domnilor mei
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
acasă. în grabă, mama s-a dus la spital îmbrăcată în costumul de catifea neagră pe care și-l făcuse „să fie pentru înmormîntare”. Nu poate rămîne într-însul. „Totul trebuie să fie nou, ca la botez și la nuntă”, insistă Gința. Peste noapte i s-a făcut alt costum, din tergal. Mereu slabă, uscățivă, mama a fost totuși o femeie rezistentă. N-a zăcut nici măcar o singură zi. Nu-i plăcea să bolească. Era grăbită ca o vîntoasă ori ca
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ei. „Nu spun că n-am avut cîndva și cărți politice”, le-a întors-o moșul, „dar, dumneavoastră știți prea bine, casa asta a fost supusă la mai multe controale. N a mai rămas una”. „Totuși, matale ai bibliotecă”, au insistat ei. „Am”, le-a zis el, și a tras de sub pat o ladă mare, în care, deși au răscolit-o, cei doi n-au găsit nimic suspect. Înainte de această întîmplare, l-a mai „vizitat” un „domn”. A intrat în ogradă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un bătrîn himeric, adus de spate, cu părul alb, rar și lung, cu privirea ușor aburită. Ca dirijor are mîinile încă sigure și urechea de o perfectă acuitate. Imaginile îl înfățișau la o repetiție cu „Passacaglia” de Bach. Iată-l insistînd asupra părților dificile: „fermata, mezzo, legato”, îl aud indicînd partidelor, pe rînd, și apoi întregii orchestre. Are vocea moale, caldă, fluentă. *Vînt învolburat, de o furie nemaipomenită și rafale intempestive de ploaie. Impresie de demolare a tuturor lucrurilor. Încerc să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
schepsis anume, din rutină) prin ce se consideră „scriitor militant”. B. a răspuns că „prin această carte”, cît și prin publicistica pe care o „practic(ă) cu pasiune”, dar mai ales, a accentuat el, „prin această carte”. Cînd V.G. a insistat să afle ce „mesaj militant” are Lumea în două zile, B. (pe care l-a apucat dintr-odată obișnuitul sughiț nervos) i-a expus astfel intențiile avute: a urmărit „limita pînă la care se poate glumi”(1) și a arătat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cîrpe, pe pat. Aurica mi-a spus că a fost de curînd la Valea Glodului - dar nu și de ce -, „la un popă care știe tăti celi”, faimos prin vindecările sale miraculoase: ultima, un copil mut, cu părinți medici. N-am insistat să aflu mai multe, din jenă. Mătușa mi-l creditează și ea, indirect, povestind cum a scăpat de gîlci. La 14 ani a descoperit ceva sub pielea gîtului: „mai întîi ca niște boabe de mazăre, apoi ca niște fasole boance
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mi spune nu-mi pare deloc o romanță, ci primul capitol al unei nuvele sau al unui roman. Aproape întotdeauna și pentru cei mai mulți, afectiv, primii pași în meserie contează enorm, însutit mai mult decît etapele ulterioare. *„Publicați-mi «Posada» - a insistat Cezar Stegaru, nimerit nu știu de unde în redacție -, căci vreau să intru în eveniment” (650 de ani de la legendara bătălie dintre Basarab I și Carol Robert I de Anjou). „Celelalte poeme pot să mai aștepte - a adăugat el -, sînt perene
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la treapta I, a II-a sau la admiterea în facultate”. Dar ce originalitate i se poate găsi unei afirmații ca următoarea, referitoare la stilul de muncă: „Ne preocupă faptul ca toți tovarășii să lucreze bine din interiorul organului; noi insistăm să se lucreze din interiorul organului; să crească răspunderea organului”? Scund, îndesat, cu fălcile late, sanguinolente, V.P. insista asupra acestor „recomandări” cu o gravitate comică. Din păcate pentru el, preocupat de „lucrul din interiorul organului”, nu sesiza conotațiile vulgare, trimiterile
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
unei afirmații ca următoarea, referitoare la stilul de muncă: „Ne preocupă faptul ca toți tovarășii să lucreze bine din interiorul organului; noi insistăm să se lucreze din interiorul organului; să crească răspunderea organului”? Scund, îndesat, cu fălcile late, sanguinolente, V.P. insista asupra acestor „recomandări” cu o gravitate comică. Din păcate pentru el, preocupat de „lucrul din interiorul organului”, nu sesiza conotațiile vulgare, trimiterile la fiziologie și hoțomănie ale limbajului său. Așadar, în ciuda pretențiilor de emancipare, promoția lui rămîne în continuare captiva
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
provocare a opiniilor, moșire a ideilor, „maieutică”. Luînd cuvîntul, Al. Husar și-a citat cu recunoștință profesorii: N. Iorga, C. Rădulescu Motru, I. Petrovici, Tudor Vianu, Dimitrie Gusti, Dimitrie Caracostea. Apoi a povestit întîlnirea sa cu Iorga într-un anticariat, insistînd asupra salutului neobișnuit de atent al acestuia. Transilvănean prin naștere, el e - a spus - „victima lecturilor din Eminescu și Sadoveanu”, din cauza cărora a devenit moldovean. *Ascult, singur în cameră, la pick-up, „Concertul pentru vioară și orchestră” de Beethoven (solist: Yehudi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
îl omagiau pe domn și-i făceau daruri. N-am răbdarea să reiau Descrierea Moldovei de Dimitrie Cantemir, dar, dacă nu cumva am uitat, principele nu se referă la chestiunea în discuție. De fapt, aproape că nu are rost să insist în latura istorică, întrucît concluzia la care am ajuns e că a trebuit mai întîi să se ivească în minți ideea limitelor temporale, a importanței, dar și a efemerității vieții individului, pentru ca Anul Nou să capete însemnătatea pe care o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
După calculele sale, „toată treaba” se ridica la 6000 lei. „Mai trebuie și pentru ospătari!”, l-a avertizat șeful localului, un colonel de securitate. „Lăsați, am eu grijă de ei!”, i-a răspuns L. „Mai trebuie și pentru mine!”, a insistat colonelul. I-a dat 400 de lei, însă, a ținut el să-mi specifice, în seara respectivă, în restaurant au avut loc patru nunți! „Gîndiți-vă - a adăugat - că aproape în fiecare sîmbătă și duminică sînt atîtea!” *„Toți sînt corupți!”, mi-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]