16,589 matches
-
domeniu menționăm volumele: Album de documente moldovenești din veacul al XV-lea (1934ă; Regestele actelor moldovenești din Arhiva de la Constantinopol a Sfântului Mormânt (1934ă, Documente și zapise moldovenești de la Constantinopol. 1607-1806 (1948ă. Un număr însemnat din aceste documente, precum și unele manuscrise și obiecte de artă au fost aduse în țară și integrate patrimoniului cultural național. Mai multe studii și articole a dedicat Paul Mihail, de-a lungul a peste șase decenii, cercetării și descrierii manuscriselor privind circulația lor în Țările Române
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
însemnat din aceste documente, precum și unele manuscrise și obiecte de artă au fost aduse în țară și integrate patrimoniului cultural național. Mai multe studii și articole a dedicat Paul Mihail, de-a lungul a peste șase decenii, cercetării și descrierii manuscriselor privind circulația lor în Țările Române și dincolo de frontierele lor. Contribuții la fel de prețioase a adus istoricul și la îmbogățirea cunoștințelor despre cartea veche românească. În 1941 a publicat volumul Tipărituri românești din Basarabia de la 1812 la 1918, lucrare încununată cu
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
răsărit a trunchiului românesc. Sintetizând, putem afirma că cercetările sale au urmărit cu precădere aspecte ale istoriei culturale și ecleziastice, circulația cărților românești în aria locuită de români și în afara ei, relațiile bisericești ale poporului român cu popoarele vecine, studiul manuscriselor slave și românești, precum și al monumentelor istorice și de artă. După o viață lungă și bogată în realizări, preotul și istoricul Paul Mihail a trecut la cele veșnice în ziua de 10 octombrie 1994, la București. A fost înmormântat în
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
aniversare, la 26 ianuarie 1902, mitropolitul Iosif Naniescu încetează din viață. Când a murit avea 82 de ani și a lăsat în urma sa o amintire luminoasă. Lăsase prin testament Academiei Române impresionanta sa bibliotecă cuprinzând circa 10.000 volume și numeroase manuscrise și documente istorice. Drept recunoștință, Academia Română l-a ales pe Iosif Naniescu, în 1888, membru onorariu. În biblioteca mitropolitului moldovean se găsesc cărți de autori preromantici și romantici, mai ales francezi, italieni și englezi, dicționare și enciclopedii geografice și istorice
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
fost ales vicepreședinte al Comisiei CNIT de structuri din România, membru al Asociației Oamenilor de Știință, Filiala Iași. Profesorul Nicolae Orlovschi și-a consacrat ultimii ani elaborării unei lucrări de specialitate, intitulată Calculul structurilor din bare, care a rămas în manuscris. Prof.dr.ing. Nicolae Orlovschi a trecut în neființă la 20 aprilie 1995 și a fost înmormântat la cimitirul Eternitatea din Iași. Închinându-și întreaga viață formării multor generații de ingineri constructori, dezvoltării conceptelor de calcul structurilor din ingineria civilă și introducerii
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
barbă scurt). Biserică să este veche, bogat) și frumoas). În ea se afl) capul Sfanțului Iacob, fratele lui Ioan, precum și numeroase relicve. Casa lui Anna, În care Iisus a fost interogat și lovit, se afl) În curtea bisericii. Colecția de manuscrise a bisericii este cea mai bogat) din afara Armeniei sovietice. Dalele antice sunt superbe. Ins) toate aceste lucruri au, Într-un fel, o valoare secundar). Noi, cei din afara acestei culturi, nu suntem destul de avizați pentru a le putea aprecia. Modul nostru
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
levantini și cultură era cultur). Dar În aceste vremuri, cănd exist) atacuri armate de Yom Kippur, r)zboaie precum cel din Vietnam, afaceri de tip Watergate, criminali că Charles Manșon sau Amin Dada, masacre teroriste la Jocurile Olimpice, ce mai Înseamn) manuscrisele cu miniaturi, ce mai Înseamn) capodoperele din fier forjat, ce mai Înseamn) locurile sfinte? Ajungem curând la discuții despre problemele contemporane. Arhiepiscopul este chemat la telefon; se scuz) În dou) limbi și, când se Întoarce, ne spune c) a vorbit
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Înțeleg de ce ferestrele lui nu sunt sp)lațe; sp)lându-le, le-ar da o str)lucire care ar strică Întreaga atmosfer). Locul acesta este perfect așa cum e - o cuvertur) dintr-o țes)tur) colorat) pe saltea, o gr)mad) de manuscrise cu urme de cești de cafea. N-ar strică puțin) c)ldur), Ins) acest lucru nu e neap)rât necesar, ne vom Inc)lzi cu votc). Votca israelian) este foarte bun). La fel si șlibovița, rachiul și țuică - chiar și
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
de câțiva centimetri În pavaj. Lumină tremur) prin bolta de frunze. În ziua aceasta nu vreau s) merg mai departe. Am avut aceeași senzație atunci când am vizitat biserică armean), unde b)trânul bibliotecar mi-a ar)țâț colecția să de manuscrise cu miniaturi. Mi-a explicat c) sub pardoseala bisericii se afl) un rezervor str)vechi, care asigură exact gradul de umiditate necesar conserv)rii acestor documente. Că și atunci, sunt tentat s) m) așez, s) nu m) clintesc o veșnicie
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
nu este amenințat) numai de dușmanii lor arabi, ci e subminat) și din interior, spune Talmon. Dup) victoria din 1967, Israelul s-a putut consideră pentru scurt timp o putere militar). S-ar mai putea considera, spune Talmon Într-un manuscris pe care mi l-a trimis, „una dintre puținele ț)ri din istovita lume contemporan) ce are o finalitate”1. Consider aceast) afirmație de o important) major). Israelienii au dus un r)zboi - și nu echivalentul moral al r)zboiului
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
și mânc)rurile franțuzești fondues, denumirile vinurilor, Împreun) cu știri despre dezastre și fapte revolt)toare peste tot In lume. Și aici, exact cum le-am l)sat, sunt c)rți, ziare și discuri, teancuri de scrisori, colete, reviste și manuscrise. Imposibil s) ții pasul cu corespondență. Oscar Wilde spunea c) a cunoscut un tan)r promit)tor care s-a distrus din cauza viciului de a r)spunde la scrisori. Imposibil s) o scoți la cap)ț cu acest morman de
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
culturi, credința că lacurile sunt locuite de monștri. Odată cu Înserarea, se producea o schimbare de lumină care ne afecta pe toți, dându-ne un sentiment ciudat. Lacul și-a pus amprenta și pe imaginea finală a spectacolului: Treplev Își distrugea manuscrisul și Îl arunca În lac, apoi se Împușca și dispărea printre siluetele plutitoare ale paginilor deșirate, albe, În contrast cu suprafața lucioasă, neagră a apei, care Îl Înghițea. Pescărușul la New York Dacă la Tokyo scena plină de apă dădea impresia de naturalism
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
nu-i, dispăruse În culise. După un moment intens pe scenă și o pauză supracehoviană, a reapărut. Trigorin era În lacrimi, conștient de contribuția lui la sinuciderea tânărului scriitor: căci acest Trigorin Îl văzuse pe Treplev arzându-și În sobă manuscrisul (o imagine inspirată din Hedda Gabler, mai domestică decât viziunea lirică a trupului ce dispare În lac, cu paginile plutind, de la Tokyo, dar pe care o doream la fel de violentă). Efectul asupra sălii a fost electric. Intensitatea momentului a avut darul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
să Îl conving pe Andrei Șerban să scrie, pentru o editură franceză, o carte de mărturii asupra traiectoriei sale. Acolo unde eu am eșuat, Editura Polirom a reușit și nu pot decât să mă bucur. Am fost surprins, citind fragmentele manuscrisului la a cărui naștere asistam, de calitatea scrisului lui Andrei Șerban. Am descoperit astfel o fațetă a lui Andrei Șerban pe care o ignoram - cea a unui autentic scriitor. Paginile cărții sunt traversate de fluiditatea și transparența caracteristice spectacolelor sale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
fie recunoscător tatei, a scris un articol oribil de entuziast despre mine, vreo cinci sute de rânduri debordând de elogii dezgustătoare; a fost interceptat la timp de tata și Îmi amintesc cum scrâșneam amândoi din dinți și gemeam În timp ce citeam manuscrisul - era ritualul adoptat de familia noastră când avea de-a face cu ceva de prost gust sau cu gafa cuiva. Povestea asta m-a lecuit definitiv de orice preocupare pentru gloria literară și a fost probabil cauza acelei indiferențe aproape
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a doua al cărui glas se zbuciuma În pâcla unei proze ritmice, În timp ce urmăreai tremurul nervos al sărmanelor lui degete neîndemânatice, dar prudente, de fiecare dată când vâra pagina pe care o terminase sub cele ce trebuiau să urmeze, astfel Încât manuscrisul Își menținea pe tot parcursul lecturii jalnica și Înfricoșătoarea lui grosime. Mai era tânărul poet În care confrații invidioși nu puteau să nu vadă o tulburătoare licărire de geniu la fel de evidentă ca dungile unui sconcs; ținându-se drept pe scenă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
s-ar fi descurcat niciodată în acele texte pentru furnici, 6-7 pagini „de mașină”. Bizara mea grafie îi uimea pe colegi și țin minte ce încântat a fost Nichita Stănescu când i-am oferit, pentru colecția sa de curiozități, un manuscris. Am crescut pe loc în ochii lui. Mai târziu (după ce am trecut la pix - cu stiloul nu am scris niciodată - și performanțele mele au mai scăzut: dintr-o pagină nu mai ieșeau acum decât vreo 5-6 dactilografiate) i-am dăruit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
după ce am trecut la pix - cu stiloul nu am scris niciodată - și performanțele mele au mai scăzut: dintr-o pagină nu mai ieșeau acum decât vreo 5-6 dactilografiate) i-am dăruit și Danei Dumitriu o foaie cu litere microscopice, chiar manuscrisul unuia din articolele pe care i le-am consacrat de-a lungul anilor. El l-a tăiat în opt părți egale - întreg sau astfel îmbucătățit era la fel de nedescifrabil - și a așezat mostrele sub sticlă, le-a „expus”. Încât, pe urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ani de căsnicie, i-aș fi propus să fugim împreună în lume: în lumea ispititoare, ca un hău, ca un abis, a provinciei... * Bizarul scriitor Urmuz mi-a jucat și mie o festă, șterpelindu-mi, printr-un duh al său, manuscrisul unui articol pe care, luându-mi inima în dinți, l-am scris despre el, în 1967-1968. Cum nu apucasem să-l dactilografiez, pierderea lui reprezenta pentru mine o adevărată tragedie. A fost primul și ultimul text compus de mine pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
după cum l-am informat pe cititor (v. mai sus) - cu un creion chimic extrem de ascuțit, foarte mărunt, într-atât încât, dintr-o jumătate de coală de text „ieșeau”, cu citate cu tot, vreo patru pagini dactilografiate. Din această serie de manuscrise, în momentul de față nu s-a mai păstrat decât foarte puțin; mai târziu am trecut la pix, continuând să scriu foarte mărunt, totuși nu atât de mărunt ca înainte, când foloseam imposibilul creion chimic. Cred că tocmai această grafie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
am trecut la pix, continuând să scriu foarte mărunt, totuși nu atât de mărunt ca înainte, când foloseam imposibilul creion chimic. Cred că tocmai această grafie stranie, „anormală” a trezit interesul lui Urmuz, drept care a dispus sustragerea prețiosului - pentru mine - manuscris. * Întâlnindu-mă cu autorul despre care tocmai scrisesem o cronică, nu negativă, dar conținând serioase obiecții, discutăm despre una, alta: nici o vorbă despre cronica respectivă; mândria îi interzice autorului să pomenească măcar despre ea; nici un cuvânt de mulțumire, nici un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mi le-a acordat cu acel prilej și pe care aproape că le puteam „reciti” pe chipurile lor. * În una din cărțile lui Paul Goma, pe care, la începutul anilor ’70, autorul mi-a dat-o s-o citesc în manuscris există un personaj interesant, particularizat printr-o „mică” ciudățenie. Constând în faptul că el, acel bărbat deja matur pare-mi-se, avea fobia statului pe spate. Într-o atare postură (nebărbătească) se simțea vulnerabil, dezarmat, dinainte învins. Ca prins în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
el... N-am fost în stare s-o scutesc pe mama de această penibilă pățanie postumă... * Nu am purtat doliu după mama. Sau nu multă vreme. Și totuși, un semn de doliu există, undeva printre hârtiile mele. Mai exact în manuscrisul Dicționarului personajelor lui Dostoievski. Când mama s-a îmbolnăvit pe neașteptate, lucram la personajul Katerina Ivanovna din Frații Karamazov. Pe 15 decembrie am internat-o la Spitalul nr. 9, iar pe 21 (era într-o luni) un profesor, o somitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
stare s-o fac, „continuând-o” pe fatala (și pentru mine) Katerina Ivanovna, am început o nouă pagină, lăsând-o pe precedenta ca memento, pe trei sferturi goală. Semnul meu de doliu a fost, și mai este încă, acolo, în manuscris, unul alb - ca la chinezi. * La câteva săptămâni după moartea mamei, a sunat o prietenă a ei, una din puținele care mai rămăseseră în viață și cu care se conversa din când în când la telefon, în rusește. Nu știa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Plimbarea cea mai lungă prin Clujul studenției... La „Patria” vizionând, cu tanti Tony și Doina, Umbrelele din Cherbourg etc. etc. Înainte ca lectorul - neinformat - să-și piardă cu totul răbdarea, va interveni pseudo-editorul care, chipurile, găsise aceste foi răzlețe de manuscris neinteligibil și căruia îi revine rolul de a se dumiri, de a prinde firul. Își va aduce vag aminte că în După-amiaza de sâmbătă a citit ceva despre doi frați care merg voioși la film și va deduce că și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]