13,710 matches
-
mai vechea colonie din Québec și câteva insule din Caraibe, Africa de Nord (Algeria În special) era singura colonie franceză În care europenii se așezaseră În număr mare. Dar mulți dintre aceștia nu erau francezi, ci spanioli, italieni, greci sau de alte naționalități. Chiar și un algerian tipic francez ca Albert Camus era parte spaniol, parte francez, iar strămoșii lui de origine franceză sosiseră foarte recent În Algeria. Franța nu avusese de multă vreme un excedent de populație. și spre deosebire de Rusia, Polonia, Grecia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un discurs din 19 iunie 1967, condamnându-i pe cei care sprijiniseră Israelul În conflictul recent, Gomu³ka Îi confunda fără jenă pe oponenții săi evrei cu statul sionist: „Doresc să anunț că nu-i vom Împiedica pe cetățenii polonezi de naționalitate evreiască să se Întoarcă șsicț În Israel, dacă așa vor. Poziția noastră e că fiecare cetățean polonez trebuie să aibă o țară: Polonia populară... Cei care se simt vizați de aceste cuvinte, indiferent de naționalitate, vor ști să tragă concluziile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Împiedica pe cetățenii polonezi de naționalitate evreiască să se Întoarcă șsicț În Israel, dacă așa vor. Poziția noastră e că fiecare cetățean polonez trebuie să aibă o țară: Polonia populară... Cei care se simt vizați de aceste cuvinte, indiferent de naționalitate, vor ști să tragă concluziile. Nu vrem o a Cincea Coloană la noi În țară”. Referința la evrei ca la a Cincea Coloană a Poloniei a fost transmisă la radio și televiziune și auzită de milioane de polonezi. Mesajul era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dreptul la autonomie pentru regiunile istorice ale țării, Îndeosebi Catalonia și țara Bascilor. Articolul 2 din Constituție afirmă „unitatea indisolubilă a națiunii spaniole, patria comună și indivizibilă a tuturor spaniolilor”, dar tot el „recunoaște și garantează dreptul la autonomie al naționalităților și regiunilor care o alcătuiesc și solidaritatea tuturor”. Statutele de autonomie aferente recunoșteau realitatea străveche a diversității lingvistice și a sentimentului regional În statul spaniol până atunci ultracentralizat: ele menționau importanța demografică disproporționată a Cataloniei În special și importanța tendinței
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cea din Tadjikistan s-a mărit cu aproape 50%. Rusia europeană, se temeau conducătorii ei, era sub amenințarea demografică a minorităților interne: după cum a admis un Leonid Brejnev suferind la Congresul al XXVI-lea al partidului din februarie 1981, „chestiunea naționalităților” nu era rezolvată. Dacă ocupația Afganistanului s-ar fi soldat cu instalarea unui guvern stabil și prietenos la Kabul, liderii sovietici ar fi bifat un dublu succes. Ei ar fi Întărit prezența Moscovei În Orientul Mijlociu, trimițând În același timp un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În mai 1988, În urma unui acord cu Pakistanul și Afganistanul Încheiat la Geneva și garantat de ambele mari puteri, trupele sovietice au Început retragerea. Ultimii soldați ai Armatei Roșii au plecat pe 15 februarie 198915. Departe de a rezolva chestiunea naționalităților, aventura din Afganistan nu a făcut decât să o exacerbeze. Dacă URSS se confrunta acum cu o diversitate de minorități naționale, era numai vina ei: la urma urmelor, Lenin și urmașii lui sunt cei care au inventat diferite „națiuni” și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lui sunt cei care au inventat diferite „națiuni” și le-au atribuit regiuni și republici corespunzătoare. Reflectând practicile imperiale din alte părți, Moscova favorizase - În locuri unde cu 50 de ani În urmă nici nu se auzise de națiuni și naționalități - apariția unor instituții și intelighenții grupate În jurul unei „capitale” sau al unui centru urban național. În Caucaz sau În republicile din Asia Centrală, prim-secretarii Partidului Comunist erau de obicei selecționați din grupul etnic majoritar. Firește că, pentru a-și asigura
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
se dezbina sub impactul tendințelor centrifuge ale administratorilor locali care Își protejau nervos propriile interese. Gorbaciov pare să nu fi Înțeles pe deplin acest proces. „Tovarăși”, informa el partidul În 1987, „putem spune cu Îndreptățire că În țara noastră problema naționalităților a fost rezolvată”. Poate nici el nu credea complet ce spunea, Însă Își imagina probabil că rezolvarea unor vechi doleanțe și o oarecare slăbire a controlului de la centru erau suficiente (În 1989, de exemplu, tătarilor din Crimeea li s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
35 milioane la o populație de 2,5 milioane: doar 54%. Zona rurală era Încă populată de baltici, dar orașele erau din ce În ce mai „rusești” și rusofone: o transformare detestată. Primele tulburări din regiune au fost așadar suscitate de problema limbii și naționalității, dar și de amintirea aferentă a miilor de localnici „subversivi” care fuseseră deportați În Siberia. Pe 23 august 1987 au avut loc demonstrații simultane la Vilnius, Riga și Tallinn pentru a marca aniversarea Pactului Ribbentrop-Molotov, urmate la Riga, trei luni
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
an, Bosnia era 44% musulmană, 31% sârbă și 17% croată. Chiar și micul Muntenegru era un amestec de muntenegreni, sârbi, musulmani, albanezi și croați - pe lângă cei care s-au declarat la recensământ „iugoslavi”. Locuitorii zonelor multietnice aproape că nu remarcau naționalitatea sau religia prietenilor și vecinilor. Căsătoriile „mixte” erau din ce În ce mai des Întâlnite. Într-adevăr, liniile de demarcație „etnice” din Iugoslavia nu au fost niciodată clar definite, lucru ilustrat de distincțiile lingvistice. Albanezii și slovenii vorbesc limbi diferite. Macedonenii vorbesc macedoneana (adică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cel național. Mulți bosniaci evident musulmani erau complet laicizați - și, oricum, nu aveau nimic În comun cu albanezii musulmani (și nu toți albanezii erau musulmani, detaliu neglijat frecvent de inamicii lor). Deși nu Încape Îndoială că vechea practică otomană a naționalității definite prin religie lăsase urme (la slavii sudici ea a avut efectul de a exagera rolul creștinismului ortodox), ele erau din ce În ce mai atenuate. Deși iugoslavii din generația mai veche aveau În continuare prejudecăți (Franjo Tudjman, viitorul președinte al Croației, era de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În Franța: Le Kosovo c’est votre Algérie dans l’Orléanais. Dacă antipatia sârbilor față de albanezi izvora din proximitate și nesiguranță, la extremitatea nordică a Iugoslaviei disprețul pentru amărâții din sud nu avea substrat etnic și se baza nu pe naționalitate, ci pe situația economică. Ca și În Italia, nordul prosper antipatiza populația mizeră din sud, care trăia, aparent, din subvenții asigurate de concetățenii mai harnici. Contrastul dintre bogăție și sărăcie se accentua În Iugoslavia și se corela provocator cu geografia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cetățeni străini sau apatrizi, o lege postbelică a decis că, În afară de cei care activaseră În mișcări de rezistență organizată, evreii supraviețuitori ajunși În Belgia după război nu vor primi nici un fel de despăgubiri. În octombrie 1944, autoritățile belgiene atribuiau automat naționalitatea „germană” oricărui supraviețuitor evreu din țară care nu-și putea dovedi cetățenia belgiană. Teoretic, această măsură desființa toate distincțiile „rasiale” din timpul războiului - dar tot ea Îi transforma pe evreii scăpați cu viață În inamici străini care puteau fi Încarcerați
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
doilea oraș ca mărime din Polonia -, ele au primit ulterior o semnificație diferită. Deși 93% din cei aproximativ 1,5 milioane de oameni uciși la Auschwitz erau evrei, muzeul creat acolo sub regimul comunist postbelic clasifica victimele numai pe baza naționalității: polonezi, unguri, germani etc. E adevărat, copiii polonezi aflați În excursie cu școala erau puși În fața fotografiilor șocante și priveau grămezi de pantofi, păr și ochelari. Dar fără să li se spună că mai tot ce vedeau le aparținuse evreilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care ar neglija marea cantitate de scrieri în latină și anglo-normandă ar oferi o imagine falsă a situației literare si a culturii generale engleze. Această recomandare a literatorii comparate nu implică nicidecum neglijarea studiului diferitelor literaturi naționale. Dimpotrivă, tocmai problema "naționalității" și a contribuțiilor distincte ale diferitelor națiuni la acest proces literar general ar trebui să fie considerată problema centrală, însă în loc să fie studiată cu claritate teoretică, sentimentele naționaliste și teoriile rasiste au creat confuzie în jurul problemei. A stabili în mod
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
Orice analiză obiectivă se cuvine să distingă cu grijă problemele privind originea rasială a autorilor și problemele sociologice referitoare la proveniență și mediu de problemele privind influența reală a peisajului și de problemele tradiției și modei literare. 84 Problemele de "naționalitate" devin deosebit de spinoase atunci când trebuie să ne pronunțăm dacă literaturile scrise în aceeași limbă sunt literaturi naționale distincte, așa cum sunt, în mod sigur, literatura americană și literatura irlandeză modernă. De exemplu, întrebarea, de ce Goldsmith, Sterne și Sheridan nu aparțin literaturii
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
Cele două articole se intitulează "La nationalité dans l'Art" și "L'Idealité dans l'Art", publicate consecutiv la diferență de o zi, ambele prefațând într-un fel deschiderea atât a Salonului Oficial cât mai ales a Expoziției Societății "Ileana". "Naționalitatea" și "idealitatea" în artă constituie cei doi poli pe care se întemeiază judecata critică a lui Bachelin cât și teza pe care o preia și o susține cu argumente, și anume Leon Bachelin susține că arta trebuie să fie națională
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
claviatură vie și sensibilă"104. Cât despre Taine, acesta "s-a consacrat definirii acestor originalități etnice pe care le explică prin intermediul locului, a rasei și a epocii, teorii îndeajuns de cunoscute pentru a nu ne opri îndelung asupra lor"105. Naționalitatea în artă nu exclude pentru Bachelin educația primită în marile centre artistice, Paris, München, Düsseldorf, unde artistul, "geniul poporului și al rasei sale", poate achiziționa competența tehnică. Expozițiile internaționale favorizează circulația ideilor, emulația și un fel de cosmopolitism artistic, acceptabil
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
stabilește între tradiție și modernitate sub raportul artei, pentru că valorificarea tradiției are loc sub semnul modernității: "Arta modernă nu progresează decât prin modernitate". Tradiția se face remarcată, este recuperată și resemnificată prin "contemporaneitatea visului cu realitatea". Dacă se îndepărtează de la "naționalitatea și tradiția care l-a produs", arta nouă, modernă se pierde, devine o artă de împrumut. Deși există o școală de Belle Arte și una de Arte și meserii în România, cum constată Bachelin, nu există o specializare în domeniul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fără fond» și puterea intelectualilor”, Sfera Politicii, anul IV, nr. 29-30, iulie-august. Bădescu, I., 1988, Timp și cultură, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Bădescu, I.; Dungaciu, D.; Baltasiu, R., 1996, Istoria Sociologiei. Teorii contemporane, Editura Eminescu, București. Brătianu, I.C., 1853, „Naționalitatea”, Republica Română (Bruxelles), nr. 2. Cernea, M., 1991, Putting People First: Sociological Variables in Rural Development, Oxford University Press, Washington. Constantinescu-Galiceni, V.; Ungureanu, Ion, 1983, Teorii sociologice contemporane, Editura Didactică și Pedagogică, București.. Costea, Ș.; Larionescu, M.; Tănăsescu, F., 1996
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
română cu ocazia retragerii din 28 Iunie 1940. 3. Comandanții de Comp. (baterie, escadroane), formațiuni și servicii vor organiza o poliție interioară în unitățile lor pentru ca ostașii să nu se dedea la devastări sau masacre contra populației civile, indiferent de ce naționalitate ar fi. În acest scop fiecare comand. de Comp. (baterie, escadron), formațiune și servicii vor face tabele de toți oamenii din unitățile, formațiunile și serviciile respective și după ce vor explica ostașilor cele de mai sus, vor pune pe fiecare să
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
tuturor evreilor și străinilor refugiați din Rusia Sovietică, din Galiția și chiar din Ungaria revoluționară, totuși, atât Decretul-Lege No. 2085 din 28 Mai 1919, privitor la evreii din vechiul Regat, cât și art. 56 și urm. din Legea pentru dobândirea naționalității române din 1924528, nu fac aplicația tratatului minorităților (art. 7), ci aplicația dispozițiunilor din tratatele de la Trianon și Saint Germain, pretinzând pentru evreii din vechiul Regat, să fie născuți în țară sau chiar în străinătate, dar din părinți așezați în
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
cetățenie, s'a deschis cea mai largă posibilitate de a se obține cetățenia în mod fraudulos. În ce privește evreii din teritoriile alipite, situațiunea lor de cetățeni a fost clar precizată apoi, în art. 56 din Legea privitoare la dobândirea și pierderea naționalității române din 24 Februarie 1924, care recunoaște ca cetățeni români pe toți locuitorii din Bucovina, Transilvania, Banat, Basarabia, Dobrogea Nouă, fără vreo altă formalitate. Prin această încetățenire în masă, s'a deschis evreilor drum larg de infiltrațiune în toate ramurile
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
a fi confirmați cetățeni. Astfel art. 88 din Regulamentul din 9 Martie 1938530 prevede: "Evreii care au făcut declarațiuni că voiesc să dobândească dreptul cetățenesc și că ar fi trecut în registrele jurnale ținute de Tribunale sau Judecătorii, au dobândit naționalitatea română, dacă au întrunit condițiunile mai jos arătate: Categoria I-a. să fie locuitori ai vechiului Regat; să fie născut în țară; să nu fi fost supus al unui stat străin. Categoria II-a. să fie locuitori ai vechiului Regat
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
acestui proces de înstrăinare, ar urma să se ia măsuri de indisponibilizarea acestor bunuri în mâinile evreilor din Transilvania, fiindcă altfel se operează pe căi de fapt o înstrăinare iar nu o românizare. Evreii din Basarabia care se bucurau de naționalitatea română la 28 Iunie 1940, sunt declarați români prin Decretul No. 2507 din 4 Septembrie 1941. Ori acești evrei, în masă s'au dovedit dușmani fățiși ai poporului românesc și trebuiesc scoși în afară de lege. Este adevărat că art. 3 din
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]