13,698 matches
-
m-a întrebat cu vocea sugrumată: „Ai auzit?” Am ridicat din umeri: „Ce?” „Domnul Corneliu a fost împușcat mortal de un individ neidentificat!... Asta a fost prima informație din «buletinul» Vocii Americii”. Am privit-o uluit. Îi apăruseră lacrimi pe obraz. Am încercat să spun ceva, dar n-am găsit cuvintele trebuitoare. Mi-a telefonat Lucica. Înainte cu doar cinci minute de a i se da legătura, a auzit și ea aceeași știre. N-am mai putut să citesc. M-am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
roșu” ș.a.m.d. *„Nu veți putea scrie niciodată pătrunzător despre problemele sociale, le-am spus cîtorva de la ziar, dacă nu veți trăi aidoma oamenilor de rînd.” Un fățarnic, în fața mea, a bufnit în rîs pînă a făcut gropițe în obrajii lui bucălați. *A fost adus să țină o expunere organizației de partid a ziarului și revistei I. Constantinescu, directorul sucursalei Bacău a Băncii Naționale. Un bărbat scund, strîmt în umeri, față ușor pleoștită, gură asimetrică. Tema sa: „Noul mecanism economic
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Ai nevoie de mine? Ea: To night, maybe! *Întîlnire neașteptată, în dreptul Arhivelor, cu Sandu Rușinoiu, fost coleg de facultate. Figură exotică, de maur, pare puternic ca un hamal. Cum mă vede, îmi face „complimente”: că arăt bine, am roșeață în obraji și pielea întinsă. Plăcut surprins de aceste constatări, îl contrazic moale. Trage cu ochiul și spre chelie, dar despre ea nu zice nimic. El are părul des și cîrlionțat, cărunt la bază și negru la vîrf. E - îmi spune - directorul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la capăt, apoi a punctat: „Nu uitați, Maestre, că fîlfîirile fac curent, iar curentul vă poate trage... deoparte!” Lecturile nu schimbă nici temperamentul, nici caracterul. Îmbunătățesc pe cei buni; strică și mai rău pe cei răi. Încă o noțiune uitată: obrazul. „Pentru el (Iorga) «obrazul» era un concept adînc și plin de emoție, însemnînd o sinteză de datorie, largheță, pudoare, însemnînd un fapt în același timp concret și abstract, o emoție complexă și promptă, o garanție a omeniei, ceva într un
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
punctat: „Nu uitați, Maestre, că fîlfîirile fac curent, iar curentul vă poate trage... deoparte!” Lecturile nu schimbă nici temperamentul, nici caracterul. Îmbunătățesc pe cei buni; strică și mai rău pe cei răi. Încă o noțiune uitată: obrazul. „Pentru el (Iorga) «obrazul» era un concept adînc și plin de emoție, însemnînd o sinteză de datorie, largheță, pudoare, însemnînd un fapt în același timp concret și abstract, o emoție complexă și promptă, o garanție a omeniei, ceva într un fel senzual și pur
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Al. Grigorescu a dat o petrecere în sala de ședințe a ziarului. Nu l-am văzut o clipă nostalgic, îngrijorat de cele ce vor urma. Dimpotrivă, jubila și gusta aluziile celor ce spuneau bancuri despre „bătutul rîmei în pămînt”. Cu obrajii încinși, îi contrazicea rîzînd: „Mai merge, mai merge!” Nu e singurul caz de îmbătrînire fără gravitate, cu gîndul la „jucării”, deși nimic din comportarea sa din zilele normale nu arată că l-ar tenta „aventura”. Impresia pe care o face
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
va vinde casa: „Am niște tineri pe care vreau să-i aduc lîngă mine. Să mă îngrijească, dacă voi avea un moment de slăbiciune. Să-mi aducă o pîine cînd nu pot, lapte, dacă vreau lapte...” Vorbele lui îmi pălmuiesc obrazul fără motiv. Ce, noi l-am ignorat? încerc să-l înțeleg: cred că e pur și simplu speriat de singurătate. În urmă cu cîteva zile a murit tovarășul lui de schimb de la Fabrica „Letea”. Apoi doi frați de-ai lui
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Eu chiar și cînd prăjesc cartofi, pot avea «nebunia existențială»”. „Dar el?”, întreb pentru a nu părea complet indiferent. „El e cel ce aduce haosul”. *Ani îmi povestește că, în magazinul de pîine, o fată de 15-16 ani, „roșie-n obraz, bine îmbrăcată”, o întreba pe alta, colegă, la coadă, de față cu lumea, „unde-i, fă, cutare, să-i f... un picior în fund?”! Dimineață, pe peretele aceluiași magazin era scris cu cretă cuvîntul „p...dă”! „Pîine și p...dă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
E unul dintre cei curajoși la șuetă și oportuniști pe hîrtie, liberal în pauze și dogmatic în manifestările care contează. Sacrificat pentru Cioran și Eliade - iată o diversiune care nu ține! *Bravînd, dar cu maxilarul strîns, bombat spre urechi, încît obrajii îi deveniseră concavi, Genoiu a început prin a spune, cu un aer de superioritate jignită, că se află într-un „an jubiliar”: al douăzeci și cincilea de cînd a venit la Bacău, timp în care a lucrat pentru cultura locală
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Vasile Cluci din Flămînzi, jud. Botoșani, care numai puțin deștept era... El era, Balan, profesorul clasei Întregi de matematică, cine nu 820 pricepea, la el alerga și căpăta lămurire tot atunci. șef de clasă era Cornescu Traian, dar n-avea obraz nici de feli. Cât a fost În clasă cu noi s-a purtat frumos, dar după ce a venit de la München n-a mai scris un cuvânt unui coleg, că-i era rușine. Balan s-a stins din viață la 2
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
să văd secția matale muzeală cu prilejul serbării semicentenarului liceului No. 2; dar, dacă nu se poate... M-am deprins să fiu tratat ca oaia neagră Între cele albe și aceasta pentru că n-am fost oportunist ca alții, nici fără obraz ca ei, să excursionez prin toate partidele politice, ca să trec de-a dreptul de la Închisoare - la demnități și titluri onorifice, ca să mă autozeific prin cele anuare, că altfel n-aș putea unde. Resemnarea este, de altfel, caracteristica bătrâneții. Totuși să
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
la predarea lor, nu a fost unul fără defecte. Dacă aceasta este situația, la ce le mai fabrică? Au urmat apoi alte ore de așteptat la factură. Am fost prost inspirat că nu am dat bacșiș dactilografelor, care spuneau de la obraz că unde au mers 70.000 de lei mai merge și o sută pentru cafeaua lor. La facturare a trebuit să dau 2.688 de lei în plus pentru că turismul avea unele îmbunătățiri. Am dat și am tăcut. A trebuit
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cu strângere de inimă cea de a doua revizie și, până atunci, strâng bani la ciorap. În sinea mea îi dau dreptate unui chelner care, cu câțiva ani în urmă, la un restaurant de pe Litoral, mi-a trântit-o de la obraz: Voi, intelectualii, sunteți păduchi, noi suntem oameni, nu voi. Ce dacă ești doctor? Tot păduche ești. N-ai mașină, n-ai via pe care o am eu. Când ieși la aer să te răcorești, că aici nu e de tine
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
calitate, urât prezentate, cu pământ și cu frunze intrate în putrefacție. Dar toate aceste mărfuri, pe care nu le-ar mânca nici porcii, sunt categorisite drept calitate extra și, bineînțeles, la prețuri extra. Toate aceste magazine sunt o rușine pe obrazul țării noastre, o pecingine care probabil se va vindeca greu. Ce ne-am face noi oare, tov. președinte, dacă nu ar mai fi nici amărâții noștri de țărani, care vin la piețele agroalimentare cu produsele lor frumoase și proaspete cu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nu pe limba lor să și vrei, nu poți , măcar foarte pe șleau. Sunt sigur că a devenit insuficient ce fac aceia ce răspund minciunii grosolane, calomniei, amenințării, denunțului cu foarte fine și frumoase eseuri, mici parabole despre dialog, bună-credință, obraz, adevăr etc. etc. Și-apoi, nu s-a spus cândva, cu bunăvoință probabil, că de trăiești la Roma, trebuie s-o faci asemenea romanilor? în sfârșit, am mai spus-o, sunt lucruri la care e inutil să răspunzi, dar sunt
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
lui vor pătimi ceea ce îi face astăzi pe alții să pătimească? Ceea ce întreprinde el astăzi este conform cu convingerile sale comuniste, cu năzuințele sale din tinerețe? Dar Constantin Dăscălescu, care s-a considerat un părinte al noului Galați? Nu-i crapă obrazul de rușine acestui țăran din Breaza de Sus când semnează acte prin care nenorocește oameni ca și el? Niciunul dintre acești doi oameni, cu mari răspunderi pe hârtie, nu are nicio tresărire când sprijină ca niște mecanisme lipsite de gândire
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
-i amintim înalt Prea Fericirii Sale câte ceva din Așezământul Mânăstirii Antim, scris de însuși mitropolitul Țării Românești, care a suferit moarte de martir, fiind omorât de turci și aruncat în apele râului Marița. De va îndrăzni cineva, orice fel de obraz ar fi, sau parte bisericească, sau parte mirenească, sau mic, sau mare, sau de-al locului, sau străin să strice sau să strămute ceva dintru acestea ce cu bunăvoință le-am așezat, unul ca acela să fie afurisit de Tatăl
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de colege, care toate știu, și de șefii care, altfel, știți dvs îi zboară și pe ea și pe responsabilul de magazin, undeva, tocmai la periferie. Ca fiecare om, are greutățile sale și, de o mână spală pe alta, iar obrazul, și dacă nu este spălat, se mai poate farda. Bani să ai! Acesta este și singurul motiv pentru care casierițele de la magazinele din România NU îi dau clientului și bonul, fiindcă operația de înșelare se face numai atunci când clientul a
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
fărâmă din adevărul crud al decepțiilor unui întreg popor și partid; lecția pe care moralizatorii de astăzi i-au dat-o a fost dură și exemplară pentru toți cei care ar mai fi simțit urcându-li-se sângele indignării în obraji și ar mai fi fost tentați să repete acest izolat până la resemnare strigăt de rușine. Congresul din aceste zile al cui este? Este un congres la crimei morale, dar și al crimei pândind sângeroasă în ungherele activului politic; este congresul
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
a dimineții, carâmbul stâlcit al clovnului din creier ciocănea secundele. Știam despre ce palmă și despre ce exil vechi și nou și perpetuu și despre ce amară sărbătoare a descătușării vorbește poeta: „Singurătatea celor patru scânduri/ din palma plesnită peste obraz,/ lacrima de dimineață/ asmuțită Împotriva părăsirii de sine/ și pantoful clovnului din creier,/ - astfel Își Începea fiecare sărbătoare/ prietenul meu Mynheer”. În depărtarea și proximitatea poeziei: rătăcirea reluată, deșertul dintotdeauna al celui izgonit, noul cort pe care pribeagul și-l
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fi fost mâine.” Era chiar mâine, iată. Excesivă În toate, Madi se grăbise. * Prietenul ei Mynheer avea să revină, adesea, În zilele următoare, la codificata epistolă care Îl evocase și invocase, la „singurătatea celor patru scânduri/ din palma plesnită peste obraz”. Trebuia Începută sărbătoarea cu ierburi amare, pentru „o altă alungare, o altă palmă” a cotidianului? „E obiceiul acestui ciudat teritoriu al sinelui/ să se-ngrijească de niciodată ultimul drum”, Îmi repeta Poeta. Niciodată ultimul, Într-adevăr, pentru cei aleși de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
destinație. * Sâmbăta dinaintea plecării suprimasem orice Întâlnire. Afară de una, la care nu puteam renunța. Mi-am așteptat musafirul În holul de la parter, lângă lift. A apărut la 11 și 20. Un bărbat scund și slab, părul rar, blond, zâmbetul timid. Obrazul palid, ochii albaștri, mereu umezi. Uniforma albastră era, ca de obicei, mototolită, mâinile Îi tremurau ușor. Se clătina sub greutatea genții grele. A Început să scoată teancurile, le-a așezat pe calorifer. L-am lăsat să-și Împartă marfa, să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a doua zi dimineață, împreună cu Smultea pe care îl întâlnește în gară, conform consemnului telefonic din Berlin, merge la familia Cernea. Acesta era un român ardelean care participase cu trupele române la înfrângerea revoluționarului comunist Bela Kun și rămăsese pe obraz cu o serie de cicatrice ca urmare a rănilor căpătate. El era trup și suflet pentru oamenii legiunii, care luptau pentru o Românie curată, alături de Germania. Nu era acasă, însă Doamna, conform tradiției familiei, i-a găzduit bine, ca pe
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
-n bărăgan. Și unua zis cu glas sticlos Mi-e visul viermuit în os Cazi mână putredă în jos. Altul gemu scrâșnit din dinți Iubito, azi pe cine alinți? Iubito, azi pe cine minți? Și cel de-al treilea tăcea Obraji de lut, frunte de stea Zguduie vântu-n gergevea! Cu ochii vineți de venin, Privea paharul încă plin, Ce-arăți în fund, pahar cu vin! Gemu întâiul: Mâine chiar Să-ți colcăi viermii, leș murdar Fii mușuroi, fii furnicar! Iar celălalt
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
fund, pahar cu vin! Gemu întâiul: Mâine chiar Să-ți colcăi viermii, leș murdar Fii mușuroi, fii furnicar! Iar celălalt: Chiar mâine-n zori Voi fi un scrânciob pentru ciori Să țipe corbi croncănitori... Dar cel de-al treilea tăcea Obraji de lut, frunte de stea Privea paharul și nu bea. Și ei au zis: Tu nu blestemi, Nu bei și moartea nu ți-o chemi, Tu ochi nu plângi, tu piept nu gemi. Când noi vom coace stârvuri grele, Vei
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]