13,778 matches
-
amfiteatrul de la Salona, în timpul marii persecuții ordonate de Dioclețian. El fusese înmormântat la început împreună cu un preot, Asterius, și patru soldați, într-un mausoleu de lângă oraș. Conform cronicilor pontificale, aceste moaște au făcut obiectul unei alte strămutări, în 641 în timpul papei Ioan al IV-lea, care era de origine dalmată. El negociase cu slavii restituirea rămășițelor și le adusese la Roma. Această a doua tradiție, mai bine atestată, asupra istoriei moaștelor salonitane, a condus la repunerea în discuție a veridicității lui
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
a fost ales președinte al "Comisiei Episcopale pentru Familie". La data de 21 aprilie 1999 a fost numit arhiepiscop de Tours. Fiind discipol al cardinalului Lustiger, al cărui adjunct a fost 18 ani, a fost numit arhiepiscop de Paris de către papă Ioan Paul al II-lea, la data de 11 februarie 2005, ziua sărbătorii Notre-Dame de Lourdes. El succede cardinalului Lustiger care era în funcție din 2 februarie 1981 și care demisionase la vârsta de 75 de ani, după cum cere regulamentul
André Vingt-Trois () [Corola-website/Science/328862_a_330191]
-
la vârsta de 75 de ani, după cum cere regulamentul. Monseniorul a fost instalat la 5 martie 2005 devenind astfel cel de-al 30-lea arhiepiscop al Parisului. La 9 martie 2007 a fost numit membru al "Congregației pentru Episcopi" de către papă Benedict al XVI-lea. A dat cuminecarea / împărtășania și a administrat mirugerea (maslul) cardinalului Lustiger, cu puțin timp înainte de decesul acestuia, la 5 august 2007.<br> A doua zi, 6 august 2007, cardinalul Vingt-Trois a celebrat o mesa nocturnă la
André Vingt-Trois () [Corola-website/Science/328862_a_330191]
-
pentru odihnă sufletului defunctului cardinal. La 5 noiembrie 2007 a fost ales președinte al "Conferinței Episcopilor din Franța" (CEF). André Vingt-Trois a fost creat cardinal-preot, cu titlul de Saint-Louis-des-Français, în Consistoriul din 24 noiembrie 2007. Anunțul a fost făcut de papă Benedict al XVI-lea, la 17 octombrie 2007. Este membru al "Congregației pentru Episcopi", al "Consiliului Pontifical pentru Pastorala Migranților și Persoanelor în Deplasare" și al "Comitetului Președinției Consiliului Pontifical pentru Familie". La 25 iulie 2012 a trimis episcopilor din
André Vingt-Trois () [Corola-website/Science/328862_a_330191]
-
Varșovia. Acesta, totuși nu stă mult în Polonia, iar în 1657 pleacă din nou la Istanbul, de data aceasta ca trimis neoficial al regelui Jan Kazimierz. A treia călătorie a avut loc în 1659 - având acum funcția de reprezentant al papei fiind primit în audiență mai întâi la vizir (12 februarie 1660), ulterior și la sultan (16 martie 1660) și la marele muftiu (17 martie 1660). Discuțiile - finalizate cu succes diplomatic - au fost purtate singur în limba turcă, neapelând deloc la
Franciszek Meninski () [Corola-website/Science/329409_a_330738]
-
aproximativ o treime din teritoriu său statului rus. În timpul domniei sale, Polonia a suferit multe umilințe în mâinile principalului subiect: Moldova. Numai moartea lui Ștefan cel Mare, marele domnitor al Moldovei, a permis Poloniei să-și mențină teritoriile lângă Dunăre, în timp ce Papa Iulius al II-lea, care emisese 29 de bule în favoarea Poloniei și i-a acordat ajutor financiar lui Alexandru, i-a permis să limiteze oarecum aroganța Ordinului Teutonic. Alexandru nu s-a simțit niciodată ca acasă în Polonia, și acorda
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
Orașul este considerat de mulți a fi capitala culturală a Poloniei. În 1978, UNESCO a pus Cracovia pe lista Patrimoniului Mondial. În același an, la 16 octombrie 1978, arhiepiscopul din Cracovia, Karol Wojtyla, a fost ridicat la rang papal ca Papa Ioan Paul al II-lea, primul papa ne-italian în cei 455 ani ai papalității. Populația Cracoviei a crescut de patru ori de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. După prăbușirea imperiului sovietic și, ulterior, după aderarea la Uniunea Europeană
Istoria Cracoviei () [Corola-website/Science/329406_a_330735]
-
capitala culturală a Poloniei. În 1978, UNESCO a pus Cracovia pe lista Patrimoniului Mondial. În același an, la 16 octombrie 1978, arhiepiscopul din Cracovia, Karol Wojtyla, a fost ridicat la rang papal ca Papa Ioan Paul al II-lea, primul papa ne-italian în cei 455 ani ai papalității. Populația Cracoviei a crescut de patru ori de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. După prăbușirea imperiului sovietic și, ulterior, după aderarea la Uniunea Europeană, firme de offshore de IT din alte
Istoria Cracoviei () [Corola-website/Science/329406_a_330735]
-
cererile la tronul Ungariei. Când regele Robert a murit în 1343, în ultimul său testament, a lăsat regatul ca moștenire oficială nepoatei sale Ioana, nefăcând nici o mențiune la Andrei, astfel refuzându-i dreptul de a domni împreună cu Ioana. Cu aprobarea Papei Clement al VI-lea, Ioana a fost încoronată ca monarh unic în Neapole, în august 1344. Temându-se pentru viața lui, Andrei i-a scris mamei sale, Elisabeta, că va fugi în curând din împărăție. Ea a intervenit și a
Andrei de Ungaria, Duce de Calabria () [Corola-website/Science/330924_a_332253]
-
în august 1344. Temându-se pentru viața lui, Andrei i-a scris mamei sale, Elisabeta, că va fugi în curând din împărăție. Ea a intervenit și a făcut o vizită de stat, înainte de a reveni în Ungaria, mituindu-l pe Papă să schimbe testamentul și să permită încoronarea fiului ei. Andrei a primit un inel de la mama sa care trebuia să-l protejeze de la moartea prin otravă sau prin sabie, apoi s-a întors cu un sentiment de nesiguranță în Ungaria
Andrei de Ungaria, Duce de Calabria () [Corola-website/Science/330924_a_332253]
-
și să permită încoronarea fiului ei. Andrei a primit un inel de la mama sa care trebuia să-l protejeze de la moartea prin otravă sau prin sabie, apoi s-a întors cu un sentiment de nesiguranță în Ungaria. Auzind de inversarea Papei, un grup de conspiratori nobili (implicarea reginei Ioana a rămas nedescoperită), erau determinați să prevină încoronarea lui Andrei. În timpul unei excursii de vânătoare de la Aversa, Andrei și-a părăsit camera în mijlocul nopții, fiind anunțat că sosise un mesaj de mare
Andrei de Ungaria, Duce de Calabria () [Corola-website/Science/330924_a_332253]
-
a murit în aceași lună, lăsând pretențiile Imperiului Latin lui Robert, care la rândul său, i-a cedat lui Ludovic Principatul de Taranto. Ludovic și Ioana s-au căsătorit în Napoli pe 22 august 1347, fără a solicita dispensa de la Papa Clement al VI-lea, necesară din cauza relațiilor strânse de rudenie. Căsătoria a fost o încercare de a asigura împărăția pentru Ludovic decât pentru a face pace în certurile Casei de Anjou. Cuplul a fugit în Provența, regiune pe care Ioana
Ludovic I de Neapole () [Corola-website/Science/330927_a_332256]
-
începutul anului 1349, toate documentele regatului au fost emise în numele ambilor soți, iar Ludovic a preluat controlul cetăților militare. Pe monedele emise în timpul domniei lor comune, numele Ludovic era inscripționat mereu înaintea Ioanei. Deși nu a fost recunoscut oficial de către Papa ca rege și co-domnitor până în 1352, este posibil ca napolitanii să-l fi considerat monarhul lor din momentul în care a început să se comporte ca atare. Ludovic a profitat de turbulențele provocate de un alt atac maghiar pentru a
Ludovic I de Neapole () [Corola-website/Science/330927_a_332256]
-
acuzat de adulter în aprilie 1349 și pe care, foarte probabil, l-a executat. În 1350, regele Ungariei a lansat o altă invazie, forțându-i pe Ludovic și pe Ioana să fugă în Gaeta. Ludovic a învins forțele maghiare cu ajutorul Papei Clement, însă Papa l-a mustrat pe Ludovic pentru "tratarea reginei ca pe un prizonier", și a fost de acord să-l recunoască ca rege și co-domnitor doar cu condiția ca el să accepte coroana doar prin dreptul Ioanei. Fiica
Ludovic I de Neapole () [Corola-website/Science/330927_a_332256]
-
în aprilie 1349 și pe care, foarte probabil, l-a executat. În 1350, regele Ungariei a lansat o altă invazie, forțându-i pe Ludovic și pe Ioana să fugă în Gaeta. Ludovic a învins forțele maghiare cu ajutorul Papei Clement, însă Papa l-a mustrat pe Ludovic pentru "tratarea reginei ca pe un prizonier", și a fost de acord să-l recunoască ca rege și co-domnitor doar cu condiția ca el să accepte coroana doar prin dreptul Ioanei. Fiica lor Frances, s-
Ludovic I de Neapole () [Corola-website/Science/330927_a_332256]
-
-l recunoască ca rege și co-domnitor doar cu condiția ca el să accepte coroana doar prin dreptul Ioanei. Fiica lor Frances, s-a născut curând după aceea, dar a murit la doar câțiva ani. Ludovic a primit recunoașterea oficială de la Papa Clement în co-domnie alături de soția sa pe 20 sau 23 martie 1352, și a fost încoronat rege pe 25 sau 27 mai 1352. Deși cuplul era tânăr, după ce singurul copil supraviețuitor (Frances) murise în ziua încoronării, Ioana nu a mai
Ludovic I de Neapole () [Corola-website/Science/330927_a_332256]
-
cei doi au fost încoronați în Messina ca guvernatori ai Siciliei, însă nu au reușit să guverneze pe întreaga insulă, care fusese confiscată de Casa de Anjou de la Casa de Barcelona în 1285, regatul fiind separat ulterior. Moartea susținătorului lor, Papa Clement al VI-lea, a fost o lovitură dură pentru Ludovic și Ioana. Succesorul său, Papa Inocențiu al VI-lea i-a excomunicat pentru că aceștia nu plătiseră tributul anual către Sfântul Scaun. Problema a fost rezolvată după o vizită la
Ludovic I de Neapole () [Corola-website/Science/330927_a_332256]
-
guverneze pe întreaga insulă, care fusese confiscată de Casa de Anjou de la Casa de Barcelona în 1285, regatul fiind separat ulterior. Moartea susținătorului lor, Papa Clement al VI-lea, a fost o lovitură dură pentru Ludovic și Ioana. Succesorul său, Papa Inocențiu al VI-lea i-a excomunicat pentru că aceștia nu plătiseră tributul anual către Sfântul Scaun. Problema a fost rezolvată după o vizită la Avignon in 1360. Încercările lui Ludovic din 1360 de a-l detrona pe Frederic cel Simplu
Ludovic I de Neapole () [Corola-website/Science/330927_a_332256]
-
o bază navală bine echipată și puternică pe Elba. Cosimo a interzis, de asemenea, clerului să dețină funcții administrative și a promulgat legi ale libertății religioase, care erau necunoscute în timpul său. Cosimo a fost un susținător pe termen lung al Papei Pius al V-lea, care în lumina extinderii Florenței în august 1569 l-a declarat pe Cosimo Mare Duce de Toscana, un titlu fără precedent în Italia. Reacția internațională la ridicarea lui Cosimo era sumbră. Regina Caterina de Franța, deși
Marele Ducat de Toscana () [Corola-website/Science/330983_a_332312]
-
și resursele de sare. Soarta familiei Medici a fost legată direct de economia toscană. Ferdindando, în ciuda faptului că nu mai era cardinal, a exercitat multă influență în conclavurile papale. În 1605, candidatul său, Alessandro de' Medici a fost ales drept Papa Leon al XI-lea. Leon a murit la sfârșitul acelei luni, totuși, din fericire pentru Medici, noul succesor, Papa Paul al V-lea, era de asemenea pro-Medici. Politică externă pro-papală a lui Ferdinando a avut dezavantaje. Toscana a fost depășită
Marele Ducat de Toscana () [Corola-website/Science/330983_a_332312]
-
mai era cardinal, a exercitat multă influență în conclavurile papale. În 1605, candidatul său, Alessandro de' Medici a fost ales drept Papa Leon al XI-lea. Leon a murit la sfârșitul acelei luni, totuși, din fericire pentru Medici, noul succesor, Papa Paul al V-lea, era de asemenea pro-Medici. Politică externă pro-papală a lui Ferdinando a avut dezavantaje. Toscana a fost depășită de ordinele religioase, toate nefiind obligate să plătească impozite. Ferdinando a murit în 1609, lăsând un tărâm îmbelșugat. Fiul
Marele Ducat de Toscana () [Corola-website/Science/330983_a_332312]
-
amplu documentat despre opera picotrului; Descoperirea în 1956 a faimoaselor cimitire greco-catolice (vechiul și noul) de la Săpânța, urmată de o comunicare la Academie, publicată în țară și în Franța, în 1957. Un album luxos cu extrase a fost înmânat personal Papei Ioan Paul al II-lea. Relatare amplă a evenimentului, apărută în presă, în 1999, v. România literară nr.23, din 9-15 iunie; • Studii fundamentale și documente inedite privitoare la I. Țuculescu, publicate în presă, între 1965-1966, în București și provincie
Radu Bogdan () [Corola-website/Science/334895_a_336224]
-
un stereotip național al Franței, precum și baghetă de pâine. Originar din satul francez Camembert din Normandia, a apărut la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Conform tradiției, ar fi fost creat de țăranca Marie Harel, sub îndrumarea unui preot „refractar” (fidel papei de la Roma în timpul Revoluției franceze) venit din Meaux, unde se produce brânza Brie. Producția s-a dezvoltat puternic cu inaugurarea linii de cale ferată între Paris și orașul normand Caen, care a permis producătorilor să vândă brânzeturi camembert în capitala
Camembert () [Corola-website/Science/334954_a_336283]
-
în ianuarie 1991 a fost numit secretar episcopal și ceremonier la Catedrala „Sfântul Gheorghe” din Timișoara. În august 1999 a fost numit în funcția de vicar general al Diecezei de Timișoara și moderator al Curiei episcopale. La 15 ianuarie 2003 papa Ioan Paul al II-lea i-a conferit titlul de prelat. În anul 2006, la împlinirea vârstei de 75 de ani, József Tempfli și-a anunțat intenția de retragere din funcția de episcop de Oradea Mare (conform Codului de drept
László Böcskei () [Corola-website/Science/334977_a_336306]
-
Paul al II-lea i-a conferit titlul de prelat. În anul 2006, la împlinirea vârstei de 75 de ani, József Tempfli și-a anunțat intenția de retragere din funcția de episcop de Oradea Mare (conform Codului de drept canonic). Papa Benedict al XVI-lea l-a numit la 23 decembrie 2008 la conducerea diecezei pe monseniorul . El a fost consacrat ca episcop la 7 martie 2009 în catedrala romano-catolică „Sfânta Maria” din Oradea de către episcopul Martin Roos de Timișoara, asistat
László Böcskei () [Corola-website/Science/334977_a_336306]