KorAP: Find »[drukola/base=privință & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...532 533 534 ...538 >

13,437 matches

Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286

altor imigranți (În Franța, republica postbelică a menținut În vigoare legislația din anii ’30 și din timpul ocupației, menită să blocheze forța de muncă străină și alți indivizi nedoriți, exceptând doar anumiți lucrători calificați, după necesitățile din economie). În multe privințe, Europa de la sfârșitul anilor ’40 și Începutul anilor ’50 era mai Închisă, mai puțin mobilă și mai izolată decât În 1913. Era cu siguranță mai devastată, și nu doar În Berlin, unde până În 1950 au fost Înlăturate doar un sfert

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
a-și reafirma dreptul de acces În zona estică, potrivit acordului inițial dintre cele patru puteri. În fața intransigenței comandantului militar american, care a refuzat să recunoască dreptul est-germanilor de a stânjeni mișcările Aliaților, sovieticii au cedat până la urmă În această privință: În următorii 30 de ani, toate cele patru puteri au rămas la fața locului, deși ambele tabere au cedat de facto autorităților germane locale administrarea zonelor lor respective de control. Neoficial, numeroși lideri occidentali au Încercat un sentiment de ușurare

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
finanțare centralizată, cum erau și slujbele la stat: la jumătatea anilor ’50, aproape trei funcționari din cinci erau din Sud, deși regiunea Însuma doar o treime din populația țării. Aranjamentul oferea și oportunități pentru corupție și infracțiuni: și În această privință, Republica se Înscria În tradiția statului italian, Încă de la primii ani de unificare. Cei care se aflau la cârma statului italian era perfect plasați pentru a dispensa favoruri, direct și indirect. Dincolo de patina de fervoare ideologică sau religioasă, politica În

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
În parlamanetul național era ales și reales pentru că promitea electrificare, apă curentă, credite rurale, străzi, școli, fabrici și locuri de muncă - și, cum partidul lui avea monopolul puterii, avea posibilitatea să se țină de cuvânt. Creștin-democrații italieni semănau În multe privințe cu partidele similare din Germania federală, Olanda și Belgia. Nu aveau bagaj ideologic. Desigur, De Gasperi și urmașii lui se Întâlneau regulat cu autoritățile papale și aveau grijă să nu propună sau să sprijine proiecte legislative care n-ar fi

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
După standardele canadiene sau daneze, Italia anilor ’50 suferea În ceea ce privește probitatea publică și transparența instituțională. Dar față de propriul trecut național măcinat de lupte sau de trecutul altor state mediteraneene - termene tradiționale de comparație -, Italia făcuse un progres remarcabil. În câteva privințe importante, situația postbelică a Italiei era asemănătoare cu cea a Austriei. Ambele luptaseră de partea Germaniei, ceea ce le-a afectat În mod similar după război (Italia a plătit reparații Uniunii Sovietice, Greciei, Iugoslaviei, Albaniei și Etiopiei - În total, 360 de

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
conservatoare prin tradiție (de exemplu, În multe orășele și comunități rurale activiștii UCD se asociaseră cu Biserica Catolică și cu alte grupări creștine În Încercarea de a controla și cenzura programele de cinema), avea o poziție destul de ecumenică În alte privințe, În special În politica socială. În acest mod, creștin-democrații și-au creat o bază multiregională și multiconfesională În politica germană. Ei se puteau baza pe voturi provenite atât de la sate, cât și de la orașe, atât de la patroni, cât și de la

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
ale primei jumătăți a anilor ’50 - comedii ca Genevieve (1953) sau Doctor in the House (1954) - descriu un sud al Angliei exuberant, tineresc, prosper și sigur de sine. Cadrele și personajele nu mai sunt cenușii sau chinuite, dar În alte privințe totul rămâne puternic tradițional: toți sunt inteligenți, tineri, educați, din clasa de mijloc, respectuoși și cu o exprimare aleasă. Era o Anglie unde domnișoarele care debutau În societate erau Încă prezentate la Curte (un ritual anacronic și din ce În ce mai absurd, la

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
la scara unui Întreg subcontinent: nu era de neglijat riscul ca prețul plătit pentru renașterea Europei de Vest să fie un anumit provincialism eurocentric. Cu toată bogăția ei În continuă creștere, lumea Comunității Economice Europene era destul de limitată. În anumite privințe, era de fapt cu mult mai mică decât lumea pe care francezii sau olandezii o cunoscuseră pe vremea când statele lor națiuni se deschiseseră spre populații și locuri Îndepărtate, de peste mări. În Împrejurările din acea vreme, occidentalii oricum nu aveau

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
pentru a-l informa despre apropiata invazie, acesta s-a arătat Îngrijorat, dar Înțelegător. Principala lui grijă era ca guvernul-marionetă ce avea să fie instalat În Ungaria să nu-i includă pe Rákosi și pe alți staliniști nereformați. În această privință, lui Hrușciov nu i-a fost greu să-l liniștească. Dar Hrușciov a fost vizibil nemulțumit când, doar două zile mai târziu, Tito le acorda azil politic lui Nagy, altor cincisprezece membri ai guvernului său și familiilor acestora. Decizia iugoslavă

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Începutul anilor ’50. Devenise acum doar un mod de viață care trebuia Îndurat. Ceea ce nu Însemna că nu putea dăinui pentru multă vreme - după 1956, puțini anticipau un sfârșit apropiat al sistemului sovietic de guvernare. Mai mult optimism În această privință existase Înainte de evenimentele acelui an. După noiembrie 1956, statele comuniste din estul Europei, chiar și URSS, au Început să se afunde Într-un marasm de stagnare, corupție și cinism care avea să dureze zeci de ani. și sovieticii au plătit

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
an. După noiembrie 1956, statele comuniste din estul Europei, chiar și URSS, au Început să se afunde Într-un marasm de stagnare, corupție și cinism care avea să dureze zeci de ani. și sovieticii au plătit un preț: În multe privințe, 1956 a reprezentat eșecul și prăbușirea mitului revoluționar cultivat cu succes de Lenin și urmașii săi. După cum avea să recunoască Boris Elțîn, mulți ani mai târziu, Într-un discurs ținut În parlamentul maghiar la 11 noiembrie 1992, „tragedia din 1956

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
mediteraneană. Milioanele de tineri care au abandonat Republica Democrată Germană În favoarea Republicii Federale Germane Între 1950 și 1961 optau poate pentru libertate politică, dar, Îndreptându-se către Vest, căutau și slujbe bine plătite și o viață mai bună. În această privință, ei diferă foarte puțin de contemporanii lor spanioli sau italieni - sau de sfertul de milion de suedezi din centrul și nordul rural al țării, care s-au mutat la oraș În deceniul de după 1945. Mare parte din această mișcare a

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
la locul de muncă și a stabilit pedepse pentru instigare la ură rasială. Unsprezece ani mai târziu, un alt decret a scos definitiv În afara legii orice formă de discriminare rasială și a Înființat o Comisie pentru Egalitate Rasială. În anumite privințe, noua populație non-europeană a Regatului Unit (și mai târziu a Franței) a fost mai norocoasă decât europenii din clasa de mijloc care și-au găsit de lucru la nord de Alpi. Dacă proprietăresele britanice nu mai puteau pune afișe de

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Decât să migreze către economiile În dezvoltare din nord, ei le slujeau acum de pe propriul teritoriu. Călătoriile În străinătate nu lărgeau neapărat orizontul turiștilor: cu cât devenea mai populară, cu atât destinația străină ajungea să semene - cu excepția climei, În toate privințele esențiale - cu zona de origine a turistului. Într-adevăr, turismul În masă din anii ’60 și din anii următori era cu atât mai profitabil cu cât Îi făcea pe britanici, germani, olandezi, francezi și alți călători neofiți să se simtă

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
anilor ’50 și Începutul anilor ’60 nu visau să schimbe lumea. Ei crescuseră În siguranță și Într-o relativă bunăstare. Majoritatea voiau doar să arate diferit, să călătorească mai mult, să asculte muzică pop și să cumpere lucruri. În această privință, ei reflectau comportamentul și gusturile cântăreților preferați și ale DJ-lor de la radio pe care Îi ascultau la tranzistoarele personale. Dar, ca evoluție, era liniștea dinaintea furtunii. Mai mult chiar decât părinții lor, ei au fost vizați de industria publicității care

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
ocupă nimeni. John Maynard Keynes (1926) Surpriza nu va veni din Statele Unite, ș...ț din Germania de Vest sau din Franța, ci de la acele națiuni care, oricât de tare s-ar Înșela - și eu cred că se Înșală În multe privințe -, culeg În sfârșit roadele planificării economice și ale proprietății colective. Aneurin Bevan (1959) țara noastră Înseamnă democrație și canalizări impecabile. John Betjeman Să deschidem larg ferestrele Bisericii: noi să privim În afară, iar oamenii să vadă Înăuntru. Papa Ioan al

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
alimentare (mai ales produse lactate și carne de porc), fiind astfel mai sensibilă la măsurile economice și manevrele politice din restul Europei, dar forța sa de muncă era divizată datorită apartenenței lucrătorilor la organizații tradiționale de tip corporatist. În această privință semăna mai mult cu Marea Britanie decât cu Norvegia, iar În anii ’60 social-democrații danezi au fost nevoiți nu o dată să emuleze guvernele britanice În Încercarea de a controla prețurile și salariile pe o piață a muncii volatilă. Măsuri de succes

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
satisface nevoile culturale ale cetățenilor: lăsați singuri, indivizii și comunitățile nu ar avea nici mijloacele, nici inițiativa necesare. O autoritate publică bine organizată trebuia să asigure nu numai hrană, adăpost și locuri de muncă, ci și nutrimente culturale. În această privință, social-democrații și creștin-democrații erau perfect de acord și ambele tabere Îi moșteneau pe progresiștii epocii victoriene, dar cu resurse net superioare la dispoziție. Revolta estetică din anii ’60 nu a schimbat mare lucru În această privință: noua (contra-) cultură a

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
nutrimente culturale. În această privință, social-democrații și creștin-democrații erau perfect de acord și ambele tabere Îi moșteneau pe progresiștii epocii victoriene, dar cu resurse net superioare la dispoziție. Revolta estetică din anii ’60 nu a schimbat mare lucru În această privință: noua (contra-) cultură a cerut și a obținut fonduri de la stat la fel ca și cea veche. Anii 1950 și 1960 au reprezentat epoca de aur a subvențiilor culturale. În 1947, guvernul laburist britanic adăugase la impozitul local o taxă

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
alte vremuri, era datoria statului să materializeze speranța unei societăți mereu mai bune - și vina statului când lucrurile luau o Întorsătură neplăcută. Rutinizarea aparentă a chestiunilor publice În mâinile unei caste protectoare de supervizori nu garanta apatia publicului. În această privință, cel puțin, prognoza lui Aron nu s-a adeverit. Așa se explică faptul că tocmai generația crescută În paradisul social-democrat visat de părinți era cea mai plină de resentimente și mai iritată de neajunsurile vremii. Un simptom pregnant al acestui

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Evident, această majoritate non-studențească a trăit anii ’60 altfel - mai ales spre sfârșit, când totul părea că se Învârte În jurul evenimentelor din universități. Opiniile lor, mai ales cele politice, nu trebuie deduse din cele ale contemporanilor studenți. Însă În alte privințe, tinerii avea deja o cultură comună - și distinctă. Pentru fiecare generație, lumea este nouă. Pentru generația anilor ’60 lumea era nouă și tânără. De-a lungul istoriei, tinerii au pășit Într-o lume plină de oameni mai bătrâni, unde influența

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
la corpurile noastre, vor putea Înfrunta și alte adevăruri. „Mesajul” - că promiscuitatea adolescenților va forța generația mai vârstnică să fie mai deschisă În privința vieții sexuale, apoi În privința lui Hitler etc. - l-a făcut pe liderul SDS Rudi Dutschke (În această privință, un moralist de stânga clasic) să-i califice pe kommunarzi drept „nevrotici”. și fără Îndoială că erau. Dar narcisismul lor agresiv anacronic, care amesteca nonșalant exhibiționismul sexual cu genocidul pentru a-i irita și șoca pe burghezi, nu era lipsit

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
țină piept partidului, ei trebuiau să-și depășească indiferența reciprocă și să formeze o alianță politică - a fost În timp asimilată și aplicată cu un efect răsunător de nimeni altcineva decât Adam Michnik și Jacek Kuroñ. Cel puțin În această privință, anul 1968 a avut În Polonia o consecință pozitivă, deși decalată. Nu același lucru se putea spune despre Cehoslovacia Învecinată. La Începutul anilor ’60, Cehoslovacia era un hibrid, prinsă În tranziția dureroasă de la stalinismul național la comunismul reformist. Procesele-spectacol și

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
o instituție de Învățământ și erau atrași de ideile radicale) era În stradă, mobilizată pentru o cauză. Deflația de cauze și demobilizarea din deceniile următoare conferă, retrospectiv, un aer de eșec acestui deceniu de activitate politică frenetică. Dar În anumite privințe importante, anii ’60 au fost o perioadă vitală, exact din motivul contrar: au reprezentat un moment În care europenii din ambele jumătăți de continent au amorsat abandonul definitiv al politicii ideologice. Așadar, departe de a reînvia tradiția revoluționară, cu simbolurile

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
În 1977 și apoi, Într-o cădere vertiginoasă, la mai puțin de 10% la alegerile din anii ’80. Comuniștii italieni s-au descurcat mai bine. În timp ce organizația comuniștilor francezi era de la un capăt la altul dezagreabilă și mediocră - În această privință, ca În multe altele, PCF imita servil modelul sovietic -, Partidul Comunist Italian, de la Palmiro Togliatti la Enrico Berlinguer (secretar al PCI din 1972 până În 1984, când a murit la numai 62 de ani), era binecuvântat cu lideri inteligenți și chiar

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]