13,967 matches
-
de tatuaje din Miami Beach, Florida. Emisiunea a avut premiera în iulie 2005 și a terminat cel de-al 4-lea și ultimul sezon. Showul a condus la alte emisiuni de gen cum ar fi LA Ink și London Ink. Salonul, denumit înainte de începutul showului 305 Ink (305 referindu-se la codul de zonă al orașului Miami) este coproprietatea artiștilor tatuatori Ami James și Chris Nunez și, de asemenea, reunește artiști precum Chris Garver, Darren Brass și Yoji Harada. Artistul californian
Miami Ink () [Corola-website/Science/316665_a_317994]
-
spin-off, intitulat LA Ink, care a avut premiera în august 2007. Un alt spin-off, London Ink, a început pe Discovery Real Time în Marea Britanie, în septembrie 2007. Pe 28 octombrie 2008, un al treilea spin-off, denumit Rio Ink, arătând un salon de tatuaje din Rio de Janeiro, a fost difuzat pe Discovery Channel People and Arts în Brazilia. Fiecare episod prezintă un număr de clienți împreună cu povestea vieții lor și motivațiile pentru care au ales să se tatueze. În plus, există
Miami Ink () [Corola-website/Science/316665_a_317994]
-
precum „American Chopper“. După cel de-al 4-lea sezon, James și Nunez au refuzat o ofertă de a filma mai multe episoade pentru show, deoarece „nu au fost mulțumiți de modul în care au fost tratați“. În prezent, originalul salon s-a închis, locația fiind preluată de un magazin de vânzare cu amănuntul pentru linia de îmbrăcăminte DeVille, dar James și Nunez, fideli pasiunii lor, au deschis un nou salon de tatuaje, denumit LoveHate Tattoo.
Miami Ink () [Corola-website/Science/316665_a_317994]
-
de modul în care au fost tratați“. În prezent, originalul salon s-a închis, locația fiind preluată de un magazin de vânzare cu amănuntul pentru linia de îmbrăcăminte DeVille, dar James și Nunez, fideli pasiunii lor, au deschis un nou salon de tatuaje, denumit LoveHate Tattoo.
Miami Ink () [Corola-website/Science/316665_a_317994]
-
asupra operelor sale. Pictorul ia parte activă la înființarea și activitatea mișcării "nabis", dar în același timp își arata independența: „Nu aparțin nici unei școli, doresc să creez ceva individual”. Deși foarte rezervat, Bonnard rămâne fidel prietenilor. Expune cu ei la Salonul Independenților și publică în "Revue Blanche" desene și ilustrații. Bonnard este cel care realizează, de fapt, dezideratele teoretice ale reprezentanților grupării: eliberarea de tirania subiectului și modelului și abordarea picturii prin prisma logicii interne a demersului plastic. Este foarte legat
Pierre Bonnard () [Corola-website/Science/316727_a_318056]
-
întoarce în capitală unde mai stă doisprezece ani. Din 1980, revine definitiv la Iași, unde va trăi cu soția până la sfârșit. În decursul vieții sale, expozițiile s-au succedat la interval de doi sau trei ani: în România mai ales (Saloanele interregionale de arte plastice din Iași, Expozițiile anuale de grafică din București, Expoziții personale, etc.), dar a participat și la expoziții internaționale (Sofia în 1954, și Varșovia în 1955), a avut expoziții personale în Italia (Roma și Trieste, în 1971
Călin Alupi () [Corola-website/Science/315010_a_316339]
-
jur de 400 exemplare ,incluzând toate derivatele sale. Deși pentru perioada în care a fost fabricat, a fost un vehicul relativ modern, având motoare MÂN euro 2, transmisie automată ( au existat însă și variante cu transmisie manuală), iluminare fluorescenta a salonului, încălzire salon, ABS, suspensie controlată electronic, scaune din plastic, uneori tapițate, sistem de sonorizare Blaupunkt, afișaj electronic (uneori luminescent), dispositive de siguranță moderne, ROCAR DE SIMON seria 412 nu s-a bucurat de un succes prea mare, probabil datorită concurenței
Rocar De Simon () [Corola-website/Science/315012_a_316341]
-
400 exemplare ,incluzând toate derivatele sale. Deși pentru perioada în care a fost fabricat, a fost un vehicul relativ modern, având motoare MÂN euro 2, transmisie automată ( au existat însă și variante cu transmisie manuală), iluminare fluorescenta a salonului, încălzire salon, ABS, suspensie controlată electronic, scaune din plastic, uneori tapițate, sistem de sonorizare Blaupunkt, afișaj electronic (uneori luminescent), dispositive de siguranță moderne, ROCAR DE SIMON seria 412 nu s-a bucurat de un succes prea mare, probabil datorită concurenței vehiculelor second
Rocar De Simon () [Corola-website/Science/315012_a_316341]
-
sub influența picturii franceze, admirator în special al lui François Boucher și al lui Jean Honoré Fragonard. O altă importantă sursă de inspirație pentru barbizonieni este arta peisagistică engleză, în special creațiile lui John Constable, care și-a expus la Salonul din Paris în 1824 tabloul intitulat "" Căruță cu fân"". Pictorii din Barbizon adoptă acuarela reactualizată de peisagiștii englezi, deoarece această tehnică este foarte potrivită pentru pictura în ""plein-air"". Ceea ce unește grupul barbizonian în afară de cele amintite este și răzvrătirea împotriva autoritarismului
Școala de la Barbizon () [Corola-website/Science/315067_a_316396]
-
de 75 x 110 m, ambele din beton. Între anii 1972 și 1989, ruta Craiova - București a fost deservită de avioane tip Antonov An-24 și Iliușin Il-18, s-a construit corpul tehnic, sala de așteptare pasageri, centrul de emisie și salonul de protocol al aeroportului. Revoluția din 1989 și trecerea la economia de piață în România, au dus la scăderea numărului de curse ale companiei TAROM, ceea ce a însemnat sistarea curselor interne regulate începând cu anul 1994. Din 1995, Aeroportul Craiova
Aeroportul Internațional Craiova () [Corola-website/Science/315085_a_316414]
-
introduce în cercul suprarealiștilor precum André Breton, Paul Éluard, Yves Tanguy sau André Masson. Și-a continuat studiile la École des Beaux-Arts. În această perioadă, a dezvoltat o prietenie durabilă cu Chaim Soutine. Între 1934 și 1936, Michonze expune la Salon des Surindépendants. El își descrie lucrările din această perioadă ca "naturalism suprareal". După ce a luptat în al doilea război mondial, s-a stabilit în 1943 într-un studio pe Rue de Seine din Paris. În 1947 a devenit cetățean al
Grégoire Michonze () [Corola-website/Science/315130_a_316459]
-
31 martie 1837, London-Hampstead) a fost un remarcabil pictor peisagist englez de factură romantică. Opera sa se caracterizează printr-o permanentă tensiune între observarea minuțioasă a naturii și neglijarea desenului în favoarea culorii. Cunoscut și apreciat în Franța prin expunerile la Salonul din Paris, a exercitat o influență evidentă asupra pictorilor peisagiști francezi, în special asupra artiștilor grupați în Școala de la Barbizon și - mai târziu - asupra impresioniștilor. se naște la 11 iunie 1776, fiu al morarului Golding Constable, în reședința familiei de la
John Constable () [Corola-website/Science/315137_a_316466]
-
realizează peisaje noi ce lasă urme în dezvoltarea lui ulterioară. O mare influență asupra lui o exercită Thomas Girtin, care a promovat acuarela și a creat din ea o tehnică de sine stătătoare. În 1802 expune pentru prima oară la Salonul Academiei Regale ("Royal Academy"). Începând cu această dată, pictorul expune anual, dar criticii nu-i acordă o atenție deosebită. Din această perioadă datează o serie de tablouri cu peisaje din valea Dedham ("Dedham Vale"). Deși nu a ajuns încă la
John Constable () [Corola-website/Science/315137_a_316466]
-
fine, devine membru asociat al Academiei Regale, ceea ce constituie începutul recunoașterii sale oficiale și totodată o șansă pentru ca amatorii de artă să înceapă a-i cumpăra tablourile. Dar celebritatea o obține în Franța. În 1824, Constable trimite câteva lucrări la Salonul din Paris. Pentru tabloul intitulat ""Car de transportat fânul"" ("Haywain") este distins - împreună cu Eugène Delacroix - cu medalia de aur, critica franceză și pictorii parizieni primindu-l cu unanumă apreciere. Constable primește numeroase comenzi din Franța. Cu toate acestea, publicul englez
John Constable () [Corola-website/Science/315137_a_316466]
-
în forma unui arc, încadrează perfect clădirea aflată în centru. Compoziția acestui tablou a exercitat o puternică influență asupra pictorului francez Théodore Rousseau din Școala de la Barbizon în realizarea tabloului său "Luminiș în pădurea Fontainebleau, amurg". În 1829, expune la Salon tabloul intitulat "Cetatea Hadleigh", lucrare ce exprimă tristețea resimțită de artist la moartea soției sale. Pentru a pătrunde în cercurile largi ale publicului. Constable decide să-și editeze gravurile într-un volum, întreprindere în care este ajutat de un tânăr
John Constable () [Corola-website/Science/315137_a_316466]
-
Dassy, cu care are deja un fiu. Consacră din ce în ce mai mult timp picturii. Daumier se vizitează adesea cu poetul Charles Beaudelaire, cu pictorii Eugène Delacroix și Charles François Daubigny sau cu sculptorul Antoine Louis Barye. Împreună cu aceștia, ia inițiativa pentru crearea Salonului Artiștilor Independenți, în semn de protest împotriva tiraniei Salonului oficial și a autorității juriului acestuia asupra artei. Răsturnarea lui Ludovic-Filip în 1848 și instaurarea celei de-a doua Republici înlesnesc accesul la putere al unora dintre prietenii republicani ai lui
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
mult timp picturii. Daumier se vizitează adesea cu poetul Charles Beaudelaire, cu pictorii Eugène Delacroix și Charles François Daubigny sau cu sculptorul Antoine Louis Barye. Împreună cu aceștia, ia inițiativa pentru crearea Salonului Artiștilor Independenți, în semn de protest împotriva tiraniei Salonului oficial și a autorității juriului acestuia asupra artei. Răsturnarea lui Ludovic-Filip în 1848 și instaurarea celei de-a doua Republici înlesnesc accesul la putere al unora dintre prietenii republicani ai lui Daumier. Pictorul renunță pentru un timp la litografie și
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
Răsturnarea lui Ludovic-Filip în 1848 și instaurarea celei de-a doua Republici înlesnesc accesul la putere al unora dintre prietenii republicani ai lui Daumier. Pictorul renunță pentru un timp la litografie și se consacră în totalitate picturii. Daumier expune la Salon în anul 1849, unde va mai fi prezent și în anii 1851, 1861 și 1869. Adesea revine în tablourile sale la teme pe care le-a folosit în litografii. Prezintă avocați, judecători, scene de teatru și scene care înfățișează străzile
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
dese și, în cele din urmă, artstul închiriază acolo o casă, în care se mută definitiv în anul 1865. Pe 8 februarie 1870, împreună cu Corot, Édouard Manet și Gustave Courbet, Daumier semnează o petiție de protest împotriva asprimii juriului de la Salon. În timpul războiului franco-prusac, continuă să realizeze litografii pentru ""Le Charivari"". În iarna anului 1870-1871, în timpul asedierii Parisului, Daumier și Courbet fac parte din comisia responsabilă de salvarea monumentelor pariziene și a capodoperelor din muzee. Din anul anul 1867 vederea artistului
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
al părții dinspre sud-est a fost completat cu noi spații de locuit, rezultând numărul actual de camere. La parter, de o parte și de alta a unui vestibul legat de scara principală din lemn erau dispuse sălile de recepție, sufrageria, salonul mare, biblioteca, salonul de muzică. La primul etaj erau camerele stăpânilor, iar la etajul al doilea, camerele invitaților și ale personalului superior. Bucătăria era la demisol. La sfârșitul anului 1957, parcul lui Stirbei, cu o suprafață de 30 ha, cu
Palatul Știrbei din Buftea () [Corola-website/Science/318728_a_320057]
-
sud-est a fost completat cu noi spații de locuit, rezultând numărul actual de camere. La parter, de o parte și de alta a unui vestibul legat de scara principală din lemn erau dispuse sălile de recepție, sufrageria, salonul mare, biblioteca, salonul de muzică. La primul etaj erau camerele stăpânilor, iar la etajul al doilea, camerele invitaților și ale personalului superior. Bucătăria era la demisol. La sfârșitul anului 1957, parcul lui Stirbei, cu o suprafață de 30 ha, cu arbori seculari și
Palatul Știrbei din Buftea () [Corola-website/Science/318728_a_320057]
-
curator, organizator și promotor a 34 de expoziții de fotografie iugoslave și 6 sârbești. A fost organizator al colecțiilor naționale pentru 7 Bienale FIAP, ce au câștigat 15 de medalii și diplome, precum și organizator a peste 150 de participări la saloane internaționale de fotografie. Expoziția itineranta pe care Predania și Atelierul de grafică o propune publicului Românesc aduce fotografii din cumplită vară a anului 1999, cănd Armata Iugoslavă s’a retras din Kosovo și Metohia, iar NATO și formațiunile paramilitare Albaneze
Milinko Stefanovici () [Corola-website/Science/318765_a_320094]
-
de 50 m²) și sala Caragiale (cu o suprafață de 58 m² și cu 8 locuri în formă "Boardroom"). În total, cele trei săli pot găzdui 550 oaspeți. Pentru servirea mesei și a băuturilor, hotelul dispune de Restaurantul Traian (cu Salonul Clasic, Salonul Alb și Cocktail Bar), Eminescu Ballroom (pentru organizarea de nunți, banchete sau mese festive) și London Pub (bar amenajat în stil englezesc și decorat cu obiecte vechi de artă). Hotelul Traian dispune de multiple facilități: transport de la aeroport
Grand Hotel Traian () [Corola-website/Science/318778_a_320107]
-
m²) și sala Caragiale (cu o suprafață de 58 m² și cu 8 locuri în formă "Boardroom"). În total, cele trei săli pot găzdui 550 oaspeți. Pentru servirea mesei și a băuturilor, hotelul dispune de Restaurantul Traian (cu Salonul Clasic, Salonul Alb și Cocktail Bar), Eminescu Ballroom (pentru organizarea de nunți, banchete sau mese festive) și London Pub (bar amenajat în stil englezesc și decorat cu obiecte vechi de artă). Hotelul Traian dispune de multiple facilități: transport de la aeroport, transport cu
Grand Hotel Traian () [Corola-website/Science/318778_a_320107]
-
într-o sală de unde pornesc trei galerii. Spre nord se deschide Galeria Clusteritelor (unde se interceptează un mic curs activ al peșterii) care continuă ascendent și se termină cu o diaclază impenetrabilă. Din această galerie se desprinde o sală laterală: “Salonul Impresioniștilor”, precum și o serie de alte mici galerii laterale. Atât Galeria Clusteritelor, cât și Salonul Impresioniștilor sunt puternic concerționate, aici abundând, evident clusteritele, dar și gururile sau cacadele de montmilch. De la Marea Prăpastie spre sud, pe Galeria Mamuților se ajunge
Peștera din Peretele Dârnini () [Corola-website/Science/318878_a_320207]