19,447 matches
-
râs, sunt sigură. Obișnuia să râdă mult, de multe ori de ceva ce spuneam eu: nu se poate să fi inventat așa ceva, nu? Iar asta e partea cea mai importantă a unei relații de succes, așa ni se spune mereu. Simțul umorului. Cuplul care râde împreună rămâne împreună. Fă-ți bărbatul să râdă. Ei bine, da. Dar se pare că n-a fost suficient, în cazul meu. —Oricum, a continuat el, nu suport să mă uit la lume pe deasupra lor. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
noua foaie cu diete care a venit odată cu ziarul când am intrat. Încearcă-le tu, am zis. Dacă ești așa deșteaptă să-mi zici mie cum se face, încearcă naibii tu. A râs când i-am zis chestia asta - are simțul umorului mama, tre’ să recunosc. Da’ am aruncat o privire, pentru orice eventualitate: nu părea așa rea. Numai proteine, din nou. Fără piele. Fără carbohidrați. Nu-i diferită de aia de care mi-a zis Crystal în scrisoarea de săptămâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
iar banii trecură dintr-o mână în alta, petrecându-se astfel un soi de comunicare minimală. Ideea mea inițială de a încerca o glumă părea din ce în ce mai riscantă, în vreme ce mi se apropia rândul, și am început să mă simt ușor agitat. Simțul umorului meu nu este cu totul neapreciat la tribunal, deși e puțin cam prea învechit, și exersat din plin, ca să fie atât de amuzant cum îmi pare mie, când stau în pat și planific. Dar, în general, înviorează un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
prosti, care-i treaba cu Vinny? Nu, fiindcă tu ai impresia că-i o târâtură și nu-ți place când iese cu noi. Atunci de ce? Fiindcă e-al naibii de amuzant? Fiindcă ne face să râdem. Tre’ s-ai un pic de simțul umorului, Stace. Asta-i problema ta - știu că nu-ți place că facem mișto de tine, da’ Vinny face așa cu toată lumea, știi bine. Pentru tine e-n regulă, Sheil. Tu nu știi cum e. — E, hai, că e la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
irelevante. Și e cam la fel și cu tata - lui îi iau de obicei un cadou prostesc și amuzant, ceva de genul răhățel de câine care cântă sau un pahar de bere care râgâie când îl ridici de jos, dar simțul umorului îi e complet imprevizibil în momentul de față și nimic nu-i mai puțin amuzant decât să deschizi un rahat cântător de câine în dimineața de Crăciun dacă n-ai dispoziția necesară. L-am surprins azi privind-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de un fâlfâit de aripi și mai frenetic. Iisuse, se gândi ea deschizând ușa de la baie. Pare că-și dă duhul acolo. Nu se poate să mori chiar acum, se adresă ea coliviei acoperite de cearceaf. Cel puțin ai bunul simț să aștepți până am s-o cunosc pe Maddox. Sau, mai bine, așteaptă până se întoarce Emmy. Habar n-am ce să fac cu o pasăre moartă. Liniște. Apoi un țipăt absolut sfâșietor. Nu mai auzise să facă așa până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
se negociază. — Glumeam, Mama. Am rezervat un apartament la Peninsula și am de gând să stau acolo. Și nu uita: să nu rămâi la el peste noapte! Dacă trebuie neapărat să ajungeți la intimități, atunci cel puțin să ai bunul simț să pleci după aceea. — Da, Mama. Adriana zâmbi în sinea ei. Când venea vorba de sex la întâmplare, majoritatea mamelor le avertizau pe fiicele lor să n-o facă de teama unor boli, a lipsei de respect sau din cauza reputației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
n-ar fi de acord să plece cu el — adevărul e că i-ar prinde bine să stea puțin timp singură și fără îndoială că trebuia să recupereze ce avea de lucru — n-ar putea să aibă și el bunul simț s-o întrebe? S-o invite pur și simplu să vină cu el? Ce era așa de greu de înțeles? El se dădu jos din pat și se duse la baie. Mă duc să fac un duș, strigă el închizând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să dai de înțeles că nu ai de gând să-mi spui după ce faptul e consumat este absolut ridicol! Adică, tu chiar— — Cu Jesse. Jesse Chapman. Emmy ridică mânile exasperată. — Isuse Cristoase, nu știu cum reușește! Parcă ar avea un al șaselea simț în chestiile astea. Sau poate când ți-o tragi cu atâția, începi să simți când o fac și alții. Incredibil, să fiu a naibii. Fata asta e pur și simplu incredibilă! — Despre ce vorbești? Cine e incredibilă? Vocea lui Leigh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
la ale lor. Echipa de actori din Lunghua Își recruta membrii dintre familiile engleze cele mai snoabe și era ceva absurd În vocile lor pițigăiate - la fel de afectate ca și meciul de rugby pe care, Într-o rară absență a bunului simț, doctorul Ransome Îl aranjase În iarna precedentă. Echipele de prizonieri flămînziți (sute de studenți În anul doi la Lunghua) se Împleticiseră pe terenul de adunare, Într-o parodie grotescă a jocului de rugby, prea extenuați să paseze mingea și luați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
la vagonul restaurant? Aici, În Republica Populară Română? Materialismul dialectic ne Învață că nu e suficientă o singură premiză a senzualismului, după care cunoștințele noastre au ca izvor senzațiile. Materialismul dialectic ne spune multe despre senzualism ca Înclinare spre plăcerile simțurilor. Tu În iarnă. Pe sub pantaloni ai o pereche de izmene. Ninge ca În Evul Mediu. Ai teză la istorie. Războiul de o sută de ani. În afară de faptul că În bătălia de la Crécy s-au folosit pentru prima dată În Europa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
vagin. Decise că, probabil, era ultima variantă și că Întâmplarea ei recentă va fi În câteva minute râsul Întregului spital. Desigur, asta În afara cazului În care Butoiaș ciripise deja, dar, din moment ce nu i se păruse genul care să posede un simț al umorului, era imposibil să fie genul zeflemitor sau declamator de glume. În plus, părea un doctor care ia foarte În serios ideea de confidențialitate doctor-pacient. Nu era convinsă totuși că tânărul doctor american care stătea În fața ei avea asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
puțin, și-a dat seama că relația lor fusese un pic ciudată. De ce nu s-a mirat niciodată oare de cantitatea de timp petrecută În discuții despre muncă? Adevărul era că atunci când nu făceau dragoste, vorbeau despre afaceri. Nu aveau simțul umorului, afecțiunea sau o viziune asupra lumii asemănătoare care să-i țină Împreună. Aveau doar ambiție. Chiar dacă a Înțeles problema, asta n-a Însemnat că nu s-a simțit tristă o mie de ani după ce s-au despărțit. O vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
două sute, la o parte. Peste o secundă, lipise deja plăcile de ceea ce mai rămăsese din piciorul de miel. După o pauză de efect, apăsă butonul de șoc. Apoi, toți - inclusiv Nigel, care se pare că nu era total lipsit de simțul umorului - izbucniră Într-un râs incontrolabil, frenetic. Avem vreun rezultat? Întrebă mătușa Sylvia, Însuflețindu-se În rolul de doctor Corday. Ronnie clătină din cap ca răspuns. —Bun, să Încercăm o injecție cu adrenalină. —Sylvia, spuse Ronnie grav, străduindu-se să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
intersectează cu Jupiter, planeta creșterii și oportunităților, lucrurile Încep să arate mult mai bine. Pregătește-te de sărbătoare!“ —Uau, ce bine sună. —Nu-i așa, chicoti Chanel, ce păcat că nu sunt Pești. Ruby izbucni În râs. Chanel Își recăpata simțul umorului, de asemenea. Îi mai trebuia niște timp ca să se Împace cu faptul că nu putea să aibă copii, dar făcea progrese. A, apropo, asta s-ar putea să te intereseze, Închise ziarul și i-l pasă peste tejghea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
lupta cu gândurile În privința lui Hannah. Chiar dacă nu voia să admită, după discuția cu Sam, Începuse să aibă și ea dubii. Dintr-odată nu mai era sigură ce să creadă de fapt. Sam era, firește, vocea rațiunii și a bunului simț. Dar... Hannah păruse atât de convingătoare. Arăta ca o persoană epuizată de oboseală, nu un om nebun. Dar Ruby nu cunoscuse niciodată vreun nebun de legat, așa că putea să se Înșele. —Asta-i chestia, Îi spuse Ruby lui Fi când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cunoști aspectele blânde ale caracterului meu și pe cele ostile, atât de iritante încât au devenit de nesuportat. Nu știu ce părere ți-ai făcut despre mine, dar pot să-mi imaginez. Aceea că sunt un tată responsabil, dotat cu un sardonic simț al umorului, dar prea retras. Ai cu mama ta o legătură puternică, conflictuală uneori, dar vie. Eu am fost un costum de haine bărbătesc, atârnat alături de relația voastră. Mai mult decât persoana mea, despre mine au povestit absențele mele, cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și, accelerând, s-o depășesc. Dar stăteam agățat de volan, trăgând de timp. Părul scurt descoperea ceafa gânditoare a unei femei oprite pe coama unui deal. Una care rezistă cu spinarea ei de femeie tânără, dar care și-a pierdut simțul orientării. Gata, acum apăs pe claxon, îl fac să-i sune în oasele spinării. Dar mă gândesc deja la mama. Și ea își luase carnetul de conducere târziu, își făcuse un cadou. Urca în mașinuța ei care mirosea a ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ridicolă! — Dar nu înțeleg... Nu, nici eu nu înțeleg; dar asta e, se simte ridicolă. Și face asemenea lucruri, încât mă tem pentru... intrus... sau intrusă. Dom’le! - exclamă Augusto alarmat. — Nu, nu, Augusto, nu, nu! Nu ne-am pierdut simțul moral, iar Elena, care e, după cum știi, profund religioasă, se supune, fie și scrâșnind din dinți, voii Providenței și se resemnează să fie mamă. Și va fi o mamă bună, nici nu mă-ndoiesc, o mamă foarte bună. Sentimentul ridicolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
vreme când nu gândeai într-o manieră atât de... mușcătoare. — Da, dar atunci nu eram tată. — Și ce dacă ești tată...? — Faptul de a fi tată, în cine nu-i nebun sau smintit, trezește lucrul cel mai teribil din om: simțul responsabilității! Eu îi încredințez fiului meu moștenirea perenă a umanității. Meditația asupra misterului paternității te poate face să înnebunești. Și dacă majoritatea taților nu înnebunesc, explicația este că sunt proști... sau nu sunt tați. Bucură-te, așadar, Augusto, de împrejurarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
învățaților. Și adaugă: „Niciodată oamenii n-au fost atât de proști ca în ziua de azi.“ Și altădată vorbește de partidele prostiei - Parteien der Dummheit -. Expresia „partidele prostiei“ e admirabilă! Și să se mai spună că prusacii sunt lipsiți de simț psihologic! Cert e că Wundt, cu psihologia lui experimentală sau fiziologică - psihologie pură! - nu a descoperit ideea cu partidul prostiei, dar a descoperit-o Treitschke, care a fost tot atât de neamț ca și Wundt! Îți spun că ideea asta cu partidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
tu nu m-ai lăsat. Trebuie să se sinucidă prin eforturile lor disperate de-a scăpa de prostie. Datoria morală a prostului ca om este de-a înceta să fie astfel sau de a transforma principiile bunului-simț în concluzii ale simțului propriu, cea de a regândi pe cont propriu locurile comune, fapt prin care încetează a mai fi comune, cea de a supune criticii vulgaritățile. Și dacă, făcând asemenea eforturi, nu poate face față poverii și-și epuizează nu prostia proprie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de mult a fost adusă pe-aici, în lumea ficțiunilor de dincolo de mormânt, o carte a lui Papini, intitulată Maschilità. Știi doar că eu, ca fiu al tău fantastic sau imaginativ, îi îndrăgesc mult pe toți paradoxiștii, adică pe cultivatorii simțului propriu. Iar Papini mă atrage și mă distrează. Și-n cartea aceea a lui am citit cele ce urmează: „Serios, îmi pare foarte rău că atât de puțini oameni se străduiesc să fie genii.“ Mi-a plăcut foarte mult. Orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
i-a creat pe Macbeth și pe Hamlet, și pe regele Lear, și pe Falstaff, și pe Othello..., ci aceștia pe el, toate acestea se pare că nu sunt pe măsura înțelegerii celor ce au studiat istoria fără pic de simț istoric. Și așa li se întâmplă celor mai mulți istorici. Altă concepție pe care acel eu necunoscut a însămânțat-o în Pirandello și-n mine a fost modul de a vedea și dezvolta personalitățile istorice - sau fictive - într-un flux viu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și în ea am citit: „Ar trebui de aceea să fie foarte limpede că totdeauna și de fiecare dată cel ce crede este copilul din noi. După cum văzul e o funcție a vederii, așa și credința este o funcție a simțului infantil. Există în noi tot atâta putere de a crede câtă infantilitate avem.“ Și Hessen nu uită, evident, să ne amintească de Evanghelia Sfântului Matei (18, 3), când Cristos, Fiul Omului, Fiul Tatălui, zicea: „Adevărat zic vouă: De nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]