13,844 matches
-
de numai 8,7%, pe când dintre consumatorii moderați de televiziune se recrutează 13,4% elevi care fac lecturi zilnice. Aceasta este doar una dintre consecințele relevate de aproape toate anchetele ale „coabitării” zilnice cu acest membru al familiei care este televizorul și care își afirmă tot mai pregnant ascendența față de părinți și de școală în socializarea copiilor, adolescenților, tinerilor. Măsurarea violenței televizate Repere conceptuale și metodologice Majoritatea investigațiilor consacrate evaluării conținuturilor violente din programele de televiziune apelează la două metode: Analiza
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
de violență răufăcătorii scapă nepedepsiți; violența este o realitate omniprezentă, și deci inevitabilă: o fetiță îi spune unei colege că tatăl ei murise, la care fetița răspunde întrebând-o: „Cine l-a omorât?”, o întrebare indusă evident de privitul la televizor, care îi lasă pe copii să înțeleagă că „violența este cauza naturală a morții”; violența este necesară: într-o viziune maniheistă, violențele sunt comise fie de „băieții buni”, pentru a-i învinge pe cei răi, fie de „cei răi”, care
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
de violență decât canalele adresate adulților. Acest rezultat confirmă și mai puternic constatarea că reprezentarea violenței în conținuturile programelor TV difuzate în România este simțitor mai mare decât cea din programele televiziunilor occidentale. Ce, cât și cum privesc elevii la televizor? Analiza „Comportamentelor de consum de programe audiovizuale ale elevilor” (7-10 ani, 11-14 ani și 15-18 ani) a format, cum s-a spus mai înainte, obiectul altui proiect major de cercetare pe care CNA l-a comandat institutului CURS SA și
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
cu conținuturi violente. Analiza datelor arată prezența în toate cele trei grupe de vârstă a unor procente foarte ridicate de mari consumatori de televiziune. Dacă luăm cazul copiilor de 7-10 ani, observăm că peste 97% dintre aceștia privesc zilnic la televizor atât în zilele de lucru, cât și în weekend, că elevii de 11-14 ani sunt într-o proporție aproape covârșitoare mari consumatori de televiziune (37,7% privesc zilnic la televizor între 3-4 ore, iar peste 20% privesc peste 4 ore
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
ani, observăm că peste 97% dintre aceștia privesc zilnic la televizor atât în zilele de lucru, cât și în weekend, că elevii de 11-14 ani sunt într-o proporție aproape covârșitoare mari consumatori de televiziune (37,7% privesc zilnic la televizor între 3-4 ore, iar peste 20% privesc peste 4 ore zilnic). Graficul care urmează ilustrează comportamentul de televizionare al copiilor de 7-10 ani: Graficul 5. Comportamentul de televizionare al copiilor de 7-10 ani EMBED Excel.Chart.8 \s ● Peste 97
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
privesc la TV peste 4 ore zilnic, ceea ce echivalează cu un superconsum de televiziune. Indicatorul „audiență cumulată” (toți cei care privesc la TV în decursul unei săptămâni, indiferent de durata vizionării) arată că, practic, toții copiii sunt în contact cu televizorul. Mai semnificativă apare influența precumpănitoare a televiziunii asupra percepției și alegerii de către copii a vedetelor preferate (cântăreți, actori de filme, artiști, sportivi, chiar și oameni politici, jurnaliști, staruri de televiziune). Cea mai neașteptată se relevă a fi distribuția preferințelor pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
este un subiect controversat, studiile și dovezile științifice din ultimele decenii conturează trei efecte pricipale: Creșterea agresivității. Multe studii arată că violența la televiziune conduce la comportamente agresive, violente, de cele mai multe ori prin imitație. Cei care privesc fenomenul violenței la televizor pot avea schimbări în sistemul propriu de valori, preferând folosirea agresiunii în rezolvarea unor conflicte. Desensibilizare și nepăsare. Privitul excesiv al violenței poate duce la o scădere a sensibilitații la violență și la o acceptare/toleranță a unor niveluri crescute
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
de televiziune, precum și impactul programelor care conțin violență asupra copiilor și adulților. Vom prezenta pe scurt câteva dintre concluziile unui studiu comandat de CNA în 2004, în cadrul unui program Phare. Conform acestui studiu, aproape 90% dintre copii se uită la televizor cel puțin 4-5 zile pe săptămână (79% se uită zilnic sau aproape zilnic). Trei sferturi dintre copii se uită în intervalul orar 17-22, iar 20% dintre copii se uită și după ora 22, timp de aproximativ o oră. Prin oferirea
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
biologice, psihologice, sociale sau economice. De aceea este dificil să separăm efectele violenței media de influența celorlalți factori. Totuși, sutele de studii publicate în ultimii 40 de ani în statele dezvoltate au demonstrat următoarele: copiii care privesc prea mult la televizor (peste 4 ore zilnic) tind să-și rezolve conflictele mai agresiv decât ceilalți; mai mult, cu cât copiii încep să privească la televizor de la o vârstă mai fragedă, cu atât sunt mai predispuși să comită acte de violență mai târziu
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
în ultimii 40 de ani în statele dezvoltate au demonstrat următoarele: copiii care privesc prea mult la televizor (peste 4 ore zilnic) tind să-și rezolve conflictele mai agresiv decât ceilalți; mai mult, cu cât copiii încep să privească la televizor de la o vârstă mai fragedă, cu atât sunt mai predispuși să comită acte de violență mai târziu. Reglementări privind violența televizată În Europa, sectorul audiovizual se confruntă cu un conflict de interese în ceea ce privește violența: pe de o parte, dreptul la
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
cu vârste între 7 și 10 ani, copii aflați, în opinia acelorași autori, la vârsta „socializării secundare” când interiorizează norme și reguli de comportament ce le vor fi „naturale” toată viața, fac necesară studierea modului în care copiii privesc la televizor, a timpului pe care ei îl acordă acestui tip de media și a emisiunilor pe care le urmăresc cu predilecție. Influența televiziunii și eficiența superioară a acesteia comparativ cu celelalte media sunt analizate și de G. Grebner, care consideră că
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
în timpul săptămânii, cei mai mulți dintre subiecți se uită la TV între una și două ore zilnic, în timp ce în week-end consumul crește, cei mai mulți copii alocând acestei activități între 3 și 4 ore. Aceste date contrastează cu cotele mai reduse de expunere la televizor a copiilor în țările occidentale, atestând faptul că la noi în țară - în proporții mai mari decât în țările europene - copiii constituie un contingent masiv al „marelui public” al televiziunii. Evident că nu copiii din România sunt responsabili de acest
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
consumul anumitor emisiuni și acordul parental nu primesc suport din partea societății, fiind ignorat atât de copiii, cât, mult mai grav, de părinții care nu-i înțeleg sensul. Referitor la acest subiect, trebuie subliniat faptul că, cel puțin declarativ, dacă la televizor este o emisiune care nu le este adresată și care este semnalizată corespunzător, cei mai mulți copiii (37,9%) spun că nu se uită, iar 38,5% spun că discută cu părinții și se uită dacă aceștia le dau voie. 14,5
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
pentru televizionare este cel cuprins între orele 9 și 13, când canalele generaliste oferă emisiuni speciale pentru copii. Tabelul evidențiază că vârfurile de audiență se situează în intervalul 13-17 și, de asemenea, că, în prime time, procentul copiilor aflați în fața televizoarelor este relativ apropiat de procentul mediu al adulților, ceea ce se încadrează în ceea ce se numește „televizionarea familială”. Acest lucru este confirmat și de răspunsurile la întrebarea „cu cine te uiți de obicei la televizor”, unde răspunsurile cumulate ale celor ce
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
prime time, procentul copiilor aflați în fața televizoarelor este relativ apropiat de procentul mediu al adulților, ceea ce se încadrează în ceea ce se numește „televizionarea familială”. Acest lucru este confirmat și de răspunsurile la întrebarea „cu cine te uiți de obicei la televizor”, unde răspunsurile cumulate ale celor ce nominalizează un alt membru al familiei întrunesc adeziunea a 68,22%. Diferențele existente între preferințele exprimate de respondenți pentru privitul la TV în zilele lucrătoare și în weekend pot fi puse pe seama programului pe
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
despre valorile unei persoane sau ale altei persoane, despre cele ale socialiștilor, comercianților, tinerilor, rușilor sau ale culturii bantu. Conceptul de valoare este inseparabil de noțiunea de preferință. Valorizarea unui lucru în detrimentul altuia (a prefera o plimbare unui film la televizor) înseamnă că, într-o situație dată, valoarea care conduce către o alegere o exclude pe alta. Sistemele de valori Valorile unui individ sau ale unei colectivități nu sunt izolate, juxtapuse sau în dezordine. Dimpotrivă, ele sunt legate unele de altele
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
al postmodernismului, care ia ființă în Statele Unite. În loc să urmezi norme prestabilite și "obiective", împlinește-te urmând datele personalității tale. Aceasta poate implica împlinirea prin profesie sau bucuria liniștită a pensiei, la sfârșitul vieții, o casă, o grădină, un cămin călduț, televizorul, vizita ne-poților și a prietenilor, cocooning-ul, dar pentru tineri poate implica și starea psihedelică, aceștia dorind să evadeze din vidul existenței prin intermediul senzațiilor exacerbate. A. 3. Libertatea Căutarea sinelui și a împlinirii acestuia este strâns asociată cu o nouă concepție
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
cu lecțiile. Reactionează pozitiv atunci când este laudat, dar se supără foarte tare dacă i se face vreo observație în fața colegilor, dorind să se răzbune pe cei care au asistat la discuție. Copilului îi lipsește un program adecvat, se uită la televizor cât timp stă acasă și părinții săi nu urmăresc vreo emisiune televizată. În caz contrar, este agresat verbal și trimis să se joace “în stradă, cu vecinii”. Când nu vizionează programele de desene animate, merge în împrejurimi cu vecinii săi
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
se murdărește fără să-i pese și imită de cele mai multe ori anumite personaje din desene animate. Dintre toate activitățile, preferă jocurile care presupun violență. Adoră jocurile cu “pistolul”, ”pușca”, ”de-a bătaia”, distruge anumite obiecte, imitând exact ceea ce vede la televizor. Este un copil cu mari carențe educaționale și comportamentale, are un stil de lucru dezorganizat, este indiferent atât față de reproșurile din partea adulților, cât și față de pedepse. III. Istoricul cazului Lipsa de afecțiune din partea părinților, dezinteresul total al acestora față unicul
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
format. Tip de comunicare: verbală, mimico-gesticulară. Răspunde la întrebări dacă este interesat, iar în caz contrar întrebarea trebuie repetată de mai multe ori pentru a obține răspunsul așteptat. Imaginație: săracă, îndreptată spre lumea desenelor animate pentru că urmărește aceste programe la televizor. Afectivitate: emotivitate instabil, imatur emoțional; reacții emotive cu caracter exploziv. Motivație: predominant extrinsecă. Prin aprecieri și unele recompense se poate motiva pentru executarea unor sarcini care nu-i sunt pe plac. Manifestă dorința de a fi apreciat de cei din
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
învățare și recreere. Eleva M.R. a dovedit de-a lungul timpului o anumită înclinație către artele plastice, iar familia nu a ezitat să îi creeze condiții pentru a-și cultiva această pasiune. Astfel, fetița beneficiază de calculator conectat la Internet, televizor cu D.V.D., combină audio etc. 1.7. Climatul educativ din cadrul familiei: Bunicii fetei sunt interesați de instruirea și educarea copilului, însă posibilitățile acestora sunt limitate. Deși îi acordă elevei o atenție sporită, uneori exagerată chiar, autoritatea bunicilor este drastic redusă
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
înțelege despre ce este vorba. Vrem să slăbim, dar mâncăm alimente grase, cu multe calorii și ne promitem că de mâine ne vom schimba dieta. Ne promitem că vom face sport începând de mâine, dar, când să ne apucăm, deschidem televizorul și ne uităm la emisiunea noastră preferată. Vrem să ne lăsăm de fumat, dar mai întâi terminăm ultimul pachet de țigări care ne-a rămas. Consecințele imediate - gustul, distracția, confortul și reducerea stresului - depășesc cu mult consecințele întârziate și nesigure
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
serviciu, acasă sau în sport. Golful nu ar mai fi la fel de distractiv dacă nu ar exista $2 NASSAU. Și atunci de ce ar constitui întrecerile o problemă la locul de muncă? În primul rând, din cauza bunurilor materiale asociate lor. Când călătoriile, televizoarele și alte elemente de valoare sunt oferite învingătorului sau învingătorilor, unii oameni vor minți, vor înșela și îi vor sabota pe ceilalți pentru a câștiga. Cu ceva ani în urmă, am efectuat o evaluare a unei promoții naționale de vânzări
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
vor încerca o sumă întreagă de lucruri pentru a găsi întărire. Emisiunea Camera ascunsă și-a cucerit celebritatea prin punerea oamenilor în situații nemaiântâlnite. Era previzibil că vor face lucruri ciudate și deseori amuzante. Reacția după ce s-au văzut la televizor a fost de genul: „Nu-mi vine să cred că am făcut asta”. Ca atare, variind mediul în care oamenii își desfășoară activitatea, puteți crește probabilitatea ca ei să facă lucruri noi. Folosirea echipelor cross-funcționale este o practică întâlnită des
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
De câte ori credeți că se schimbă cadrul pe minut în timpul unui clip publicitar în condițiile în care este adresat celor sub 30 de ani? Este de circa o dată pe secundă! Decât să sfătuiască părinții să limiteze numărul orelor de privit la televizor și de navigat pe Internet, mai degrabă profesorii ar trebui să se concentreze asupra modului în care ar putea să ofere rate similare de motivare în cadrul orelor de clasă. Este interesant de remarcat că majoritatea copiilor diagnosticați cu deficit de
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]