136,390 matches
-
Cea mai însemnată colecție de picturi religioase realizate de către Mișu Popp se regăsește în Biserica Adormirii Maicii Domnului din Comuna Satulung (astăzi orașul Săcele) de lângă Brașov. În interiorul bisericii au fost executate de către artist un set de picturi murale, compus din 67 de scene distribuite pe pereții lăcașului, în navă și altar precum și pe bolțile tindei
Lista picturilor murale din Satulung () [Corola-website/Science/335315_a_336644]
-
Cea mai însemnată colecție de picturi religioase realizate de către Mișu Popp se regăsește în Biserica Adormirii Maicii Domnului din Comuna Satulung (astăzi orașul Săcele) de lângă Brașov. În interiorul bisericii au fost executate de către artist un set de picturi murale, compus din 67 de scene distribuite pe pereții lăcașului, în navă și altar precum și pe bolțile tindei. În plus de aceste picturi realizate în tempera, există și câteva lucrări executate
Lista picturilor murale din Satulung () [Corola-website/Science/335315_a_336644]
-
masiv, iar cele care pozează fără rost, sunt cu totul eliminate. Cutele draperiilor apar groase, molatece, cu rotunjimi uneori exagerate. Cromatica este vie, opusă caracterului discret al temperei utilizate, iar intensitatea ei este foarte bine armonizată. Lista picturilor murale din Biserica din Satulung este următoarea:
Lista picturilor murale din Satulung () [Corola-website/Science/335315_a_336644]
-
suzeranitatea Țării Românești o singură dată, în timpul lui Mircea cel Bătrân. Drept consecință a acestor circumstanțe, s-au format două state românești, fiecare cu dinastia sa conducătoare. În conștiința timpului s-a fixat concepția că țara, la fel ca și biserica, era o unitate fixă, ierarhică și hieratică, care trebuia să rămână neclintită. În opinia lui Panaitescu, epoca de la întemeierea statelor în secolul al XIV-lea până la începutul secolului al XVI-lea a fost definită de aceste condiții. Condițiile care duseseră
Dualismul politic românesc () [Corola-website/Science/335325_a_336654]
-
ul (în = „frumos” și "Iani" = „Ioan”), este o datină însoțită de cântec, care sărbătorea la origine mitul zeului naturii (simbol al vegetației care moare și învie). Oamenii bisericii, pentru a elimina zeul păgân, l-au asimilat cu Ioan Botezătorul, astfel că data caloianului a fost fixată în proximitatea solstițiului de vară (24 iunie). Obiceiul este practicat de copii, într-o zi fixă (a treia marți sau a patra
Caloian () [Corola-website/Science/335336_a_336665]
-
fost înmormântată tot acolo. Mai târziu, fiica lor, Natalia Vârnav (1847-1937), ce era soția deputatului Gheorghe (Iorgu) Vârnav, a așezat o piatră funerară deasupra mormintelor părinților ei. Un portret în cărbune al vornicului Alecu Botez-Forăscu este păstrat în prezent în biserica de la Șoldănești. Portretul nu este semnat și datează, probabil, din anii ’60 ai secolului al XIX-lea. Vornicul Alecu Forăscu este menționat în mai multe opere literare românești, în principal în legătură cu activitatea sa unionistă. El este descris cu respect și
Alecu Botez-Forăscu () [Corola-website/Science/335327_a_336656]
-
și Tololoiu, Grigore Cuza și alți câțiva de-alde aceștia, care, ținându-se de obiceiurile strămoșești, în toate sărbătorile ascultau cu evlavie slujbă bisericească de la început până la sfârșit, cântând și citind la strană de-a valma cu dascălii și preoții bisericii; iar la zile mari, ca să le ticnească veselia, împărțeau bucățica de pâine cu orfanii, cu văduvele și cu alți nevoiași, cum apucară din părinți. Atâta-i ajungea capul, atâta făceau și ei pe vremea lor, Dumnezeu să-i ierte și
Alecu Botez-Forăscu () [Corola-website/Science/335327_a_336656]
-
înființarea Arhiepiscopiei mitropolitane de Seleucia-Ctesiphon, întemeiată tradițional în anul 280. După Conciliul de la Efes din anul 431, creștinii din Imperiul Sasanid s-au separat definitiv de cei din Imperiul Roman, adoptând nestorianismul. Atunci, arhiepiscopia de la Ctesiphon a devenit Patriarhie a Bisericii Răsăritului (o altă denumire a Bisericii Nestoriene). De asemenea, pe lângă creștini și evrei, în Ctesiphon exista o puternică comunitate maniheistă, acest oraș fiind locul unde s-a născut fondatorul acestei religii, Profetul Mani (216-274). După cucerirea Antiohiei în anul 541
Ctesiphon () [Corola-website/Science/335349_a_336678]
-
tradițional în anul 280. După Conciliul de la Efes din anul 431, creștinii din Imperiul Sasanid s-au separat definitiv de cei din Imperiul Roman, adoptând nestorianismul. Atunci, arhiepiscopia de la Ctesiphon a devenit Patriarhie a Bisericii Răsăritului (o altă denumire a Bisericii Nestoriene). De asemenea, pe lângă creștini și evrei, în Ctesiphon exista o puternică comunitate maniheistă, acest oraș fiind locul unde s-a născut fondatorul acestei religii, Profetul Mani (216-274). După cucerirea Antiohiei în anul 541, șahul Khosrau I (531-579) a construit
Ctesiphon () [Corola-website/Science/335349_a_336678]
-
Paleografie. A fost căsătorită cu istoricul și arheologul prof. dr. Panait I. Panait. Activând ca cercetător din cadrul Direcției Monumentelor Istorice (1964-1977), Ioana Cristache Panait a studiat atât cărțile manuscrise, cât și monumentele istorice, atenția sa îndreptându-se cu precădere asupra bisericilor din lemn și piatră. Aici s-a perfecționat în cercetarea la fața locului a acestora, descoperindu-le secretele și înțelegându-le, în ciuda drumurilor lungi și anevoioase pe care le-a străbătut singură sau alături de colegi. Un doctorat remarcabil, susținut sub
Ioana Cristache Panait () [Corola-website/Science/335383_a_336712]
-
românești locale a contribuției istoricului Ioana Cristache-Panait la scrierea „adevăratei istorii a așezărilor și populației” din această zonă sud-est transilvană. Făcând parte din generația de cercetători a anilor ’70, este privită de aceasta ca fiind „cel mai perseverent cercetător al bisericilor de lemn din Transilvania, cea care a bătut drumurile multor zone, țări și județe transilvane, aducând harnic informații despre existența lor.” Una dintre cele mai puțin cercetate regiuni, Hunedoara, a fost pusă în lumină de Ioana Cristache-Panait. Gingașă, diafană și
Ioana Cristache Panait () [Corola-website/Science/335383_a_336712]
-
monoteismul, promovarea păcii, existentă Raiului dar și a Iadului, a Judecății de Apoi sau a unor profeți (Adam, Noe, Avraam, Moise, Iisus sau Muhammad) care au răspândit mesajul divin. Dacă pentru Creștinism autoritatea doctrinala este Biblia iar instituția reprezentativă este Biserică, pentru Islam „Cartea Sfântă” este Coranul iar rugăciunile colective se desfășoară în moschei. Pentru Creștinism judecătorul suprem este Dumnezeu iar pentru religia musulmanilor, Allah. Mai vizibile sunt însă diferențele dintre cele două religii în ceea ce privește povestea lui Iisus, natura lui Dumnezeu
Creștinism și Islam () [Corola-website/Science/335367_a_336696]
-
iudaism și islam, este o religie monoteista, fiind prima ca număr de adepți din lume. Numele provine de la Iisus Hristos, numit și Mesia,fiul lui Dumnezeu, care a pus bazele acestei religii. Autoritatea doctrinala este Biblia iar instituția reprezentativă este Biserică. Biblia reprezintă „cuvântul lui Dumnezeu” numită și Sfântă Scriptură. Biblia este compusă din diferite „cărți” (80 la număr), grupate în Vechiul Testament și Noul Testament. Islamul, religia tuturor musulmanilor,a fost fondată în secolul al VII-lea în Peninsula Arabă, de către profetul
Creștinism și Islam () [Corola-website/Science/335367_a_336696]
-
și aprobarea ei în 1907, când i s-a încredințat funcția de secretar. În această calitate, Ion I. Lapedatu a asigurat funcționarea Solidarității ca un adevarat „consiliu economic” de facto al societății române din Transilvania. Solidaritatea a sprijinit financiar școala, biserica, cultura națională în general, Partidul Național Român, promovând strângerea legăturilor cu Regatul României. Ea a introdus principii avansate de gestionare, impunând utilizarea controlul extern obligatoriu prin experți confirmați de asociație care a făcut redundant controlul prin experți guvernamentali, evitându-se
Ion I. Lapedatu () [Corola-website/Science/335360_a_336689]
-
preotul Gheorghe Ion Baltag și ieromonahul Gherontie din Petroșița, cu mai multe chilii pentru călugări. Actualul schit, aflat la 300 m depărtare de gura peșterii, a fost ridicat în anul 1901, de mai mulți ctitori, cu participarea ciobanilor din zonă, biserica fiind sfințită în 1911 de starețul Dionisie al mănăstirii Sinaia. Biserica a fost distrusă din nou de foc în 1961 și a fost restaurată prin grija Patriarhului Justinian. Piatra de temelie a noului așezământ a fost așezată de ÎPS Vasile
Mănăstirea Ialomiței () [Corola-website/Science/331545_a_332874]
-
multe chilii pentru călugări. Actualul schit, aflat la 300 m depărtare de gura peșterii, a fost ridicat în anul 1901, de mai mulți ctitori, cu participarea ciobanilor din zonă, biserica fiind sfințită în 1911 de starețul Dionisie al mănăstirii Sinaia. Biserica a fost distrusă din nou de foc în 1961 și a fost restaurată prin grija Patriarhului Justinian. Piatra de temelie a noului așezământ a fost așezată de ÎPS Vasile Costin, Arhiepiscopul Târgoviștei, în 1993. În 1994 s-a început construcția
Mănăstirea Ialomiței () [Corola-website/Science/331545_a_332874]
-
distrusă din nou de foc în 1961 și a fost restaurată prin grija Patriarhului Justinian. Piatra de temelie a noului așezământ a fost așezată de ÎPS Vasile Costin, Arhiepiscopul Târgoviștei, în 1993. În 1994 s-a început construcția unei noi biserici tot la intrarea în peșteră. Ctitorul locașului este Fabrica de ciment Fieni. Sfințirea a fost făcută de PF Teoctist la 29 iunie 1996 cu hramul "Sf. Apostoli Petru și Pavel". Arhondaricul și stăreția au fost înălțate în ultimii ani.
Mănăstirea Ialomiței () [Corola-website/Science/331545_a_332874]
-
locale, stilul romanic a fost cunoscut că având următoarele caracteristici: masivitatea și utilizarea frecvența a arcurilor curbe pentru ferestre, uși sau arcade. Același principiu al construcțiilor semicirculare a fost aplicat și pentru acoperișul de piatră, care a înlocuit în cele mai multe biserici lemnul; boltă în leagăn (ca un arc rotund continuu) sau pe cea a bolții ogivale (ce constă din două bolți în leagăn care se intersectau). Stâlpii masivi, rotunzi, și pereții groși ai clădirilor romanice erau necesități structurale până la descoperirea tehnicilor
Arhitectură medievală () [Corola-website/Science/331552_a_332881]
-
descoperirea tehnicilor perfecționate, asociate cu stilul gotic târziu, ce permiteau preluarea tensiunilor, unele dintre acestea (mai ales bolțile ogivale) fiind utilizate chiar și în perioada precedentă. Multe castele au fost construite în această perioada, dar fiind depășite că număr de biserici. Cele mai largi grupuri de edificii romanice ce au supraviețuit timpului se găsesc în sudul Franței, nordul Spaniei și în Italia rurală, constând în case, palate, mănăstiri. Conform dicționarului englez Oxford, cuvântul "romanic" semnifică "de proveniență romană" fiind utilizat în
Arhitectură medievală () [Corola-website/Science/331552_a_332881]
-
arhitectură utilizată în secolele X-XII. Termenul de "pre-romanic" este totodată aplicat arhitecturii germane din perioadele carolingiene, ottoniene și vizigote, de asemenea construcțiilor mozarabe și asturiene din secolele VIII-X din peninsula iberică, precum și clădirilor din nordul Italiei și Spaniei, influențând și Biserica de la Cluny din Franța. Clădirile construite după stil romanic erau clădiri domestice, case elegante, palate mari, clădiri civile sau comerciale, ziduri, castele, poduri, biserici, mănăstiri și catedrale. Clădirile comerciale și domestice sunt rare, foarte puține supraviețuind în Anglia sau Franța
Arhitectură medievală () [Corola-website/Science/331552_a_332881]
-
asturiene din secolele VIII-X din peninsula iberică, precum și clădirilor din nordul Italiei și Spaniei, influențând și Biserica de la Cluny din Franța. Clădirile construite după stil romanic erau clădiri domestice, case elegante, palate mari, clădiri civile sau comerciale, ziduri, castele, poduri, biserici, mănăstiri și catedrale. Clădirile comerciale și domestice sunt rare, foarte puține supraviețuind în Anglia sau Franța. Multe castele au rezistat, chiar dacă sunt alterate sau au ajuns în stadiul de ruine. Cele mai multe clădiri ce au supraviețuit sunt bisericile, capelele și catedralele
Arhitectură medievală () [Corola-website/Science/331552_a_332881]
-
ziduri, castele, poduri, biserici, mănăstiri și catedrale. Clădirile comerciale și domestice sunt rare, foarte puține supraviețuind în Anglia sau Franța. Multe castele au rezistat, chiar dacă sunt alterate sau au ajuns în stadiul de ruine. Cele mai multe clădiri ce au supraviețuit sunt bisericile, capelele și catedralele masive. În Occident, arhitectura ecleziastică comună, cuprinde bazilica romană ca un model primar cu evoluții ulterioare. Acesta constă dintr-un naos, transepte, iar altarul se situează la capătul din est. De asemenea, catedrale au fost influențate de
Arhitectură medievală () [Corola-website/Science/331552_a_332881]
-
ulterioare. Acesta constă dintr-un naos, transepte, iar altarul se situează la capătul din est. De asemenea, catedrale au fost influențate de stilul bizantin de domuri și stilul crucii grecești, cu altarul situat în sanctuarul pe partea de est a bisericii. Exemplarele supraviețuitoare ale arhitecturii medievale seculare au servit pentru apărare. Castelele și zidurile fortificate sunt cele mai notabile exemple non-religioase medievale. Ferestrele aveau forma de cruce în scop decorativ, dar oferea o potrivire perfectă pentru un arcaș ca să tragă în
Arhitectură medievală () [Corola-website/Science/331552_a_332881]
-
de Murano, adus din Italia. Placarea cu mozaic a fost efectuată de Veturia care a muncit aproape 20 de ani la finalizarea lucrării. În 1939, după moartea soțului său, Veturia Goga a adus la Ciucea un monument de arhitectură românească, biserica din lemn din comuna sălăjeană Gălpâia și a înființat o mănăstire de maici care a funcționat până în 1947 și și-a reluat activitatea în 1994. În 1946 a fost condamnată de Tribunalul Poporului (care o cercetase ca vicepreședintă a Consiliului
Veturia Goga () [Corola-website/Science/331550_a_332879]
-
în seara de 18 august. Alfonso este condus pe ultimul drum la lumina torțelor, acompaniat de un mic grup de călugări și de episcopul de Cosenza, Francesco Borgia. Ducele de Bisceglie este înmormântat la Santa Maria delle Febbri, o mică biserică aflată în apropiere de Basilica Sfântul Petru. Catannei și alți cronicari au scris despre disperarea Lucreției: furioasă pe tatăl și fratele ei, Lucreția cade la pat cu febră și refuză să mănânce. Familia ducelui este arestată în 18 august și
Alfonso de Aragon () [Corola-website/Science/331548_a_332877]