136,390 matches
-
cu var, în sarcofage de piatră, sub o dală de marmură neagră), călugărițele în mănăstire, sub fațada de Sud a bisericii, domnișoarele de la pension și călugărițele portărese în cimitirul interior, la căpătâiul abațialei. „În piața din fața abațialei intrând în numita biserică, menționează inventarul, se află o cușcă de lemn cu frânghii pentru a ridica, la geamurile și la boltele bisericii, muncitorii care sunt obligați să lucreze acolo.” Un borderou menționează 8 clopote cântărind de livre, transportate la Metz, la 11 august
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
a bisericii, domnișoarele de la pension și călugărițele portărese în cimitirul interior, la căpătâiul abațialei. „În piața din fața abațialei intrând în numita biserică, menționează inventarul, se află o cușcă de lemn cu frânghii pentru a ridica, la geamurile și la boltele bisericii, muncitorii care sunt obligați să lucreze acolo.” Un borderou menționează 8 clopote cântărind de livre, transportate la Metz, la 11 august 1792. Era și un orologiu, care a fost achiziționat de comună și montat în clopotnița bisericii parohiale, unde a
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
și la boltele bisericii, muncitorii care sunt obligați să lucreze acolo.” Un borderou menționează 8 clopote cântărind de livre, transportate la Metz, la 11 august 1792. Era și un orologiu, care a fost achiziționat de comună și montat în clopotnița bisericii parohiale, unde a funcționat până în 1866. Un alt clopot de 150 de livre se afla în corul călugărițelor. Aceasta este clopotul pe care tânăra novice de 16 ani, Domnișoara Gabrielle Livron, l-a aruncat la întâmplare, după cum îi impunea, între
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
și Saint-Jean, Jametz, Louppy și Hugnes, Juvigny și Stenayerau pline de șantiere. Este probabil că stareța a ales meșterul-zidar, Guyot Roussel, pentru realizarea lucrărilor care trebuiau să renoveze în totalitate vechea mănăstire de la Juvigny. Acest antreprenor lucra atunci la construcția bisericii din Jametz, în 1608 ; el fortifica orașul Stenay, îi construia citadela, între 1600 și 1635, construia mănăstirea minimilor, din 1617 până în 1619 ; în plus, la cerearea lui Simon de Pouilly, zidarii săi ridicau, în aceeași perioadă, castelul atât de remarcabil
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
centru cu o fântână cu bazin rotund și jet de apă. De o parte și de alta, clădirile de serviciu se aliniau spre portalul de intrare ajungând până acolo. Și, chiar în față, se înălța fațada de Nord a impozantei biserici abațiale. Construită pe locul cel mai înalt, locuința abațială era clădirea cea mai remarcabilă a mănăstirii: parterul nu era decât o galerie cu arcade, care oferea o trecere deschisă și acoperită între biserică și clădirea oaspeților... și care sta aplecată
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
se înălța fațada de Nord a impozantei biserici abațiale. Construită pe locul cel mai înalt, locuința abațială era clădirea cea mai remarcabilă a mănăstirii: parterul nu era decât o galerie cu arcade, care oferea o trecere deschisă și acoperită între biserică și clădirea oaspeților... și care sta aplecată peste un unic etaj unde se alinia o serie de ferestre cu cercevele și vitralii, sprijinându-se pe un bandou mulurat din abundență care traversa întreaga clădire, sfărâmându-i austeritatea, animând-o cu umbră
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
își aveau activitățile,” cu curți și claustre. La nivelul inferior al abațialei, expus la soarele amiezii, în jurul unei grădini cu latura de 20 de metri, împărțite în alte 4 grădini pătrate, marele claustru cu arcade, acolo unde se sprijinea de biserică, era pardosit cu un rând de morminte. În acest loc, dedicat stării de liniște și propice meditației, cărți de pietate erau așezate într-un mic dulap mănăstiresc, prețios și rar. Cele două uși pictate ale acestui mic dulap de perete
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
Oaspeți cuprindea un parloar / vorbitor mare, exterior, apartamentele de primire și camerele, în număr de 15, destinate vizitatorilor, confesorilor și capelanilor, cât și magistratului din Bezonvaux când acesta se deplasa la abație. Această clădire se afla în fața tindei și turnurilor bisericii la care se ajungea prin galeria situată de-a lungul locuinței abațiale. Camera Monseniorului era cea mai luxoasă (acolo sta Monseniorul de Hontheim când rămânea la abație; secretarul său locuia alături de el). Încăperea, cu plafon în stil francez, planșeu de
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
fost realizată prima zonă cu locuințe sociale. Ultimele construcții din vechea Sint-Anneke au fost demolate la mijlocul anilor 1950 prin realizarea de terasamente și adăugarea continuă de materiale de fundație în scopul ridicării nivelului solului în Linkeroever. A fost păstrată doar biserică Sint-Anna, dar a fost demolată și ea în august 1968, pentru a face loc unei biserici mai mari și mai moderne, Sint-Anna-ten-Drieën. Biserică Onze-Lieve-Vrouw-ter-Schelde, situată pe plajă de nord, a căzut pradă, pe 9 martie 2000, unui puternic incendiu și
Linkeroever (Antwerpen) () [Corola-website/Science/335672_a_337001]
-
anilor 1950 prin realizarea de terasamente și adăugarea continuă de materiale de fundație în scopul ridicării nivelului solului în Linkeroever. A fost păstrată doar biserică Sint-Anna, dar a fost demolată și ea în august 1968, pentru a face loc unei biserici mai mari și mai moderne, Sint-Anna-ten-Drieën. Biserică Onze-Lieve-Vrouw-ter-Schelde, situată pe plajă de nord, a căzut pradă, pe 9 martie 2000, unui puternic incendiu și a fost demolată. Doar pridvorul a fost păstrat și folosit drept capelă cu hramul Fecioarei Maria
Linkeroever (Antwerpen) () [Corola-website/Science/335672_a_337001]
-
adăugarea continuă de materiale de fundație în scopul ridicării nivelului solului în Linkeroever. A fost păstrată doar biserică Sint-Anna, dar a fost demolată și ea în august 1968, pentru a face loc unei biserici mai mari și mai moderne, Sint-Anna-ten-Drieën. Biserică Onze-Lieve-Vrouw-ter-Schelde, situată pe plajă de nord, a căzut pradă, pe 9 martie 2000, unui puternic incendiu și a fost demolată. Doar pridvorul a fost păstrat și folosit drept capelă cu hramul Fecioarei Maria. La sfârșitul anilor 1950 au început să
Linkeroever (Antwerpen) () [Corola-website/Science/335672_a_337001]
-
numele constructorului Amelinckx, care a falimentat în 1986) au fost construite într-un tempo rapid în anii 1960. De la începutul anilor 1970 datează districtul Europark (care include un bloc de locuit cu 25 de etaje, cunoscut sub numele Chicagoblok), modernă biserică Sint-Lucas și bibliotecă publică. În prezent, în Linkeroever există numeroase modalități de recreere și relaxare de-a lungul promenadei de nord: piscină, camping, HoReCa. De la plajă Sint-Anna se poate merge spre sud pe o alee care urmeaza malul Scheldei până la
Linkeroever (Antwerpen) () [Corola-website/Science/335672_a_337001]
-
făcut preot. Nemulțumit de schimbările apărute după , Scalia a început să meargă la parohii îndepărtate, pe care le considera mai în acord cu ideile sale, cum ar fi din Chicago și Washington precum și la versiunea în limba latină a de la biserica "Sf. Ecaterina din Siena" din . Într-un interviu din 2013 acordat lui Jennifer Senior de la revista "New York", Scalia a fost întrebat dacă credințele sale se extind și la Diavol, iar el a afirmat: „Desigur! Da, e o persoană adevărată. Haide
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
succes”. Într-un alt interviu din 2013, Scalia a declarat că „pentru ca să funcționeze capitalismul, pentru ca el să producă o societate bună și stabilă, virtuțile creștine tradiționale sunt esențiale”. În 2006, Scalia a fost întrebat de un reporter, când ieșea din biserică, dacă faptul că e un creștin tradiționalist i-a produs probleme, el a răspuns: „știți ce le spun acestor oameni?” și a făcut un gest, punându-și mâna căuș sub bărbie și apoi extinzându-și brusc degetele. Gestul, care a
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
acum, dată fiind poziția mea.” Dole l-a pus pe Scalia pe lista sa de potențiali candidați pentru vicepreședinte, dar în cele din urmă l-a ales pe . La 10 septembrie 1960, Scalia s-a căsătorit cu Maureen McCarthy la biserica Sf. Pius al X-lea din . Cei doi se cunoscuseră la o întâlnire pe nevăzute pe când studia dreptul la Harvard. Maureen era studentă la cursurile de licență de la când s-au cunoscut și apoi a obținut o diplomă de engleză
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
uneltele, care aparțineau primăriei și fuseseră folosite până atunci de pompierii primăriei. În acel moment pompierii dispuneau de 3 cazărmi: cea din Iosefin, o cazarmă în Cetate, pe amplasamentul actual al Casei Adam Müller Guttenbrunn, și una în Fabric, lângă biserica greco-catolică. Actual aceste două ultime cazărmi nu mai există. După al Doilea Război Mondial pompierii sunt organizați în Grupul de Pompieri „Banat”, care în decembrie 2004 a fuzionat cu Inspectoratul de Protecție Civilă din Timiș, formând Inspectoratul pentru Situații de
Cazarma pompierilor din Iosefin () [Corola-website/Science/335687_a_337016]
-
Biserica Sfântul Ilie - Hanul Colței este o biserică ortodoxă din București, situată pe str. Doamnei nr. 18, în sectorul 3 al capitalei României. În perioada 1954-2009 a îndeplinit funcția de biserică a comunității bulgare din România, fiind cedată acesteia spre folosință
Biserica Sfântul Ilie - Hanul Colței din București () [Corola-website/Science/335703_a_337032]
-
Biserica Sfântul Ilie - Hanul Colței este o biserică ortodoxă din București, situată pe str. Doamnei nr. 18, în sectorul 3 al capitalei României. În perioada 1954-2009 a îndeplinit funcția de biserică a comunității bulgare din România, fiind cedată acesteia spre folosință de către Biserica Ortodoxă Română. În prezent, biserica
Biserica Sfântul Ilie - Hanul Colței din București () [Corola-website/Science/335703_a_337032]
-
Biserica Sfântul Ilie - Hanul Colței este o biserică ortodoxă din București, situată pe str. Doamnei nr. 18, în sectorul 3 al capitalei României. În perioada 1954-2009 a îndeplinit funcția de biserică a comunității bulgare din România, fiind cedată acesteia spre folosință de către Biserica Ortodoxă Română. În prezent, biserica se află în fundul unei curți ce adăpostește și casele Lahovary. Biserica și casa parohială sunt clasate ca monument istoric, cu . Biserica a fost
Biserica Sfântul Ilie - Hanul Colței din București () [Corola-website/Science/335703_a_337032]
-
Ilie - Hanul Colței este o biserică ortodoxă din București, situată pe str. Doamnei nr. 18, în sectorul 3 al capitalei României. În perioada 1954-2009 a îndeplinit funcția de biserică a comunității bulgare din România, fiind cedată acesteia spre folosință de către Biserica Ortodoxă Română. În prezent, biserica se află în fundul unei curți ce adăpostește și casele Lahovary. Biserica și casa parohială sunt clasate ca monument istoric, cu . Biserica a fost construită din lemn, în perioada 1725-1730, de către clucerul Radu Colțea (urmaș al
Biserica Sfântul Ilie - Hanul Colței din București () [Corola-website/Science/335703_a_337032]
-
biserică ortodoxă din București, situată pe str. Doamnei nr. 18, în sectorul 3 al capitalei României. În perioada 1954-2009 a îndeplinit funcția de biserică a comunității bulgare din România, fiind cedată acesteia spre folosință de către Biserica Ortodoxă Română. În prezent, biserica se află în fundul unei curți ce adăpostește și casele Lahovary. Biserica și casa parohială sunt clasate ca monument istoric, cu . Biserica a fost construită din lemn, în perioada 1725-1730, de către clucerul Radu Colțea (urmaș al boierilor Doicești), pe un teren
Biserica Sfântul Ilie - Hanul Colței din București () [Corola-website/Science/335703_a_337032]
-
sectorul 3 al capitalei României. În perioada 1954-2009 a îndeplinit funcția de biserică a comunității bulgare din România, fiind cedată acesteia spre folosință de către Biserica Ortodoxă Română. În prezent, biserica se află în fundul unei curți ce adăpostește și casele Lahovary. Biserica și casa parohială sunt clasate ca monument istoric, cu . Biserica a fost construită din lemn, în perioada 1725-1730, de către clucerul Radu Colțea (urmaș al boierilor Doicești), pe un teren ce va intra după 1745 în componența Hanului Colțea, ce se
Biserica Sfântul Ilie - Hanul Colței din București () [Corola-website/Science/335703_a_337032]
-
funcția de biserică a comunității bulgare din România, fiind cedată acesteia spre folosință de către Biserica Ortodoxă Română. În prezent, biserica se află în fundul unei curți ce adăpostește și casele Lahovary. Biserica și casa parohială sunt clasate ca monument istoric, cu . Biserica a fost construită din lemn, în perioada 1725-1730, de către clucerul Radu Colțea (urmaș al boierilor Doicești), pe un teren ce va intra după 1745 în componența Hanului Colțea, ce se afla vizavi de Spitalul Colțea. Prin urmare, ea a devenit
Biserica Sfântul Ilie - Hanul Colței din București () [Corola-website/Science/335703_a_337032]
-
clucerul Radu Colțea (urmaș al boierilor Doicești), pe un teren ce va intra după 1745 în componența Hanului Colțea, ce se afla vizavi de Spitalul Colțea. Prin urmare, ea a devenit cunoscută sub numele de „Sf. Ilie de la Hanul Colței”. Biserica a fost înconjurată de un gard de cărămidă și, potrivit istoricului Dionisie Fotino, se afla în curtea hanului. Acest lucru rezultă din planul orașului realizat în 1770 și dintr-o cartografie din 1810. Conform unui alt document din 27 februarie
Biserica Sfântul Ilie - Hanul Colței din București () [Corola-website/Science/335703_a_337032]
-
de cărămidă și, potrivit istoricului Dionisie Fotino, se afla în curtea hanului. Acest lucru rezultă din planul orașului realizat în 1770 și dintr-o cartografie din 1810. Conform unui alt document din 27 februarie 1836, băcănia hanului era atașată gardului bisericii, lângă altar. Biserica a fost distrusă de cutremurul din 1838, fiind dărâmată și reconstruită de către arendașul de la acea vreme al Hanului Colțea - Lazăr Kalenderoglu, tatăl medicului Nicolae Kalinderu. Noua biserică a fost sfințită la 30 august 1841, după cum rezultă din
Biserica Sfântul Ilie - Hanul Colței din București () [Corola-website/Science/335703_a_337032]