13,837 matches
-
istoria medicinei: bolile existente în Moldova, condițiile climatice, economice și sociale, medicamentele întrebuințate de popor semnalând pentru prima oară într-o lucrare științifică valoarea procedeelor curative populare. Constantin Vârnav a murit în 1877 la Iași și a fost înmormântat în Cimitirul „Eternitatea”. Monumentul său funerar a fost inclus pe lista monumentelor istorice, având codul . După obținerea doctoratului se întoarce în Moldova și, din 1836, practică medicina devenind ulterior, între anii 1849-1855 în timpul domniei lui Grigore Alexandru Ghica, protomedic al Moldovei. Din
Constantin Vârnav () [Corola-website/Science/330169_a_331498]
-
atac pot fi considerate doar propagandă. Corpurile militarilor aliați căzuți în luptă au fost înhumate la început într-o groapă comună, dar au fost reînhumate mai târziu la marginea orașului St Aubin sur Scie. Dispunerea pietrelor de mormânt, atipică pentru cimitirele militare ale Commonwealthului, respectă mai degrabă tradiția germană - plasate pe două rânduri, spate în spate. După eliberarea regiunii Dieppe în timpul Operațiunii Fusilade din 1944, au fost înlocuite pietrele de mormânt, dar modul lor de amplasare a rămas neschimbat, pentru a
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
Mare Mucenic Gheorghe” a fost construită între anii 1779-1793 de către arhimandritul Partenie, pentru nevoile spirituale ale locuitorilor din Curtea de Argeș și cartierelor mărginașe: Groape, Marina, Poștei, str.Oltenilor. Nu există date referitoare despre construcția acestei biserici. Ea era prevăzută cu un cimitir și este pomenită și înainte de anii 1876 și 1877. În anul 1876 la Biserica Sfântul Gheorghe încă se mai afla, la adăpost, steagul lui Tudor Vladimirescu, adus la Curtea de Argeș de episcopul Ilarion Argeșiu, mentorul lui Tudor Vladimirescu. După anul 1880
Biserica Sfântul Gheorghe din Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/330175_a_331504]
-
și a „Întâlnirilor literare Radu Săplăcan” de la Beclean (începând din anul 2003). Din iunie 1994, realizează la Radio Cluj, unde este redactor, emisiunea de muzică folk „Diligența de Bizanț”. Florin Săsărman s-a preocupat, începând cu anul 2004, de soarta cimitirelor ostașilor români din Republica Moldova, lăsate în paragină sau chiar desființate de puterea sovietică și, apoi, de cea filorusă de la Chișinău. În această perioadă, ca președinte al Asociației Culturale “România din inima mea” Bistrița și în calitatea de membru al Biroului
Florin Săsărman () [Corola-website/Science/330173_a_331502]
-
perioadă, ca președinte al Asociației Culturale “România din inima mea” Bistrița și în calitatea de membru al Biroului Director al Consiliului Mondial Român (organizație a românilor din diaspora), Florin Săsărman a desfășurat o amplă campanie în presă în favoarea reamenajării acestor cimitire și chiar a comandat, transportat și instalat, în parteneriat cu parohii din Republică Moldova, un număr de 4 troițe maramureșene în locurile de veci ale ostașilor români de la Țiganca, Cania, Ialoveni și Nicolaieuca. Pentru această activitate, Florin Săsărman a primit
Florin Săsărman () [Corola-website/Science/330173_a_331502]
-
spitale din Moldova, de la mijlocul secolului al XVIII-lea până la reforma sanitară din 1948. Începuturile Epitropiei se situează în 1734 când Dimitrie Bosie, mic boier, donează locul de la Măgura Iașilor (loc aflat astăzi pe teritoriul satului Pietrăria) pentru a fi cimitirul celor morți în epidemia de cimă. Grigore Ghica Vodă construiește pe acest loc un schit de piatră - cunoscut mai târziu sub numele de Schitul Sihăstriei sau Schitul Tărîță, astăzi Mănăstirea Piatra Sfântă - unde organizează un lazaret pentru ciumați, Ștefan Bosie
Epitropia generală a Casei Spitalelor Sfântul Spiridon () [Corola-website/Science/330177_a_331506]
-
dar a fost capabil să mai compună piese mici prin dictare. Cui a decedat pe 26 martie 1918 la vârsta de 83 de ani în urma unei apoplexii cerebrale și a fost înmormântat alături de soția sa (care decedase în 1889) la Cimitirul Lutheran Smolensk din Sankt Petersburg. În 1939 trupul său a fost reînhumat în Cimitirul Tihvin de la Mănăstirea Alexandr Nevski din Sankt Petersburg pentru a se odihni alături de ceilalți membri ai „Grupului celor cinci”. Ca și critic Cui a scris în
Cezar Antonovici Cui () [Corola-website/Science/330185_a_331514]
-
pe 26 martie 1918 la vârsta de 83 de ani în urma unei apoplexii cerebrale și a fost înmormântat alături de soția sa (care decedase în 1889) la Cimitirul Lutheran Smolensk din Sankt Petersburg. În 1939 trupul său a fost reînhumat în Cimitirul Tihvin de la Mănăstirea Alexandr Nevski din Sankt Petersburg pentru a se odihni alături de ceilalți membri ai „Grupului celor cinci”. Ca și critic Cui a scris în jur de 800 de articole între 1864 și 1918 în diferite ziare și alte
Cezar Antonovici Cui () [Corola-website/Science/330185_a_331514]
-
ofițeri din armată poloneză, nominalizați în ordin. Potrivit unor surse, punctul de scufundare se află la 41° 57' lat. N și 28° 47' long. E, la adâncimea de aproximativ 1700 metri. Există memoriale pentru cei uciși la bordul "Mefküre" la cimitirul evreiesc din Șoseaua Giurgiului din București, si la Așdod, în Israel.
MV Mefküre () [Corola-website/Science/330203_a_331532]
-
naturaliști din Iași" între anii 1906 - 1907 și 1909 - 1910 și redactor șef al "Buletinului Societății de medici și naturaliști" în perioada 1888 - 1900. Profesorul George Bogdan s-a stins din viață în anul 1930 și a fost înmormîntat la cimitirul „Eternitatea” din Iași. În locuința profesorului George Bogdan din Strada 40 de Sfinți (acum Berthelot nr. 18) a fost găzduit generalul francez Henri Mathias Berthelot (1861 - 1931), șef al Misiunii militare franceze în România în cursul Primului Război Mondial. În amintirea acestui
George Bogdan () [Corola-website/Science/330267_a_331596]
-
regele tunurilor a decedat în urma unui atac de cord. Alfred stabilise cu amănunte planul funeraliilor sale și Essenul a respectat riguros toate instrucțiunile date. Pe un afet de tun, sicriul a fost transportat spre locul de veci al familiei din cimitirul de la poarta Kettwig. Cimitirul a trebuit să fie demolat pentru a construi o stație de cale ferată. În 1956 a fost însă așezat într-un cavou permanent de către strănepotul său Alfried, care, reînviind onoarea și prosperitatea dinastiei, a hotărît să
Alfred Krupp () [Corola-website/Science/330290_a_331619]
-
în urma unui atac de cord. Alfred stabilise cu amănunte planul funeraliilor sale și Essenul a respectat riguros toate instrucțiunile date. Pe un afet de tun, sicriul a fost transportat spre locul de veci al familiei din cimitirul de la poarta Kettwig. Cimitirul a trebuit să fie demolat pentru a construi o stație de cale ferată. În 1956 a fost însă așezat într-un cavou permanent de către strănepotul său Alfried, care, reînviind onoarea și prosperitatea dinastiei, a hotărît să adune la un loc
Alfred Krupp () [Corola-website/Science/330290_a_331619]
-
sau Dan Spătaru. În cadrul revistei „Allo, aici e Stroe”, încheie prima parte a spectacolului cu momentul „Pe strune de vioară”, interpretând „Koll Nidrei”, „Mein Steitola Beltz” și „Ciocârlia”. Moare în București la data de 12 aprilie 1986, fiind înmormântat în cimitirul „Izvorul Nou”. În 1962, pentru importantele rezultate dobândite mai ales în cadrul muzicii simfonice românești, este distins cu medalia „Ordinul Muncii”, cls. a III-a.
Nicușor Predescu () [Corola-website/Science/330332_a_331661]
-
la începutul secolului al XIX-lea Mănăstirea Sfânta Vineri, cu o biserică ctitorită prin 1594 de marele vornic al Țării de Jos, Nistor Ureche, tatăl cronicarului Grigore Ureche. Cutremurul din 1803 produce daune importante clădirilor mănăstirii, aceasta fiind abandonată și cimitirul alăturat lăsat în paragină. Câțiva ani mai târziu, pe la 1820, vistiernicul Petrache Surza înființa un bazar în preajma mănăstirii, piață care va fi numită „Medeanul de la Sfânta Vineri”. Inițial activitatea comercială se întindea pe mai toată Ulița Sfânta Vineri, între Mănăstire
Hala de zid și fier () [Corola-website/Science/330401_a_331730]
-
Petrache Surza înființa un bazar în preajma mănăstirii, piață care va fi numită „Medeanul de la Sfânta Vineri”. Inițial activitatea comercială se întindea pe mai toată Ulița Sfânta Vineri, între Mănăstire și Palatul Domnesc; ulterior piața se restrânge ocupând numai terenul fostului cimitir. Constantin Cristodulo-Cerchez, în timpul primului său mandat de primar al Iașului, a decis modernizarea vechii piețe Sfânta Vineri prin mărirea suprafeței și construirea de clădiri moderne care să permită conservarea și vânzarea alimentelor perisabile în condiții igienice. În 1871 sunt realizate
Hala de zid și fier () [Corola-website/Science/330401_a_331730]
-
de primar al Iașului, a decis modernizarea vechii piețe Sfânta Vineri prin mărirea suprafeței și construirea de clădiri moderne care să permită conservarea și vânzarea alimentelor perisabile în condiții igienice. În 1871 sunt realizate exproprieri ale terenurilor din jur, inclusiv cimitirul mănăstirii, și planurile clădirilor sunt realizate de Gustave Eiffel. Elementele metalice ale structurii au fost realizate în Franța, costurile construcției, executată sub conducerea arhitectului Niciman, fiind suportate de guvern. Lucrările au fost finalizate în 1873, primar fiind Nicolae Gane, inaugararea
Hala de zid și fier () [Corola-website/Science/330401_a_331730]
-
a devenit în mod provizoriu, din septembrie 1877 și până în martie 1878, depozit pentru materiale farmaceutice al armatei ruse, perioadă în care starea ei s-a degradat și mai mult și au disprut unele podoabe. În 1878 a început dezafectarea cimitirului în care fuseseră îngropați, printre alții, Tudosia (decedată în 1775), soția marelui spătar Ioniță Cuza, străbunicul lui Alexandru Ioan Cuza, și poetul georgian Besarion Zaharievici Gabașvili, mort în Iași, la 24 ianuarie 1791, a cărui piatră funerară se află acum
Mănăstirea Sfânta Vineri din Iași () [Corola-website/Science/330416_a_331745]
-
marelui spătar Ioniță Cuza, străbunicul lui Alexandru Ioan Cuza, și poetul georgian Besarion Zaharievici Gabașvili, mort în Iași, la 24 ianuarie 1791, a cărui piatră funerară se află acum la Muzeul de istorie din Iași. Oasele au fost transferate la cimitirul Galata iar unele pietre funerare au fost depozitate în diferite locuri, unele dintre ele la Golia, în posesia Muzeului Municipal, și apoi transferate la Muzeul de istorie al Moldovei. Demolarea a început în 1879 și s-a încheiat în 1880
Mănăstirea Sfânta Vineri din Iași () [Corola-website/Science/330416_a_331745]
-
ofițerului Mureșan și află că acesta a fost găsit spânzurat și adus acasă în sicriu închis, după ce trăise ultimele luni într-o stare de spaimă patologică ca urmare a unor amenințări primite de la persoane necunoscute. Asistenta se duce apoi în cimitirul unde fuseseră înmormântați eroii Revoluției pentru a-i aduce un omagiu tânărului ucis la spital. Ea îl întâlnește acolo pe tatăl băiatului, un general-maior (Silviu Stănculescu), care îi spune că băiatul fusese premiant la școală și plecase de acasă în
Stare de fapt () [Corola-website/Science/329046_a_330375]
-
Stănculescu), care îi spune că băiatul fusese premiant la școală și plecase de acasă în acea seară spunând că se duce la un coleg. Alberta se oferă să-i dezvăluie circumstanțele morții tânărului, dar generalul refuză să afle. Pe aleile cimitirului, femeia simte contracții și este dusă la spital unde naște. Ultima imagine a filmului surprinde figura fericită a Albertei atunci când își vede propriul copil. După Revoluția din decembrie 1989, regizorii Lucian Pintilie și Stere Gulea s-au aflat printre membrii
Stare de fapt () [Corola-website/Science/329046_a_330375]
-
nevoiași și de rudele sale. Hadijah și Muhammad au avut 6 copii, patru fete: Zaynab ,Rukiyya,Umm Kulthum, Fatimah Zahra și doi băieți: Qasim și Abdullah. În anul 620 d.Hr. Khadijah a murit la Mecca și este înmormântată în cimitirul Jannatul Mualla ( جنة المعلى - Jannatul Mu'alla ). După moartea lui Khadija nu s-a căsătorittimp de 4-5 ani.Rămânând cu câțiva orfani,ocupându-se de creșterea și educarea copiilor rămași fără mamă. Sawda este una dintre primele femei convertite la
Soțiile profetului Muhammad () [Corola-website/Science/329066_a_330395]
-
anii 1838 - 1862, aceste date fiind însă false. Bądarzewska s-a căsătorit cu Jan Baranowski cu care a trăit împreună nouă ani, și cu care a avut cinci copii. Ea a decedat la vârsta de 27 ani, fiind înmormântată în cimitirul Powązki din Varșovia. După numele ei „Bądarzewska“ a fost denumit un crater de impact de pe planeta Venus, "vezi Lista craterelor de pe Venus" . Bądarzewska devine renumită prin compoziția pentru pian "Rugăciunea unei fecioare" („Modlitwa dziewicy“, „La prière d'une vierge“, Op.
Tekla Bądarzewska () [Corola-website/Science/329119_a_330448]
-
de artă și arhitect. El este celebru în Polonia pentru picturile sale cu tematică politică, pentru abordarea monumentală a scenelor istorice precum și a peisajelor montane. Gerson a murit la vârsta de 70 de ani în Varșovia și este înmormântat în Cimitirul Evanghelic al Confesiunii Augsburg. Picturile care au scăpat de prigoana nazistă pot fi văzute la Muzeul Național din Varșovia, Marele Muzeu Silesian din Bytom precum și în alte filiale ale Muzeului Național din Polonia. Printre elevii săi au fost: Fiica sa
Wojciech Gerson () [Corola-website/Science/329176_a_330505]
-
a avut loc în Bydgoszcz în prezența a mii de oameni. La ceremonie au participat reprezentanții celor mai înalte autorități de stat și miniștri, precum și reprezentanți ai vieții culturale poloneze. El a fost înmormântat, acolo unde și-a dorit, la cimitirul rural din Wtelno lângă Bydgoszcz. În data de 8 aprilie 1937, soția sa, Francis a donat orașului Bydgoszcz, conform ultimelor dorințe ale artistului, un număr de 425 de lucrări, precum și atelierul în care a lucrat. În contractul de donație se
Leon Wyczółkowski () [Corola-website/Science/329179_a_330508]
-
armonios îmbinate cu trecutul istoric al populației, ca aici. Braniștea Rudi reprezintă o comoară forestieră unică, care n-a fost stropită nici odată cu chimicale. În 1996 la nord-vest de satul Rudi, pe malul drept al unei rîpe uscate, chiar sub cimitirul localității, a fost descoperită o peșteră, numită "Peștera Răposaților". Intrarea în a reprezintă o crăpătură sub formă de unghi cu lățimea de 0,7 - 1,0 m bine camuflată într-o mică văgăună. Aceste săli/crăpături au o arhitectură ciudată
Rezervația peisagistică Rudi-Arionești () [Corola-website/Science/329207_a_330536]