13,889 matches
-
mult mai jos/ eu mai fac iar un semn oarecare/ spun ceva însă mai frumos". Cea de-a doua ipoteză are în vedere constanta revenire a poetului la motivul dedublării: "Duhul meu ca un frate sărac/ Pe deasupra-mi în chipuri ciudate/ Cum să se-mpartă ar vrea și cum/ De atâta tăcere nu poate// Priviți sunt întreg și cuminte/ Și curat și am brațul subțire/ Stau la colțul acesta de lume/ Cu o pasăre albă-n privire// Toate sunt deslușite pe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
congenital. În absența semnelor/ bineprevestitoare", între întâlnirea și despărțirea continuă, ca într-un veșnic anotimp închis și rece (octombrie și decembrie sunt lunile în care este fixată istoria cuplului), poetul binecuvântează, totuși, apariția femeii. Căci femeia, convertită uneori într-un ciudat obiect al interdicției, alteori într-o Străină veșnic visată, "dulcea mea ucigașă", rămâne aceeași fascinantă forță, dorită, deși înstrăinată, oricum niciodată posedată cu adevărat. Cea mai mare parte a poemelor din volume detaliază, amar, istoria unui coup de foudre transformat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
vizibile mai ales în cazul textelor care dovedesc ceea ce un comentator al ultimului volum scris de Indira Spătaru numea "bovarism cultural" maladie, într-adevăr, din ce în ce mai cultivată de poetele noastre: "Ore fixe când plouă/ În interiorul tău/ oriunde te-ai afla/ ore ciudate îmbrăcate în lințolii/ petrec un particular trecut/ spre un amalgamat viitor/ al aceleiași hărți./ Zvâcni fecioara, Europa,/ coapsele zburânde, călărind taurul/ și toate popoarele înfrățite/ învățară în cor/ idiomul privirilor mute, cuvintelor/ articulate în mările, ploile, zâmbetele și lacrimile/ reunite
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Apaosuri (Editura Ideea Europeană, București, 2012). Poetul intenționează, acum, ca prin intermediul de micro-fabule, Tablouri de familie și Povești pentru copiii mari de la oraș să reconstruiască o lume, aceea a copilăriei comuniste și adolescenței postdecembriste. O lume întreagă, cu zarvele și ciudatele ei liniști, cu (in)somniile și suavitățile ei, dar mai ales cu obscuritățile transfigurate, pe nesimțite, în tresăriri epifanice. Procedeul recurent, deconspirat imediat, constă într-un amestec ingenios de anamneză (provocată totuși lucid) și sublimare a cotidianului cu potențial mitologic
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mă lași/ cu heruvii în Iași / sat tulburat de spahii,/ clopotniță/ în care doar morții sunt vii". Încă dintr-o veche Monă-Monadă (V), se amintea de altfel, sub pretextul fantazării pe un motiv biblic, cel al dansului eretic cu o ciudată, voluptuoasă Salomee postmodernă, regimul orbecăirii subiectului liric "între eroare și adevăr/ între instinct și rațiune/ între fratele mort și fratele viu". Lucianograma tipică mai târzie a poetului ("Lucian Vasiliu/ este inventatorul/ unei monadologii desuete/ așadar,/ bun de răstignit/ pe un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
termenul ambiguu de istorie a ideilor politice nu a încetat, de mai multe generații, să suscite lucrări frumoase și temeinice. Dincolo de diversitatea lor, dincolo de sistemele de valori, de referințele și interpretările cărora li se alătură, acestea prezintă totuși o constantă ciudată: o încăpățînată neîncredere în imaginar. Cu numai cîteva excepții, și aceste excepții sînt recente, toate tind să restrângă investigația doar la domeniul gîndirii organizate, rațional construite, logic conduse. Moștenire fără îndoială a acestei priorități pe care de aproape trei secole
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
forestiere întunecate de pe malul stîng al Rinului, un călător misterios este introdus în imensa sală subterană a unui castel părăsit. Acolo erau adunați zeci de oameni mascați, în fața lor călătorul acceptă să se supună unor încercări curioase, să rostească jurăminte ciudate. "Beau, spune el, pentru moartea celor ce vor trăda secretele sfintei asociații". Dar, deodată, ridicînd glasul, întrerupse interogatoriul la care era supus. Nu este altul, anunță el, decît cel așteptat. Cel căruia providența i-a încredințat misiunea glorioasă de a
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
și Ideea scientistă, în conformitate cu trăsăturile sale tradiționale, avînd alături legiunile servitorilor săi din lumea de pucioasă a Infernului, Prințul întunericului rămîne el însuși eroul privilegiat al unei literaturi abundente 15. El continuă să inspke spaimă, fascinație sau măcar o curiozitate ciudată. Numărul admiratorilor săi e încă destul de mare pentru a permite la tot felul de escroci să fie deosebit de prolifici și atrăgători în mistificările lor. Dincolo totuși de aceste fabulații grosolane, putem spune că tocmai în domeniul incert și instabil al
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
tradițional. Cînd societatea suferă, a constatat Durkheim, ea simte nevoia de a găsi pe cineva căruia să-i impute răul, pe care să se poată răzbuna pentru dezamăgirile sale". Nu degeaba sociologia antisemitismului face să apară un fel de amalgam ciudat, în care sînt adunați reprezentanți ai clerului obișnuit, ai micilor comercianți, ai unei nobilimi rurale în declin și ai vechilor bresle din orașe 18 ("Curios ziar, se spune despre "Libre Parole" al lui Drumont, pe care-1 citesc preoții de țară
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
pare a-i conduce, în mod logic, spre activismul clandestin. În volumul al Vl-lea al imensei fresce care este Oameni de bunăvoință a lui Jules Romains în care tema complotului revine cu deosebită insistență unul dintre personaje, Clanricard, evocă "singurătatea ciudată a omului în societatea modernă", "dorința disperată de a se agăța de un grup, de o colectivitate strîns unită și condusă de un ideal, sau de o Biserică". Între această nevoie, această "căutare a unei Biserici" ceea ce, într-adevăr constituie
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
acelei povestiri consistente din Medicul de țară, pe care Balzac o atribuie lui Goguelat, fost soldat, care, așezat pe o grămadă de fîn într-un grajd, "povestește despre împărat". Ei bine, da, șef de îndată [spune Goguelat, după ce a povestit ciudata și fabuloasa naștere a eroului], în Corsica, o insulă franceză încălzită de soarele Italiei, unde totul crește cum crește aluatul într-un cuptor [...]. Nu părea să aibă mai mult de douăzeci și trei de ani, nu părea generalul bătrîn din
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
la masa lui de lucru pentru a scrie o carte, sau a vorbit mulțimii? Doar marii creatori de cuvinte au făcut să existe bolșevismul și fascismul". Tocmai prin deosebita putere pe care o are Cuvîntul se realizează, într-adevăr, acea ciudată adeziune care face ca, atunci cînd Conducătorul-profet se adresează mulțimii, mulțimea, la rîndul ei, să se exprime prin el. Lui Hitler îi place să apară ca un fel de tobă, ca o cutie de rezonanță: vocea sa nu-i altceva
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
le vor putea duce organele sale, cînd va vedea clar limitele inteligenței sale în forțele Universului pe care-1 poate cunoaște, atunci cînd va percepe disproporția absurdă dintre dorințele sale și ceea ce-i oferă viața pe pămînt, și cînd, înțelegînd consecințele ciudate ale acestei disproporții, se va întoarce înapoi și va regăsi un echilibru salvator și drept și ceea ce se află acum în sfera activității sale. Pe de altă parte, acestei întoarceri a umanității spre "cei dintîi pași ai istoriei sale, îi
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
sau ce-am vrut să spun eu cu 15 ani mai înainte, fraze pe care le și uitasem. Un gest infinitezimal, năzăreală poate, devenea - după un gol de timp - ceva enorm și esențial. Lui, lumea îi apărea plină de semne ciudate, foarte semnificative, dar greu de descifrat. Era un tip obsesiv, de o gravitate adâncă, atent să nu treacă pe lângă el o esență sau formula cosmosului, poate. Anumite păreri îl frapau, îl perplexau, îl făceau să se gândească multă vreme la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
se diferențiază prin mici detalii de comportament. Nilă are o frunte „lată și groasă” și ori de câte ori acest personaj greoi, ezitant, apare în carte, fruntea încordată, marcând chinul unei gândiri încete, nu va lipsi din notațiile prozatorului. Paraschiv are un râs ciudat („parcă ar fi pârât ceva”), și semnul lui fizionomic distinctiv este satisfacția rea, vulgară, exprimată de împletirea buzelor lungi („întinzându-și cu plăcere buzele lui împletite”). Însă modificarea vieții interioare în Moromeții este marcată mai ales de glasuri. Glasul arată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
grozav, Conseil! strigai eu. Domnul mă măgulește. De loc, dragul meu. Ai dat aici o lovitură de maestru. Să prinzi o pasăre vie din asta, și încă să o prinzi cu mîna [...]. [...] eu mă uitam cu atenție la pasărea aia ciudată [...] J. Verne, pp. 161-162 În general la imperfect, aceste descrieri sînt totuși ambigue în măsura în care predicatele specifice pe care le enunță pot fi interpretate ca fiind predicate de clasă. Luăm drept exemplu referentul specie, de la începutul descrierii: "pasărea [...] paradisului", "marele smarald
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
șerpuiește pe scările secrete și pare că mistuie cu privirile ei dogoritoare triplele semiluni ale unei tainice Diane, Diane de Poitiers, de două ori zeiță și de două ori iubită în aceste voluptoase păduri. Dar punctul de atracție al acestui ciudat castel, ca și el plin de eleganță și de mister, este o scară dublă care se înalță în două spirale înlănțuite de adîncimea temeliilor și pînă deasupra celor mai înalte turle, avînd în vîrf un turnuleț, încununat cu o enormă
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
așezate pe solul care, din loc în loc, se arăta umed, l-ar fi putut face să se poticnească pe cel ce n-ar fi luat seama la adînciturile și la ridicăturile acestui neobișnuit pavaj. Pereții, plini de praf, păreau un ciudat amestec de lemn și de cărămidă, de piatră și de fier, toate trasate cu trăinicia pe care o aduce trecerea timpului, poate la voia întîmplării. De mai bine de o sută de ani, tavanul alcătuit din grinzi uriașe se încovoia
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
turtită, ochi de cucuvea, nas de pisică, gură crăpată ca de lup, dinți de porc mistreț, cafenii și ascuțiți, barbă neagră, mustață răsucită, bărbia lipită de coșul pieptului, spinare lungă, strîmbă și cocoșată. Se sprijinea în bîtă, îmbrăcat în veșminte ciudate, făcute nu din lînă sau in, ci din piei de taur sau de bou, jupuite de curînd și atîrnate de gît***. Ch. de Troyes, Yvain, cavalerul cu leul, p. 8 Comparative sau metaforice, expansiunile predicative generează o asociere de clase-obiecte
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
nu prinsese mișcarea, fie că nu cutezase să facă la fel, noi terminaserăm rugăciunea, și noul venit tot își mai ținea șapca pe genunchi. (P2) Ceea ce punea el pe cap era [una din acele]* pălăriuțe făcută cu de toate; foarte ciudată: semăna și a căciulă, și a șapcă, și a pălărie rotundă, și a caschetă de vidră, și a scufie de bumbac; într-un cuvînt, unul din acele sărmane lucruri a căror mută urîțenie este tot așa de profund expresivă ca
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Gilliat abia mai putea să răsufle. Aceste curele, ascuțite la vîrf, se lățeau treptat-treptat ca lampa unei săbii spre mîner. Ele umblau și se tîrau pe trupul lui Gilliat. Simțea cum se mutau dintr-un loc în altul aceste apăsări ciudate, care i se păreau a fi niște guri. [6] Deodată, o mare vîscozitate rotundă și turtită ieși din adîncul scobiturii. Era centrul; cele cinci curele porneau dintr-acolo, ca spițele din butucul roții, puteai zări în partea opusă a acestui
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
și discreția care îl caracterizau, s-a ignorat ca scriitor și numai prin grijă lui Heliade opera lui, cu totul restrânsă, a putut fi salvată de uitare, fiind adunată într-un volum postum (1860). Fire delicată, ar putea să pară ciudată preferință lui F. pentru satiră. El este în stihurile lui un ironist nepătimaș și elegant care, șfichiuind subțire, are aerul că se amuză. Dar sunt și clipe când nu-și poate reprimă amărăciunea și nici dezgustul. Scrisă sub impulsul ideilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286928_a_288257]
-
la lumină pe acei „anonimi” care în momente istorice decisive devin, „ca în corul antic, ochii și urechile lumii și vocea ce va pecetlui dezlegarea adevărului”. În special prin „anonimi” (un soldat, o servantă, un fotograf, un agent de poliție ciudat) sunt aduse în carte secvențe de istorie. Prin unii, mai cu seamă prin ubicuul fotograf Gogu Pană, narațiunile se articulează într-o manieră specială, adesea cinematografică, restituind scene din toate mediile sociale. Astfel se întocmește un caleidoscop care, împreună cu analiza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
nu e vorba de metafizică sau de poezie. Și atunci, despre ce este vorba? În miezul tuturor acestor dezvoltări se află principiul suprapunerii cuantice, ilustrat prin celebra pisică cuantică a lui Schrödinger, moartă și vie în același timp. Această pisică ciudată este vie cu o anume probabilitate și moartă cu o altă probabilitate, suma celor două probabilități fiind de 100 %. Nici o măsurătoare din lumea noastră, care ne-ar dovedi limpede că pisica e fie vie, fie moartă, nu poate aboli ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Visul axiomatic s-a prăbușit prin verdictul sfintei sfintelor gîndirii clasice rigoarea matematică. Teorema pe care Gödel a demonstrat-o în 1931 nu a avut însă decît un foarte slab ecou dincolo de un cerc restrîns de specialiști. Aceasta explică probabil ciudata tăcere a lui Lupasco asupra acestei teoreme și a semnificației sale epistemologice, atît de lupasciene. Structura gödeliană a ansamblului nivelurilor de realitate, asociată cu logica terțului inclus, implică imposibilitatea construirii unei teorii complete pentru a descrie trecerea de la un nivel
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]