13,864 matches
-
de către aceștia din urmă. Traseul frontierei dintre Turcia și Irak fusese hotărât de Liga Națiunilor respectând întrutotul linia hotărâtă de autoritățile britanice în trecut (Lină Brussels). Atunci cand problemă frontierei a ajuns pe ordinea de zi a cabinetului britanic, atât Înaltul comisar pentru Irak, Percy Cox, cât și Comisarul civil din Bagdad, Arnold Wilson, i-au cerut premierului Lloyd George să susțină că între cele două linii de demarcație, cea stabilită de britanici și cea stabilită de Liga Națiunilor, nu există deosebiri
Provincia Mosul (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321536_a_322865]
-
Turcia și Irak fusese hotărât de Liga Națiunilor respectând întrutotul linia hotărâtă de autoritățile britanice în trecut (Lină Brussels). Atunci cand problemă frontierei a ajuns pe ordinea de zi a cabinetului britanic, atât Înaltul comisar pentru Irak, Percy Cox, cât și Comisarul civil din Bagdad, Arnold Wilson, i-au cerut premierului Lloyd George să susțină că între cele două linii de demarcație, cea stabilită de britanici și cea stabilită de Liga Națiunilor, nu există deosebiri majore. Vilaietul Mosul nu era însă doar
Provincia Mosul (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321536_a_322865]
-
deschisă comerțului. Nathu La a jucat un rol-cheie în expediția britanică în Tibet din 1903-1904, prin care se căuta împiedicarea Imperiului Rus să intervină în treburile interne ale Tibetului, obținând o poziție strategică în regiune. În 1904, maiorul Francis Younghusband, comisar britanic în Tibet, a condus o misiune de capturare a Lhasei prin Nathu La. Aceasta a condus la înființarea unor puncte comerciale la Gyantse și Gartok în Tibet, și la preluarea controlului asupra văii Chumbi de către britanici. În luna noiembrie
Nathu La () [Corola-website/Science/321649_a_322978]
-
să servească drept bază pentru forțele japoneze în scopul de a amenința și a bloca rutele de comunicare și aprovizionare dinspre Statele Unite și către Australia și Noua Zeelandă. În lipsa mijloacelor necesare pentru a rezista cu succes în fața ofensivei japoneze în Insulele Solomon, comisarul britanic din Insulele Solomon și cei câțiva soldați australieni asignați pentru defensiva insulei Tulagi au evacuat insula chiar înainte ca forțele japoneze să sosească la 3 mai. A doua zi însă, o forță condusă de un portavion american aflat în drum
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
Acoperire și Forța de Acoperire au fost repoziționate pentru a susține operațiunile de la Port Moresby. La acea vreme, Tulagi era capitala protectoratului britanic al Insulelor Solomon, care conținea toate insulele din arhipelag cu excepția insulelor Bougainville și Buka. William Sydney Marchant, comisarul britanic al Insulelor Solomons și comandant al forțelor locale de apărare — descris de istoricul Walter Lord ca fiind „un englez vârstnic dezorientat” — a coordonat evacuarea în Australia a majorității civililor albi în februarie 1942. Marchant s-a refugiat și el
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
federale de la Fort Monroe și Newport News pe peninsulă, precum și a celor de la Norfolk și Suffolk, către Richmond. În lumina inactivității prelungite a armatei nordiste, spre sfârșitul lui martie, scopul principal al lui Longstreet devenise cel de a fi noul comisar al Armatei Virginiei de Nord, ceea ce presupunea rechiziția de provizii pentru forțele lui Lee de la fermierii din Carolina de Nord și Virginia. Ca urmare, cele două divizii ale gen.-mr. John Bell Hood și ale generalului de brigadă George Pickett
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
împărțea teritoriile locuite de arabi între francezi și britanici și permitea internaționalizarea Palestinei. Hussein a aflat despre acest acord de la emisarii guvernului rus în decembrie 1917, dar temerile sale au fost împrăștiate de două telegrame trimise de Reginald Wingate, Înaltul comisar britanic al Egiptului, prin care se afirma că promisiunile britanice făcute arabilor rămân valabile, iar Acordul Sykes-Picot nu era decât un document de lucru, nu un tratat oficial. După cu scrie Isaiah Friedman, Hussein nu a fost deranjat de publicarea
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
asupra căii ferate Hadjaz, care era legată aproape exclusiv de interesele arabilor. Publicul și guvernul britanice au ajuns treptat să tot mai nefavorabile angajamentelor luate pentru susținerea sionismului. În februarie 1922, Winston Churchill i-a telegrafiat lui Herbert Samuel, Înaltul Comisar pentru Palestina, cerându-i să facă economii. Churchill afirma în telegramă că ostilitatea față de politica sionistă din Palestina este în creștere în ambele camere al parlamentului. El mai afirma că este tot mai greu să fie combătute opoziția contribuabililor britanici
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
se oferea pentru întărirea controlului britanic în regiune. În martie 1921, secretarul coloniilor, Winston Churchill, a vizitat Orientul Mijlociu și a susținut un plan prin care Transiordania era separată din teritoriul original al Palestinei, cu Abdulah numit emir sub autoritatea Înaltului Comisar, și în condițiile în care planurile pentru crearea unui cămin național evreiesc în Palestina să nu se aplice și în regiunea Transiordaniei. Prin această acțiune, teritoriul inițial al Palestinei a fost redus cu aproximativ 78%, lăsând ca prevederile Declarației Balfour
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
fost viceministru al afacerilor externe, iar din 1999 până în 2001 a fost prim-viceministru al afacerilor externe. În perioada 2001-2005 și apoi 2007-2009 a fost vicepreședintele companiei petroliere moldovenești Ascom Group. Din 2005 până în 2007 a fost consilier superior al Înaltului Comisar OSCE pentru minorități naționale. Iurie Leancă a devenit membru PLDM în 2009, fiind prezentat presei pe 28 ianuarie, în cadrul unei conferințe de presă. În același an, pentru o scurtă perioadă de timp a fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova, după care
Iurie Leancă () [Corola-website/Science/315483_a_316812]
-
13 februarie 1903; d. 4 septembrie 1989) a fost un scriitor belgian prolific, care a publicat o sută nouăzeci și două de române, o sută cincizeci și opt de povestiri și numeroase articole și rapoarte. El este cunoscut pentru crearea comisarului Maigret, personajul principal al romanelor și povestirilor sale polițiste. s-a nascut pe strada Leopold nr. 26, în prezent nr. 24, din Liège, fiind fiul lui Désiré Simenon și al soției acestuia, Henriette. Désiré era contabilul unei companii de asigurări
Georges Simenon () [Corola-website/Science/317290_a_318619]
-
acestei nave, călătorind prin sistemul de canale al Franței. Henriette, cunoscută ca "Boule" a ajuns amantă lui Simenon în următoarele decenii și a rămas apropiată familiei, făcând aproape parte din aceasta. În 1930, cel mai faimos personaj creat de Simenon, comisarul Maigret, și-a făcut pentru prima oara apariția într-o povestire din "Detective", scrisă la cererea lui Joseph Kessel. Anul 1932 este cel în care scriitorul călătorește intens, alcătuind rapoarte în Africa, Europa de Est, Turcia și Uniunea Sovietică. O călătorie în jurul
Georges Simenon () [Corola-website/Science/317290_a_318619]
-
mai mult de două duzini de pseudonime. În total, cam 550 de milioane de copii ale lucrărilor sale au fost tipărite. El este cunoscut în principal pentru cele 75 de române și 28 de povestiri avându-l ca protagonist pe comisarul Maigret. Primul român din această serie, "Pietr-le-Letton" (Pietr letonul), a apărut în 1931; ultimul, "Maigret et M. Charles" (Maigret și domnul Charles), a fost publicat în 1972. Românele din seria Maigret au fost traduse în toate limbile importante ale lumii
Georges Simenon () [Corola-website/Science/317290_a_318619]
-
TV separate. În versiunea flamanda a terminat pe locul 77, iar în cea valona pe locul 10. În România, editura Polirom, Iași a început din 2004 să editeze integral seria de române și povestiri polițiste avându-l ca protagonist pe comisarul Maigret, într-o colecție numită Seria Maigret. Seria Maigret: "Monsieur Gallet, décédé" - 1931 "Le Pendu de Saint-Pholien" - 1931 "Le Charretier de la Providence" - 1931 "Le Chien jaune" - 1931 "Pietr le Letton" - 1931 La Nuit du carrefour" - 1931 "Un crime en Hollande
Georges Simenon () [Corola-website/Science/317290_a_318619]
-
Istoricii sovietici susțin că trupele de sub comanda sa erau caracterizate prin cruzime și dorința de jaf. În memoriile pe care le-a dictat în 1921, Șkuro a descris numeroase cazuri în care ar fi salvat viețile inamicilor săi, inclusiv ale comisarilor bolșevici, (care erau de obicei executați fără judecată în timpul războiului civil. Șkuro a pretins în memoriile sale că a salvat de la execuție un batalion de evrei voluntari din Armata Roșie, care erau prizonieri ai albgardiștilor. Mai mult chiar, el a
Andrei Șkuro () [Corola-website/Science/317390_a_318719]
-
Semnatarii tratatului au fost miniștrii de externe ai țărilor: Viaceslav Molotov (URSS), John Foster Dulles (SUA), Harold Macmillan (Regatul Unit) și Antoine Pinay (Franța) în numele Aliaților, respectiv Leopold Figl în calitate de ministru de externe al Austriei, precum și de cei patru înalți comisari ai puterilor ocupante: Ivan I. Iliciov (URSS), Geoffrey Arnold Wallinger (Regatul Unit), Llewellyn E. Thompson Jr. (SUA), Roger Lalouette (Franța). Tratatul a fost compus din 9 părți: Primele tentative de negociere a unui tratat s-au făcut de către primul guvern
Tratatul de independență a Austriei () [Corola-website/Science/321860_a_323189]
-
a scandalizat curtea engleză. Tatăl ei, Sir Richard Woodville, era doar un cavaler în momentul nașterii ei. Deși familia Woodville era veche și respectată, erau considerați mai degrabă eleganți decât nobili, o familie rezonabilă și bogată care a produs anterior Comisari ai Păcii, Prefecți și parlamentari. Tatăl lui Sir Richard avusese o carieră bună în serviciul regal, fiind ridicat la rangul de șambelan pentru John de Lancaster, Duce de Bedford. Sir Richard și-a succedat tatăl în serviciul ducelui și astfel
Elizabeth Woodville () [Corola-website/Science/321392_a_322721]
-
doar 10.000 aveau arme de foc. Shariful dispunea de anumite informații conform cărora otomanii doreau să-l îndepărteze din funcție la sfârșitul războiului, acesta fiind motivul pentru care a luat inițiativa să poarte un schimb de scrisori cu Înaltul comisar Henry McMahon. Acesta din urmă l-a convins să se alăture eforturilor de război al Triplei Antante și i-a promis în schimb crearea unui imperiu arab care s-ar fi întins din Egipt până în Persia, cu excepția posesiunilor sau zonelor
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]
-
inima nebuloasei cap de cal, deoarece cred că doar acolo se poate desfășura o revoltă desre care Tyrannii să nu aibă știință. Însă nava tyranniană furată de Farrill este urmărită de o flotă de nave tyranniene conduse de Simok Aratap, Comisarul tyrannian. Alături de el se află Directorul, îngrijorat de starea fiului și fiicei sale. Flota se menține la distranță, pentru ca nu cumva Farrill să îi descopere și găsesc locul din nebuloasă în care aterizează acesta. Autarhul este convins că au ajuns
Pulbere de stele () [Corola-website/Science/321426_a_322755]
-
Comisiei Europeană responsabilă pentru implementarea programelor și proiectelor de ajutor extern în întreaga lume. Scopul său este de a maximiza valoarea și impactul finanțării oferite asigurâdu-se că aceasta este oferită într-o manieră rapidă și responsabilă. EuropeAid operează sub conducerea comisarului Benita Ferrero-Waldner, responsabilă pentru Relații Externe și Politica Europeană de Vecinătate. Comisarul Louis Michel, care este responsabil pentru Dezvoltare și Ajtor Umanitar, are de asemenea un rol important în activitatea EuropeAid. Ambii comisari fac parte din Comisia Barroso, care va
Oficiul de cooperare EuropeAid () [Corola-website/Science/316455_a_317784]
-
întreaga lume. Scopul său este de a maximiza valoarea și impactul finanțării oferite asigurâdu-se că aceasta este oferită într-o manieră rapidă și responsabilă. EuropeAid operează sub conducerea comisarului Benita Ferrero-Waldner, responsabilă pentru Relații Externe și Politica Europeană de Vecinătate. Comisarul Louis Michel, care este responsabil pentru Dezvoltare și Ajtor Umanitar, are de asemenea un rol important în activitatea EuropeAid. Ambii comisari fac parte din Comisia Barroso, care va fi în funcție până în data de 31 octombrie 2009. Directorul General Koos
Oficiul de cooperare EuropeAid () [Corola-website/Science/316455_a_317784]
-
rapidă și responsabilă. EuropeAid operează sub conducerea comisarului Benita Ferrero-Waldner, responsabilă pentru Relații Externe și Politica Europeană de Vecinătate. Comisarul Louis Michel, care este responsabil pentru Dezvoltare și Ajtor Umanitar, are de asemenea un rol important în activitatea EuropeAid. Ambii comisari fac parte din Comisia Barroso, care va fi în funcție până în data de 31 octombrie 2009. Directorul General Koos Richelle este responsabil pentru îndeplinirea generală a misiunii Direcției, care constă în implementarea instrumentelor de ajutor extern ale Comisia Europeană, finanțate
Oficiul de cooperare EuropeAid () [Corola-website/Science/316455_a_317784]
-
la o mărturie a părții germane sau să renunțe la acuzare prin decizia ministrului de război. Negocierile de culise nu au avut însă rezultat. Ambasada germană a refuzat politicos guvernul. Ministrul de război, generalul , a trimis un mesaj respectuos maiorului , comisarul Guvernului, cerându-i să rămână în spiritul hotărârii de revizuire luată de Curtea de Casație. Ofițerul s-a făcut că nu înțelege sugestia și, cu ajutorul avocatului naționalist Auffray, adevăratul suflet al acuzării, a făcut un rechizitoriu împotriva lui Dreyfus. De
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
a comunica ratificarea preliminariilor păcii de la Amiens. Dobândind gradul de general de divizie, participă la expedițiile escadrei franceze a amiralului Villeneuve, caprurând fortul Diamant din Martinica în primăvara lui 1805. Din același an este aghiotant al Împăratului în cadrul Marii Armate, comisar imperial în Dalmația, guvernator al Ragusei și al gurilor Kotorului (1806). Este apoi guvernator al Veneției (1807), fiind numit conte al Imperiului (1808) și trimis în Spania, cu funcția de comandant al artileriei Gărzii Imperiale. Este apoi rechemat în Franța
Jacques-Alexandre-Bernard Law de Lauriston () [Corola-website/Science/316474_a_317803]
-
țărănești, a dus la epuizarea oricărei surse de existență. Situația a fost și mai grea în partea de sud, unde atât seceta a fost mai puternică cât și recoltele mai mici. Rezervele de grâu au fost epuizate încă din 1945. Comisarii au măturat în toamna anului 1946 toate produsele alimentare din podurile și hambarele cetățenilor. Conducerea URSS considera că respectivele măsuri nu sunt îndeajuns de stricte, astfel gospodăriile țărănești avînd așa-numite „datorii” de predare a produselor către stat către anul
Foametea din 1946-1947 (Republica Sovietică Socialistă Moldovenească) () [Corola-website/Science/322492_a_323821]