14,288 matches
-
cucustele...“ etc. până la zece sau la cincisprezece după cum s-a stabilit inițial. Cei care ajung primii la locul de țintă sau de „zis” îi „opăcesc” pe cel care „a zis” încercând să-l oblige să repete „zisul”. Treptat fetele se desprind de jocurile adolescenței preocupându-se de pregătirea „zestrei” în vederea căsătoriei. Incepând de pe la circa 16 ani ele participă la clăci, șezători și „hidede” alături de feciorii satului. In categoria feciorilor intră băieții de peste 18 ani, dar „acela este fecior, care și-a
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
cetatea. Secolul XIX a adus o serie de facilități orașului: clădiri administrative, școli, mori, abatoare, fabrică de electricitate etc. În 1908 a fost construită rețeaua de apă. În 1928 a apărut primul săptămânal local. În 2004, din Vulcan s-a desprins satul Holbav, acesta din urmă formând o nouă comună. În 1510 sunt menționați 42 de proprietari de pământ printre care și un român. În 1722 sunt consemnate 51 familii de sași și 7 de români, iar în 1814 749 sași
Vulcan, Brașov () [Corola-website/Science/300984_a_302313]
-
turcă sau tătară și trebuie pusă în legătură cu celelalte denumiri amintite. În Polonia există chiar o regiune întreagă denumită Uci. Explicarea etimologică, toponimică, istorică și relațională a numelui de Ucea rămâne pe seama specialiștilor. În București există „Strada Ucea“, din care se desprinde „Aleea Ucea“. O vale din Munții Făgăraș se numește „Ucea Mare“, iar alta „Ucișoara“. De la denumirea satului se trage și numele de familie Uceanu, existent în țara noastră, ca și cel de Ucenescu. În ceea ce privește vechimea satului Ucea de Jos, putem
Ucea de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/300976_a_302305]
-
turcă sau tătara și trebuie pusă în legătură cu celelalte denumiri amintite. În Polonia există chiar o regiune întreaga denumită Uci. Explicarea etimologica, toponimica, istorică și relaționala a numelui de Ucea rămîne pe seama specialiștilor. În București există „Stradă Ucea“, din care se desprinde „Aleea Ucea“. O vale din Munții Făgăraș se numește „Ucea Mare“, iar alta „Ucișoara“. De la denumirea satului se trage și numele de familie Uceanu, existent în România, ca și cel de Ucenescu. În ceea ce privește vechimea satului Ucea de Jos, pot fi
Comuna Ucea, Brașov () [Corola-website/Science/300975_a_302304]
-
întreprinde lucrări de constucții și/sau de îmbunătățiri funciare care le pot afecta, Muzeul Brăilei trebuie informat din timp pentru a elibera terenul de sarcina istorică. Din consultările cu organele care asigură administrarea localității precum și din anchetele efectuate s-au desprins propuneri care vizează o mai buna funcționare a localității. O primă cerință a administrației publice locale a fost introducerea în intravilanul localității a terenurilor cu construcții de locuințe aflate în prezent în extravilan. O altă cerință se referă la căminul
Comuna Dudești, Brăila () [Corola-website/Science/300961_a_302290]
-
introducerea în intravilanul localității a terenurilor cu construcții de locuințe aflate în prezent în extravilan. O altă cerință se referă la căminul cultural pentru care se dorește stabilirea unui nou amplasament, lângă primărie, în fața școlii. Din anchetele efectuate s-au desprins și propuneri privind căile de circulație rutieră și rețelele edilitare. Acestea sunt: reparații de îmbrăcăminți asfaltice; împietruirea drumurilor de pământ; extinderea sistemului de alimentare cu apă; realizarea unui sistem de canalizare; realizarea rețelei de alimentare cu gaze a localității. Pe lângă
Comuna Dudești, Brăila () [Corola-website/Science/300961_a_302290]
-
moară cu aburi. În 1925, comuna avea aceeași componență, 2013 locuitori și era reședința plășii Călmățui din același județ. Din cauza evoluției puternice datorată faptului că a devenit nod feroviar pe liniile București-Ploiești-Galați și Fetești-Tecuci, satele Făurei și Vizireni s-au desprins din comună și au format comuna Făurei, devenită ulterior și oraș. Tot în aceeași perioadă este atestată pe teritoriul actual al comunei Surdila-Greci și comuna Ion I.C. Brătianu, formată din satele Brateșu Nou, Brateșu Vechi, Ion I.C. Brătianu și Nisipurile
Comuna Surdila-Greci, Brăila () [Corola-website/Science/300990_a_302319]
-
regiunii Galați. În 1968, comuna Tudor Vladimirescu a înglobat și satele comunelor Scorțaru Vechi și Cazasu, care au fost desființate. Comuna a revenit atunci la județul Brăila (reînființat). Satul Cazasu a făcut parte din comună până în 2003, când s-a desprins pentru a forma o comună de sine stătătoare.
Comuna Tudor Vladimirescu, Brăila () [Corola-website/Science/300993_a_302322]
-
a lăsat prin testament, împreună cu toată averea, nepotului său, Dimitrie Castroian (1813-1898). În secolul 19 satul era așezat mai la nord de actuala vatră așa că a fost înglobat în mai multe rânduri în satul vecin, Tăcmănești, iar după ce s-a desprins definitiv de acesta și-a luat numele de Călugărenii Vechi iar satul Tăcmănești a devenit satul Călugăreni, prin adăugarea unui cătun cu același nume. Numele nou al satului, Brăhășoaia, s-a impus la sfârșitul sec.XIX. Privitor la numele satului
Brăhășoaia, Vaslui () [Corola-website/Science/301866_a_303195]
-
veche atestare a localității Bilca este actul de danie din 23 mai 1436 prin care urmașii lui Alexandru cel Bun și Ștefan dăruiesc o „Braniște” lui Stan Babici, fraților săi, care va face parte din așezarea „Vicovelor” din care se desprinde comuna Bilca ca așezare de sine stătătoare, până atunci ca domeniu al Mănăstirii Putna. Învățătorul bilcan Pamfil Cuciurean notează în autobiografia sa următoarele în legătură cu data apariției administrative a comunei Bilca: "„Scriptele, cronicile și bătrânii din sat spun că Bilca s-
Comuna Bilca, Suceava () [Corola-website/Science/301930_a_303259]
-
XVII-lea aceleași părți erau în proprietatea lui Vasile Hulubei și a rudelor sale, familiile Tăcu și Ciornei. După ocuparea nordului Moldovei de către habsburgi (1775), granița dintre Bucovina și Moldova trecea prin acest sat, cu timpul din satul Botoșenița Mare desprinzându-se satul Tăcu (azi Botoșanița Mică, comuna Grămești). Proprietățile familiei Hulubei vor ajunge în urma unor vânzări sau moșteniri la familiile Malinescu, Repta și Canter. Biserică veche din satul Botoșanița Mare este considerată a fi ctitorie a mazilului Toader Hulubei care
Botoșanița Mare, Suceava () [Corola-website/Science/301933_a_303262]
-
făcut parte din districtul Siret, iar din anul 1925 a aparținut județului Rădăuți. În 1939 satul Botoșenița Mare este arondat comunei Calafindești, iar în anul 1968 localitățile Șerbăuți și Călinești-Arini (azi Călinești Cuparencu). În anul 2003 ultimele două localități se desprind, formând comună Șerbăuți. Stema comunei Calafindesti se compune dintr-un scut albastru, cu un arbore dezrădăcinat, de aur. Chef-ul scutului, roșu, încărcat cu doi căi în mers, afrontați, de argint. Scutul este timbrat cu o coroană murala cu un
Comuna Calafindești, Suceava () [Corola-website/Science/301937_a_303266]
-
Horodniceni are rădăcini dincolo de Descălecatul Moldovei. Numele localității se trage din slavonescul „horod” (gorad), care se referă la cetățuia ridicată cândva de obște pe un deal din apropiere și care domină întreagă zonă în această parte de țară prin cnejii desprinși din rândul obștii și care întemeiază, vând și cumpără sate cărora le împrumută numele. Horodnicenii au fost în vechime o obște puternică cu vatra locuită atestată arhelogic încă din sec. XIV (punctul ” În Grădini” cuvântul slav ”Horod” însemnând și grădină
Comuna Horodniceni, Suceava () [Corola-website/Science/301961_a_303290]
-
comună în județul Suceava, Moldova, România, formată din satele Catrinari, Coverca, Drăgoiasa, Glodu, Panaci (reședința) și Păltiniș. Comuna Panaci este situată în Depresiunea Dornelor , la contactul dintre rama muntoasă formată din Munții Bistriței în latura estica cu pădurile care se desprind din Munții Călimani . Între acestea se află un culoar depresionar creat de Râul Călimănel, care și-a săpat valea pe o linie de fractură care desparte cele două formațiuni. Comuna Panaci se învecinează: - La nord cu Comuna Dorna-Arini - La est
Comuna Panaci, Suceava () [Corola-website/Science/301980_a_303309]
-
cu nava cosmică Soiuz-40 (în greutate totală de 300 tone), având la bord echipajul mixt româno-sovietic format din locotenentul major pilot ing. Dumitru Prunariu și colonelul cosmonaut Leonid Ivanovici Popov. După 8 minute și 50 de secunde nava cosmică se desprindea de ultima treaptă a rachetei purtătoare, aflându-se deja la 220 km altitudine, aprox. 3000 km de punctul de lansare și deplasându-se în jurul Pământului cu o viteză de 28000 km/h pe o orbită înclinată față de ecuator cu 51
Dumitru Prunariu () [Corola-website/Science/296727_a_298056]
-
a obosi ca urmare a lipsei de perspectivă a mișcării. Alegerile însă nu au putut redinamiza puterea. Adunarea națională, înclinată spre dreapta, s-a arătat mai rezervată în fața reformelor care erau totuși necesare (participare, regionalizare, reforma învățământului universitar ...). Președinția părea desprinsă de realitatea franceză, iar încrederea nu a fost restabilită pe deplin. Excluderea adevăratului învingător al crizei, Pompidou, a fost greșit înțeleasă, acesta făcând acum figură de rezervă și de succesor potențial. De Gaulle încetase a mai fi de neînlocuit. Într-
Charles de Gaulle () [Corola-website/Science/296736_a_298065]
-
fost pus în evidență prin forajele de la Sic și Dârja, peste care sunt dispuse sedimente în faciesul lagunar, cu argile, gispsuri și sare, apoi în facies neritic de mică adâncime, cu alternanta de marne, argile, nisipuri cu gresii curbicorticale (se desprind în plăci) și orizonturi de tufuri vulcanice la diferite înălțimi. Acest facies are afinități cu formațiunile plisului din arcul extracarpatic. În partea superioară a orizontului magnos încep să predomine nisipurile asupra argilelor, cu care sunt in alternanta, indicind o îndulcire
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
la Muzeul de Istorie al Armatei, din București. Biserica parohială este situată la marginea satului, pe latura nord-vestică a acestuia, iar cimitirul înconjoară sfântul locaș de cult. Biserica este construită din zid de cărămidă, iar din pisania acesteia se pot desprinde următoarele date: În anul 1834, Ioan Drăghicioiu începe zidirea bisericii, dar murind pe neașteptate la 1836, va continua lucrările sora sa Ecaterina-Sofia, care-i și moștenește moșia. Aceasta se căsătorește cu maiorul rus Ioan Cacaliceanu, comandant al unui Regiment de
Tâmburești, Dolj () [Corola-website/Science/300419_a_301748]
-
avea 3169 de locuitori în satele Gogoșarii Noi, Gogoșarii Vechi și Rălești. În 1931, în comuna Cacaleți a mai apărut și satul Ardeleni, satele Gogoșarii Noi și Gogoșarii Vechi au fost comasate formând satul Gogoșari, iar satul Răleni a fost desprins de comună, formând comuna Drăghiceanu împreună cu satul nou-înființat Drăghiceanu. În 1950, comunele au trecut în administrarea raionului Giurgiu din regiunea București, comuna Drăghiceanu fiind în timp desființată, iar satele ei trecând la comun Gogoșari. În 1964, satul și comuna Cacaleți
Comuna Gogoșari, Giurgiu () [Corola-website/Science/300433_a_301762]
-
având 3108 locuitori, trei biserici, o moară cu aburi și o școală mixtă. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Dunărea a aceluiași județ, având 5780 de locuitori în satele Stănești și Ghizdaru. În 1931, satul Oncești s-a desprins de comuna vecină Bălănoaia și a preluat satul Ghizdaru de la comuna Stănești. În 1950, cele două comune au fost arondate orașului regional Giurgiu din regiunea București. În 1968, comunele au trecut la județul Ilfov, iar comuna Oncești a fost desființată
Comuna Stănești, Giurgiu () [Corola-website/Science/300445_a_301774]
-
situată în partea central sud-vestică a țării, făcând parte din Depresiunea Subcarpatică Olteană cuprinsă între Bistrița Vâlcii și Tismana. Accesul în localitate se face foarte ușor fiind străbătută de DN67 (Târgu Jiu-Râmnicu Vâlcea) la sud și de drumul județean 665 desprins din DN67 pe traseul Horezu - Vaideeni - Polovragi - Novaci - Bumbești Jiu. Denumirea localității, toponimie românească cu rezonanță particulară, a dat naștere la multe interpretări. Unii au pus-o în legătură cu o plantă numită povragă sau polvragă, folosită ca medicament; alții au derivat
Comuna Polovragi, Gorj () [Corola-website/Science/300466_a_301795]
-
juca un rol determinant în viața politică, economică și militară a oricărui stat. El este o realitate care, deși nu are o definiție universal acceptată, oferă o anumită coerență tuturor activităților legate de informație. Principalele trăsături ale războiului informațional se desprind din natura sa deosebit de complexă: Războiul informațional este însoțit de noi mijloace de acțiune/influențare care eludează puterea convențională și granițele statelor. Multe dintre aceste mijloace acționează direct la nivelul comenzii și al controlului, al voinței, al informației, precum și asupra
Război informațional () [Corola-website/Science/298603_a_299932]
-
alte lucrări ungare, poloneze și germane de acest gen, toate din secolele XV-XVI, care reproduc în principiu relatarea cronicii vieneze. De asemenea, bătălia mai este pomenită și în actele ungare din secolul al XIV-lea, din care istoricii au putut desprinde și alte detalii despre conflict. În toate aceste izvoare nu este menționat niciodată cuvântul „posadă”, ce desemna inițial un loc greu accesibil și apărat de elemente naturale sau artificiale. Transformarea lui în toponim s-a produs la începutul secolului al
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
climatul tropical, muntele, transformat în grădină, răspunde nevoilor alimentare ale populației. Deasupra teraselor agricole constructorii incași ridică sectorul urban. Pentru a construi orașul, supușii împăratului Pachacuti s-au aprovizionat cu piatră din munții de granit de la Machu Picchu. Lucrătorii au desprins blocurile cu ajutorul unor pene de lemn umezite, așezate la intervale regulate după contururile blocului. Prin dilatare, lemnul făcea ca stânca să se crape. Pietrele au ajuns apoi pe șantier pe sănii urcate de-a lungul unor drumuri de pământ bătătorit
Machu Picchu () [Corola-website/Science/298689_a_300018]
-
cărților. Elementele bibliografice sunt reprezentate de autor, titlul întreg al cărții, subtitlul, locul de apariție, anul. Codicologia (grec. codex-carte, logos-știință)studiază manuscrisele vechi sub formă de carte, în vederea realizării de cataloage de manuscrise, fiind o disciplină diferită care s-a desprins din paleografie în anii 1950. Textele din cuprinsul codicelor aparțin literaturii liturghice, de cult, dar și textelor juridice sau cronici sub forma unor codexuri. Manuscrisele erau exemplare de lux, cu format în folio, în Evul Mediu Timpuriu. În Evul Mediu
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]