14,718 matches
-
pe aceeași vatră iar acum erau despărțiți. Satul Enăchești este trecut și în harta rusească de la 1839 sub numele de "Cearna Lunca" - (Lunca Neagră iar în paranteză este scris Enăchești, cu 34 de familii), harta austriacă din 1852, în Marele Dicționar Geografic al României din 1901, în Dicționarul Statistic al României din 1914 și în "Statistica Răzeșilor" a lui Petru Poni, din 1921. În secolul al XVII-lea, hotarul ținutului Bacău însoțea culmea Pietricica (de la S. La N.) pe toată lungimea
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
Satul Enăchești este trecut și în harta rusească de la 1839 sub numele de "Cearna Lunca" - (Lunca Neagră iar în paranteză este scris Enăchești, cu 34 de familii), harta austriacă din 1852, în Marele Dicționar Geografic al României din 1901, în Dicționarul Statistic al României din 1914 și în "Statistica Răzeșilor" a lui Petru Poni, din 1921. În secolul al XVII-lea, hotarul ținutului Bacău însoțea culmea Pietricica (de la S. La N.) pe toată lungimea ei, cobora pe pârâul Nadișa până la confluența
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
-lea) și ruinele unei biserici din secolul al XIV-lea. Celălalt este un monument de arhitectură, (1730) aflat în centrul aceluiași sat, la sud de șoseaua națională DN12A, ansamblu ce cuprinde biserica propriu-zisă și turnul clopotniță ridicat în 1800. 10. Dicționarul Comunităților Catolice din Moldova, Pr. Iosif Gabor 11. Srămoșii catolicilor din Moldova, Documente Istorice 1227-1702, Horváth Antal
Comuna Târgu Trotuș, Bacău () [Corola-website/Science/300706_a_302035]
-
unor așezări cumane în locurile în care aceste nume "Coman" au frecvență ridicată Totuși, alți autori inclină să creadă că numele unor localități precum Comănești, Comana, etc. derivă de la cumani Cuvântul „coman” (atestat în Moldova) înseamnă drac /diavol și, deși Dicționarul de regionalisme îl conectează la cumani, ipoteza este puțin probabilă din punct de vedere lingvistic. Este posibil să fie vorba de un derivat cu sufix „- man”, de tipul *drăcoman, cf. gogoman, pronunțat pe jumătate din scrupule de tip tabu. Despre
Cumani () [Corola-website/Science/300737_a_302066]
-
a servi patria prin demersul de a îndrepta limba și de a îndepărta cuvintele ce nu par corecte. Între 1871 și 1876, în colaborare cu Ion C. Massim, profesor la Colegiul Sf. Sava, a publicat din însărcinarea Societății Academice Române "„Dicționarul limbii române”", în două volume (1871-1875), în care au încercat să prezinte o limbă purificată de elementele nelatine. Autorii dicționarului își descriu lucrarea astfel (în ortografia folosită de ei înșiși): "„Glossariu care coprinde vorbele d'in limb'a romana straine
August Treboniu Laurian () [Corola-website/Science/300767_a_302096]
-
și 1876, în colaborare cu Ion C. Massim, profesor la Colegiul Sf. Sava, a publicat din însărcinarea Societății Academice Române "„Dicționarul limbii române”", în două volume (1871-1875), în care au încercat să prezinte o limbă purificată de elementele nelatine. Autorii dicționarului își descriu lucrarea astfel (în ortografia folosită de ei înșiși): "„Glossariu care coprinde vorbele d'in limb'a romana straine prin originea sau form'a loru, cumu si celle de origine indouiosa. Dupo insarcinarea data de Societatea academica romana”". Partea
August Treboniu Laurian () [Corola-website/Science/300767_a_302096]
-
limbă română curată. Adversarii curentului latinist și elementele alogene din societate au făcut o primire ostilă monumentalei lucrări, serios documentată, declarând fără o solidă argumentare că ortografia etimologică și parte din vocabularul propus fac limba română aproape de nerecunoscut în acest dicționar. De menționat că recent, după dezmembrarea Iugoslaviei, oamenii de știință croați au realizat cu succes un demers identic, foarte bine primit de opinia publică, iar noile normele lingvistice fiind imediat intrate în programa școlară.
August Treboniu Laurian () [Corola-website/Science/300767_a_302096]
-
iar într-o hartă rusească din 1835, Bisoca apare sub denumirea de "Biseveca", împreună cu două sate alăturate. În 1864, satul Bisoca a devenit reședința comunei Bisoca, dată când apar menționate și 7 din cele 9 sate actuale ale comunei. În dicționarul lui George Ioan Lahovari, se menționează școala de băieți cu un singur învățător, fondată în 1890.
Bisoca, Buzău () [Corola-website/Science/300794_a_302123]
-
de la numele pârâului și al unei movile din nordul satului. Pe această movilă creștea în trecut, când nu era arată, o specie de ciupercă comestibilă numită cochirlă sau cocârlă (Marasmius scorodonius), cu pălăria galben-roșcată și cu gust de usturoi. În "Dicționar geografic, statistic, economic și istoric al județului Buzeu", Basil Iorgulescu arăta că această comună făcea parte din plasa Câmpul a județului Buzău, și era aflată la hotarul acestuia cu județul Slam Râmnic. Comuna era formată din satele Aria, Bobocu, Cochirleanca
Comuna Cochirleanca, Buzău () [Corola-website/Science/300805_a_302134]
-
Comuna era formată din satele Aria, Bobocu, Cochirleanca, Movila și Roșiori, având o populație de 1360 de locuitori. În comună funcționau o moară cu aburi, 2 biserici și o școală cu 45 de elevi (din care 10 fete). În același dicționar, se arată că satul Cochirleanca a apărut odată cu stabilirea în preajma anului 1830 a primului locuitor—Ion Găgeanu, un cioban venit aici de prin părțile Vișanilor și Jirlăului (județul Brăila). După zece ani, satul era deja închegat și era cunoscut sub
Comuna Cochirleanca, Buzău () [Corola-website/Science/300805_a_302134]
-
muncitori cărora primăria le elibera permise de trecere cu acordul consulatului austro-ungar de la Ploiești. Aceeași întreprindere este cea pentru care s-a dat în folosință și o cale ferată îngustă forestieră de la Varlaam la Nehoiașu. Comuna este menționată atunci în dicționarul lui Basil Iorgulescu, cu o populație de 1650 de locuitori și 355 de case în douăsprezece sate (Argăsălești, Gura Păltinișului, Gura Teghii, Furtunești, Ivăneț, Lunca Pârciului, Lunca Vâscului, Pietriceni, Piatra Corbului, Păltinișu de Sus, Păltinișu de Jos, Roșcoi și Tega
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
anul 1773 Bratca figurează între comunele românești din plasa Oradea având și două mori de apă. La 1851 Bratca era "sat valah" în circumscripția nobilă a Borodului, cu peste 300 de locuitori "de credință veche" și cu "biserica-mama". Din marele Dicționar întocmit de Dr. C. Diaconivich rezultă că la sfârșitul secolului XIX Bratca avea 276 de case cu 1225 de locuitori din care 1227 români greco-ortodocsi iar 28 erau maghiari. Se menționează, deasemenea, existența unei biserici din lemn, "școală în regulă
Bratca, Bihor () [Corola-website/Science/300848_a_302177]
-
cu dacii". 1921 4. "Szolnok-Doboka Varmegye Monografiaja", vol. IV 5. Popa Atanasei. "Trei biserici vechi din lemn din Ardeal". 1932 6. Ghica, I Prodot. "Istorii", vol. IV 7. Baiacovshi, Pascu. "Din istoria Transilvaniei" 8. Astra - "Enciclopedia română" 9. Borza, Alexandru. "Dicționar etnobotanic"
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
satul Tăcmănești a devenit satul Călugăreni, prin adăugarea unui cătun cu același nume. Numele nou al satului, Brăhășoaia, s-a impus la sfârșitul sec.XIX. Privitor la numele satului, au circulat două legende locale total diferite. Prima, culeasă de autorul "Dicționarului județului Vaslui" Constantin Chiriță în 1887, pune numele satului pe seama numelui celui de-al doilea proprietar, Bondrea care, decedând, a fost moștenit de nevastă-sa, Bondreșoaia. Cea de-a doua, puțin relevantă și credibilă, spune că pe-aici un oarecare
Brăhășoaia, Vaslui () [Corola-website/Science/301866_a_303195]
-
s-a numit apoi Plaginești (după numele moșiei boierului Alexandru Plagino, care avea pe aici zeci de mii de hectare de arabil și păduri), devenit un timp Plăinești (cum apare la înregistrarea nașterii scriitorului Duiliu Zamfirescu din 1858, în Marele Dicționar Geografic al României din 1902 și în Enciclopedia României din 1938), Suvorov în timpul ocupației sovietice și Dumbrăveni după destalinizare.
Dumbrăveni, Vrancea () [Corola-website/Science/301873_a_303202]
-
de liude probabil datorită plecării "bejenarilor" cu contractul expirat spre satele vecine: Brăhășoaia (întemeiat la sfârșitul secolului al XVIII-lea), Mărășeni (abia reîntemeiat) sau Muntenești. În 1865, satul avea 27 de familii din care 21 de clăcași. La 1885, autorul "Dicționarului geografic al jud.Vaslui", Constantin Chiriță, a recenzat numai 25 de familii cu 135 de suflete. În anul 1966 avea 315 locuitori, iar în 1977 numai 251. La ultimul recensământ (2002)satul număra cu un locuitor mai mult față de 1977
Cănțălărești, Vaslui () [Corola-website/Science/301870_a_303199]
-
Dărmăneștii” (Acad.doc.sec. al-15-lea Mold., 283.). Dărmănești este o localitate al cărui nume poate fi pus în legătură cu dharma - un zeu al dreptății; cuvânt care indică ceea ce face ca un lucru să fie așa cum este, e lege și morală. În Dicționarul Geografic al Bucovinei se arată că această comună este împărțită în două: • La N-E de șoseaua națională E85, pe stânga și pe dreapta pârâului Hatnuța, se întinde satul Hatna; • La S-V, Dărmăneștii sau Ghermăneștii, cum se mai numea
Comuna Dărmănești, Suceava () [Corola-website/Science/301946_a_303275]
-
Gherla și Dej. Localitatea Corneni este cea mai veche din comuna Aluniș și este atestată documentar sub diferite denumiri: vila (satul) Scil -1219, Szukerek-1273, Zilkerek -1440, Șintereag -1854, Corneni -1925. Aceste denumiri le-am găsit în diferite lucrări: Coriolan Suciu „Dicționar istoric al localităților din Transilvania”, „Documente privind Istoria României”, V.Drăganu „Toponimie și istorie”, I.Kadar „Monografia comitatului Solnoc-Dăbâca” și în Șematismele diecezei greco-catolice de Cluj-Gherla. Denumirea Corneni provine de la pădurea de corni din apropiere. Corneniul este bine cunoscut în
Corneni, Cluj () [Corola-website/Science/300324_a_301653]
-
județul Cluj, Transilvania, România. În 1540 Cetanul, întemeiat la o dată necunoscută, a fost pentru prima dată menționat în document cu numele "Chyathan". Numele localității s-a menținut până astăzi, modificările survenite în timp fiind mai ales de natură ortografică. Potrivit Dicționarului istoric al localităților din Transilvania, satului i s-a spus în 1733, "Csatán" ; în 1750, "Csatany" ; in 1850, "Csetán" ; în 1854, "Csetany, Cetan" Originea și semnificația numelui sunt incerte, identificările propuse până în prezent fiind contrazise de realitatea pe care o
Cetan, Cluj () [Corola-website/Science/300365_a_301694]
-
și Dumitru Dancu ; Stare de dor, Editura Sport - Turism București,1983,pag.225,autor Ioan Nemțoiu; Artă plastică de amatori și arta populară, Editura Meridiane București,1983; Word Enciclopedia of Naive Art, Ed. Frederick Muller, London (Anglia),1984,pag.176; Dicționarul artei naive din România, editura Timpul, Reșița, 2001,pag.29.
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
foioase coborând, cu zăvoaie urcând, până-n marginea satului, pe de altă parte), cât și în ceea ce privește orizontul spiritual bipolar, generator al unei bogate „culturi minore“, cum ar zice Blaga, cu oameni echilibrați, coborâtori parcă din mit...» (PPerS, p. 294). În "Marele dicționar geografic al României — «alcătuit și prelucrat după dicționarele parțiale pe județe», editat de Societatea Geografică Română, ni se certifică faptul că Tatomirești, în urmă cu mai bine de un secol, avea statutul de comună a județului Dolj, «plasa Jiul de
Tatomirești, Dolj () [Corola-website/Science/300418_a_301747]
-
pe de altă parte), cât și în ceea ce privește orizontul spiritual bipolar, generator al unei bogate „culturi minore“, cum ar zice Blaga, cu oameni echilibrați, coborâtori parcă din mit...» (PPerS, p. 294). În "Marele dicționar geografic al României — «alcătuit și prelucrat după dicționarele parțiale pe județe», editat de Societatea Geografică Română, ni se certifică faptul că Tatomirești, în urmă cu mai bine de un secol, avea statutul de comună a județului Dolj, «plasa Jiul de Sus» (cf. MDGR, I, p. XXIX), «la 27
Tatomirești, Dolj () [Corola-website/Science/300418_a_301747]
-
populație de 840 locuitori. Cele mai vechi urme de locuire din zona confluenței Dâmbovnicului cu Neajlovul datează din mileniul al V-lea î.Hr., mai exact un tell aparținând culturii Gumelnița și aflat între actualele sate Vadu Lat și Bucșani. Marele Dicționar Geografic al României menționează Vadu Lat ca ce-a de-a doua haltă a serviciului de poștă dintre București și Craiova (cunoscut ca drumul Olacului). La sfârșitul secolului al XIX-lea, satul era un cătun cu o populație de doar
Vadu Lat, Giurgiu () [Corola-website/Science/300448_a_301777]
-
Paris, 1932; Gr. Nandriș, ˝The earliest contacts between Slavs and Roumanians˝, în The Slavonic and East European Review, XVIII, 1939, 142-154; Precizări importante la: Gheorghe Constantinescu-Dobridor, "Dictionar de termeni lingvistici", Ed. Teora, București, 2006 ; Gheorghe Bulgăr și Gheorghe Constantinescu Dobridor, Dicționar de arhaisme și regionalisme, vol. I, Ed. Saeculum, București, 2005. Sitech, Craiova, 2004. Ion C. Vlăduț, "Dobridor: Istorie și continuitate", Ed. Alma, Craiova, 2004; Gheorghe Bulgăr și Gheorghe Constantinescu Dobridor, "Dictionar de arhaisme și regionalisme", vol. I, Ed. Saeculum, 2005
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
Negreț care, până la sfârșitul vieții, a locuit într-un bordei - ultimul bordei din sat...” (Gheorghe Marin, opera citată, 232). similare ale unor critici literari și istorici precum Răzvan Codrescu (Un interbelic uitat: Ilariu Dobridor); M. Zaciu, M. Papahagi, A. Sasu (Dicționarul scriitorilor români); G. Călinescu (Istoria literaturii române de la origini și până în prezent); "Istoria militară a poporului român" ș.a. a murit la București, în 1994. Studiază la Conservatorul din București și se perfecționează în compoziție cu D.G. Kiriac, Gh. Cucu și
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]