14,117 matches
-
spațiului― prin reprezentare grafică. Toți copiii, după ce Învață să utilizeze creionul, manifestă o plăcere deosebită În a lăsa urme pe hârtie, fără a avea Încă intenția de a crea ceva precis. Evoluția desenului se va realiza În paralel cu dezvoltarea imaginației lor. Desenul este simbolul controlului mediului la copil, al comunicării În sens larg cu ceilalți. Desenul participă la evoluția psihologică și motrice a copilului, constituind ilustrarea cea mai bogată a acesteia, alcătuită din culori și vise. Desenul este, Înainte de toate
Polarităţile arhitecturi by Ana-Maria Pătroi () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92986]
-
copiii nu aveau un vocabular bogat la Începutul anului... acum ei și-l construiesc Încet... nu Îmi vine să cred cât de mult folosesc acum vocabularul și cuvinte minunate... lampa (obiectul de artă studiat) chiar le-a captat atenția și imaginația―. (Dodd 2002: 3) Educația și activitățile artistice au un potențial foarte mare și, Împreună cu accesul la informație și participarea la luarea de decizii, sunt pași esențiali, primii pași, pe calea ridicării diferitelor tipuri de bariere - psihice, intelectuale, senzitive, emoționale, de
Polarităţile arhitecturi by Ana-Maria Pătroi () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92986]
-
mai târziu, în Țara Românească, de mitropolitul Antim Ivireanul. Prin traducerea Psaltirii în versuri, Dosoftei a așezat temeliile versificației în literatura noastră cultă, iar prin Viețile sfinților a dăruit sufletului românesc din veacul al XVII-lea o bogată literatură de imaginație, împletită cu elemente miraculoase, plină de pietate și uneori înviorată de grație naivă. N. CARTOJAN SCRIERI: [Stihuri la luminatul herb a Țărâi Moldovei], în Psăltire a svântului proroc David, Uniev, 1673, reed. în Dumnezăiasca liturghie, Iași, 1679, în Psaltirea de-nțăles
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
reflexe, ale fugii, ale luptei care apără de pericolele mediului înconjurător, precum și cortexul, "structură relativ recentă proprie omului, structură asociativă ce îi permite să creeze forme noi pornind de la stocul experințelor personale și rasiale memorat în paleocefal, structură responsabilă cu imaginația și de diferitele probleme pe care le pune mediul". La întrebarea: "Care ar putea fi rolul politicii în activitatea umană?", Henri Laborit răspun-de printr-o metaforă: " Cred că politica, într-un or-ganism social, constă în comanda economiei și a comportamentului
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
fiind constituit din trei creiere: trunchiul cerebral, moștenire de la creierul reptilian, sediu al funcțiilor de bază (foame, sete, atac și apărare, reproducere); sistemul limbic, sediu al memoriei și automatismelor; cortexul asociativ, care nu există decît la mamiferele superioare, sediu al imaginației, creației și inovației. Jacques Robin estimează că, dacă noțiunea de PNB (produs național brut) a putut deveni o obsesie mistuitoare, acest lucru s-a întîmplat grație intoxicării sistemului limbic al oamenilor: memoria și automatismele lor au fost puse în servicul
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
i-a permis lui homo sapiens să lege din ce în ce mai mult activitatea motorie, al cărei element cel mai reușit este mîna umană, de activitatea verbală, a cărei expre-sie cea mai evoluată este limbajul uman. Acest al treilea creier este cel al imaginației, al creației, al asociațiilor de idei, al inovației; b. Încep să devină evidente și modurile de articulare dintre înnăscut și dobîndit, dintre ereditate și învățare, pentru a ne face să înțelegem fixarea a ceea ce omul învață din mediul său în interiorul
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
lumi: lumea copilăriei și a adolescenței cu lumea maturității, realitatea interioară cu realitatea exterioară, „lumea veche”, de dinainte de război, cu lumea nouă (a „omului nou”). Se configurează un model, ideal și iluzoriu, al autenticității, recuperabil doar prin intermediul memoriei sau al imaginației, de unde evazionismul eului narativ și cultul originilor (casa, orașul bunicilor sau al părinților ca spațiu aproape mitic, copilăria ca timp paradisiac). Minunații cai verzi, ultima nuvelă a volumului și cea mai valoroasă, prezintă întâlnirea feminității cu pasiunea, inaugurând tema cuplului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285587_a_286916]
-
ales din punct de vedere al biografiei interioare: relația de cuplu, prietenele și experiența relației cu un fascinant psihiatru, care improvizează, pentru grupul de prieteni, „balul la regina Portugaliei”, un fel de petreceri-carnaval, spectacole care creează spații ale libertății și imaginației debordante. Totul nu este însă decât iluzie, simplu joc: doctorul va pleca în străinătate și i se va pierde urma. Finalul romanului sugerează că și Ene Șerban este „jucat”, pentru că lumea e doar aparent îmblânzită. Evident, conotațiile politice, deși discrete
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285587_a_286916]
-
sublimat de privirea lucidă și tăioasă, deja multiculturală, pe care scriitorul o îndreaptă către realitățile țării sale, către legendele acesteia, sau viața femeilor ei. Caleidoscopul identitar al lui Rahimi provine din rizomi di verși, nu doar literari sau lingvistici, căci imaginația sa se hrănește în egală măsură și din a 7a artă, dimensiune care îi îmbogățește vizi unea și în același timp adaugă interogații asupra scriiturii sale, pe care le întîlnim practic în toate textele lui. Gîndește el mai întîi în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
originalității literare, se pare că revenim la o perspectivă familiară mai degrabă epocii premoderne, deși din rațiuni diferite. Ce motivează astăzi întoarcerea la opere și mituri mai vechi, rescrierea, reinserția, reașezarea lor? Să fie, oare, vorba de o secătuire a imaginației, de o oboseală a civilizației, sau dimpotrivă, de o formă de creativitate pură, inocentă, ce și-a găsit materia primă la îndemînă cuvinte, imagini, culori, sunete etc. Cităm, traducem, adaptăm, reproducem, reinventăm permanent, transgresînd norme și cutume, țopăind voios de la
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
e profesor de franceză, critic literar și membru al juriului Médicis și că toate romanele sale beneficiază de aceeași scriitură dezlănțuită, creativă și adesea delirantă, de o poezie plină de fantezie, erotism și umor. Patrick Grainville e un mare călător, imaginația sa hrănindu-se din peregrinările de-a lungul și de-a latul țării și al lumii. Astfel, Africa i-a dăruit Les Flamboyants (premiul Goncourt 1976), California i-a inspirat superbul L'Atelier du peintre, cartierul de afaceri parizian La
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cealaltă. Perspectiva asupra României văzută din afară este interesantă tocmai prin prisma distanței și a amintirilor colorate de timp. E drept că această perspectivă bifidă, permițînd adesea jocul pe registre ambigue, introduce un spațiu psihologico-social complex, inaccesibil altfel decît în imaginație celor care nu au cunoscut toată gama de trăiri contradictorii asociate exilului: de la bucuria nemărginită a accesului la libertate, într-o societate funcțională, coerentă și deschisă, pînă la neliniștile, îndoielile și, uneori, sentimentul unei veșnice neașezări, al unui dramatic între
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
universului aparte creat de trei reprezentanți de frunte ai postmodernismului francez contemporan. Posibilele și imposibilele noastre Lumea nu este decît fructul unei viziuni despre lume. Teoria posibilelor și imposibilelor postulează că omul este creator de lume prin intermediul reprezentărilor și al imaginației sale, iar istoria omenirii este povestea acestei pluralități ireductibile a lumilor. Însă, paradoxal, științele umane nu iau omul în serios, ci ajung dimpotrivă la marginalizarea lui, subliniind constrîngerile exterioare și structurile deterministe. Suntem, oare, condamnați la această lume? Singurul nostru
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
creatoare. Ilustrînd la fiecare pagină fragilitatea paradigmelor umane, demersul său transdisciplinar ne conduce pe drumuri neobișnuite, sprijinindu-se pe analiza unor opere de artă, a unor lucrări de etnologie, economie sau neuropsihologie, examinînd această facultate umană prin excelență care este imaginația creatoare de lumi. Iată un fragment ilustrativ, chiar dintru începutul acestui volum surprinzător: Căzut de pe bicicletă. E ceea ce am păstrat ca imagine și, mai mult decît atît, ca emoție corporală, de la acea cină la Paris. Stăpîna casei m-a întimpinat
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o familie, o persoană sunt cerute de o nece sitate oarecare, sunt ele expresia unui determinism? Pot fi expli cate, acceptate ca fiind îndreptățite? Am numit această capacitate uimitoare a oamenilor de a-și crea și recrea posibilele și imposibilele imaginație zămislitoare de lumi. 4. Colțul cu Cioran Cioran și exilul în limba Celuilalt S-a considerat întotdeauna un "metec", un străin, pentru sine, pentru ceilalți, pentru Dumnezeu. Dar cea mai teribilă înstrăinare, pe care Cioran nu doar a îmbrăcat-o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
îl anunță pe Heliade din Zburătorul prin momentele ei de pastel însuflețit de acordul „unsunător” al cereștii mișcări: „Toate se deștept, simt, cere/Magnetul însuflețit/ Ce va prin împărechere/Sufletul a fi-nnoit”. V. încearcă și struna liricii de idei. Prieteșugul, Imaginația, Simpatia trădează, chiar din titlu, artificiul, caracterul de disertație versificată pe teme morale, dar și strădania de înviorare a abstracțiilor prin personificare. În Ceasornicul îndreptat i se cere timpului să întârzie când înfloresc valorile morale (frăția, dreptatea, iubirea) și, dimpotrivă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
punct, nivelul de cunoștințe al socialiștilor. Sectarii moderni opun fără încetare asocierea societății libere actuale. Nu iau deloc în seamă faptul că societatea, sub un regim liber, este o asociere veritabilă, mult superioară tuturor celor care ies din fecunda lor imaginație. Să elucidăm acest lucru printr-un exemplu: Ca un om să poată, ridicându-se din pat, să îmbrace o haină trebuie ca un pământ să fi fost împrejmuit, defrișat, desecat, muncit, însămânțat cu un anumit tip de vegetale; trebuie ca
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
revoluționarilor din '93 și al organizatorilor moderni. Să trecem acum la consecințele celor două sisteme pe care tocmai le-am pus în opoziție, și să începem cu sistemul juriștilor. Cea dintâi consecință este de a deschide un câmp fără limite imaginației utopiștilor. Acest lucru este evident. Odată ce am declarat de principiu că Proprietatea își datorează existența Legii, există atâtea moduri posibile de organizare a muncii câte legi posibile există în mintea visătorilor. Odată ce am declarat de principiu că legislatorul este însărcinat
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
comerciale sau Liberului Schimb, nerăbdarea din cursul unei discuții fără rezultat, ardoarea combativă, înflăcărarea luptei m-au făcut să văd, cum ni se întâmplă foarte adesea nouă, celorlalți polemiști, erorile adversarului printr-o bucată de sticlă prea groasă. Fără îndoială, imaginația mea este cea care, pentru a avea mai ușor dreptate, umflă teoria Monitorului industrial 55 până la proporțiile celei din Popularul. Ce închipuire că mari industriași, proprietari cinstiți, bancheri bogați, abili oameni de stat s-au transformat, fără să o știe
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
să producă bunurile. În alte cazuri, cum ar fi furnizarea de televiziune și transmisii radio, bunul public este "legat" de furnizarea altor bunuri, cum ar fi publicitatea pentru firme; varietatea de mecanisme pentru producerea bunurilor publice este la fel de mare ca imaginația întreprinzătorilor care le produc. Mai des întâlnită, însă, este existența externalităților negative care îi fac pe oameni să pună sub semnul întrebării eficacitatea și justețea mecanismelor de piață. Poluarea este exemplul cel mai des citat. Dacă un producător poate fabrica
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
n-au nevoie de nici o concluzie teoretică, de nici un „extract” ideativ al poeziei, spunerea poetică nu are altă spusă decât pe sine însăși, în deplina integritate a structurii sale material-verbale. Dacă-l numesc pe Mihai Ursachi - poet dotat cu o imaginație capabilă, într-adevăr, să dubleze realul - „preot al lui Hermes” e pentru că nici un alt poet român de azi nu izbutește, ca el, să dea un corp atât de concret, de plastic enigmei, să ne pună „în situația” ei, să ne
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
opoziție cu una descriptivă. Opoziția descriere / explicație, dar e o opoziție, mai curând, complementară, întrucât explicațiile pur teoretice ar rămâne doar simple speculații fără descrierile faptelor, iar descrierile empirice se înscriu, în genere, într-un cadru explicativ. Ficțiunea, producție a imaginației, este văzută ca „lume imaginară” sau „lume posibilă”, iar în plan discursiv ca discurs cu denotație nulă. Este acceptată, în genere, ideea că discursul literar și cel poetic în special sunt discursuri ficționale sau generatoare de imaginar. P. Ricoeur, vorbind
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
prin potențialul de abstractizare și generalizare aflat în limbaj. Chiar dacă cei doi gânditori vorbeau despre valabilitatea pur artistică a limbajului, și într-adevăr ipotezele (științifice sau nu) sunt o „creație artistică” în sensul că sunt un produs al minții și imaginației noastre, cu toate acestea limbajul are și o valabilitate epistemoproxiologică întrucât ipotezele (ca enunțuri) se verifică sau se falsifică mai devreme sau mai târziu în practică. În concluzie putem spune că valabilitatea artistică a limbajului este dublată de una epistemo
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
Iorga, Alexandru Macedonski, Un poet nou: Ion Pillat). Trebuie menționat un scurt articol al lui B. Delavrancea, în care este evocat Petre Ispirescu. A.D. Xenopol, unul dintre colaboratorii constanți ai revistei, contribuie cu o serie de articole teoretice: Poporul român, Imaginația în istorie, Politica raselor, Postulatul psihologic, Rolul românilor în Orient etc. Dintre eseuri se evidențiază Punctul de vedere românesc de Pompiliu Eliade și un studiu critic al lui G. Ibrăileanu, Literatura și societatea. Prin alegerea și conținutul articolelor R.r
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287726_a_289055]
-
mașinărie a cazaniei. El propune cu îndemînare ascultătorilor speculații teologice și transcendentalități, vorbind de sensul mistic al cuvântului Mariam, despre botezul cu apă și cu duh, despre mântuire, făcând cu grație exegeză subțire. Mai ales are darul de a izbi imaginația printr-un soi de caractere morale, evocând de pildă pe înjurătorul "de lege, de cruce, de cuminicătură, de colivă, de prescuri, de spovedanie, de botez, de cununie", pe ipocritul la spovedanie care a mâncat miercurea și vinerea "pește și în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]