15,241 matches
-
decît de la profesor la elev. În iarnă - lucru pe care îl regretă - a apelat la unul din grupa sa să-i procure - „neapărat contra cost” - un pachet de Kent, pentru a-l da opticianului care îi repară ochelarii. Deși a insistat, iordanianul „n-a vrut să primească bani în ruptul capului”, dar, ulterior, după cîteva întîrzieri la ore, cînd C. l-a poftit afară, a mormăit din pragul clasei: „Ce-am făcut eu, domnu’, pentru dv. nu contează?” „Adică vezi colea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fi ales șef de catedră din cauza blefturelilor date de-a lungul anilor unora și altora, deși e mai reprezentativ decît candidatul „opoziției”. I-am răspuns că eu nu mai am nici ambiția, nici speranța să fiu promovat. „Chiar așa - a insistat el - ar trebui s-o faci pentru supraviețuire”. I-am repetat că, indiferent de „miză”, nu sînt dispus la nici un compromis, și că în momentul în care n-aș mai fi fidel față de mine însumi, m-aș simți teribil de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în timpul căreia, mimînd seriozitatea, dar de fapt turnînd gaz pe foc, l-a întrebat: „Ai auzit ce zice lumea despre dumneata, că dezbraci babele, ca să îmbraci fetele?” în loc să rîdă, „Serioja” a primit vorbele ca pe un pumn în bărbie. A insistat să afle ale cui sînt, mergînd de la unul la altul, pîrpălindu-se, iar cînd a descoperit, a înjurat-o pe C. ca-n „Țara de lut”. Horribile dictu: „Nu i-i rușine? Eu și babele?! Nu vede că are fundul pe la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
alții, de cărți. Concluzia (formulată de însăși fiică-mea) e că: „Unul ca tine n-ar fi trebuit să aibă o familie supradimensionată”. Îi atrag atenția, amuzat, că partea „supradimensionată” e doar ea și frate-su. Remarc, apoi, fără a insista, că „supradimensionate” sînt așteptările lor. *Multă vreme toată etica mea s-a concentrat în ideea de a fi obiectiv, imparțial, egal față de toți și față de toate. Viața îmi demonstrează însă că o asemenea atitudine e din ce în ce mai greu de menținut. Voi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a strigat: „Să-i spui lui M. că e cel mai mare escroc de pe planetă!...” L-am lăsat să-și termine „șarja”, apoi l-am întrebat: „De ce nu-i spui chiar tu?” Ba tu, tu trebuie să-i spui - a insistat el −, pentru că tu l-ai sprijinit de-a lungul anilor să publice. Și, uite, el a ajuns mare... Din cauza lui trebuie să mă despart de nevastă-mea. M-a distrus...” A început să plîngă. Lumea așezată la ghișee a început
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
înălțarea sufletelor”. Cu cîteva minute mai devreme îmi arătase diagnosticul și rețeta date de dr. Radu Grigoriu. E palid, literalmente speriat. Boala îi vine, cred, din faptul că se hrănește într-un fel lipsit de variație: mereu pîrjoale și salam. Insist să și scoată din cap ideea că e sortit suferințelor. „Citește, ieși (iar cînd e nevoie telefonează-mi să ies și eu) la plimbare”. Am schimbat apoi subiectul, discutînd despre ghinionul de a trăi în epoca lui Midas. *„întîmplarea dă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mulți s-au simțit distruși, anulați. Într-o zi, doctorul Victor Săhleanu l-a întrebat: „Domnule Radulian, ce să fac cu cărțile?” „I am răspuns - îmi povestește el - că nu înțeleg întrebarea”. „Să le ard sau să le donez?”, a insistat cunoscutul biolog. „De ce?” „Ce rost mai au? Ce rost mai are viața mea?” întîmplările de la Institutul de Pedagogie au fost prinse - m-a informat Radulian (lucru pe care nu-l știam) - într-un roman de Stelian Gruia: Calul negru, Ed.
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
spectacolele teatrului local ceri articole de la Ioan Neacșu sau de la nu mai știu cine!” „înainte de a fi cronicar, sînt om”, mi-a răspuns ea nostalgic. „Omul (dacă de asta ți-e teamă) se poate (e drept, cu efort) obiectiva”, am insistat eu. „Ușor de zis, dar am un bărbat actor acolo”, mi-a amintit ea. Văzînd că se fandosește, am renunțat la „munca de lămurire”. Credeam, în fine, că pot să-mi văd de treabă, dar în birou a intrat Eugen
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vom fi iarăși puși pe drumuri, laolaltă, muzeografi, redactori, instructori de la școala Populară de Artă! și de la care el, Bibicul gerontofil, va lipsi! Reluînd „ideea”, delegatul de la București (eram atît de indispus, încît nici nu i-am reținut numele) a insistat să precizeze: „Nu creăm de dragul creației, creăm pentru a servi! Ce anume servim, tovarăși? Sala s-a slobozit în rîs). Servim mișcarea artistică de masă!” în fața unor atari „comandamente”, e aproape o fericire că nu sînt „creator”! Ca întotdeauna lipsit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fluturele e un fost vierme care pînă diseară va muri, că femeia și bărbatul din cuplul admirat odată ajunși acasă se vor certa în modul cel mai vulgar. Îndărătnică, mintea refuză să creadă că nimic nu-i statornic, dar nevroza insistă că totul e condamnat la schimbare și la degradare. Din acest dialog de uzură, obosită și umilită iese întotdeauna mintea. *Transcriu din „Sburătorul” (1, nr. 32, 22 noiembrie 1919, p. 129-130) aceste rînduri ale lui I. Petrovici, de o neîndoielnică
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
hartă a Europei Centrale, din care se profila, în galben, mult peste granițele actuale, Marea Ungarie, cu regiuni alipite de la Cehoslovacia, Iugoslavia, România, Uniunea Sovietică. „Ceea ce vor să ia de la ruși, îi tot al nostru: e Bucovina de Nord”, a insistat gazda mea, plimbînd de cîteva ori degetul pe conturul granițelor unei Ungarii existente doar în visurile unei mîini de iredentiști. Din ce în ce mai nervos, mi-a evocat „pericolul hunilor”, care vor să se întindă asupra noastră, căci la noi e „lapte, grîu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
șederea atât de scurtă s a datorat și faptului că timpul ne grăbea spre mănăstiri, obiectiv ce a constituit propunerea prietenilor noștri când am plecat din București. Când nu dispui personal de mașină și programul Îl accepți, este jenant să insiști asupra celor ce te interesează În primul rând pe tine. De fapt, pentru mine Fălticenii vor constitui În primăvară un obiectiv În sine, cu o ședere de câteva zile și nu o oprire fugară dintr-un circuit atât de lung
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Marian și n-o găsește nicăieri. Dacă se poate, să i-o puneți la dispoziție. Cu mulțumiri anticipate, Stela Lovinescu 48 Aceeași comoditate - probabil - și pentru cei care se ocupau la București de turiștii români. 49 Spirit gospodăresc, știind să insiste când era cazul, doamna Stela Lovinescu a Început la un moment dat să se lovească de opoziția unor foruri oficiale din Fălticeni, ocupate cu alte treburi, socotite mai importante. 50 Probabil candidat la Seminarul de la Mănăstirea Neamț. 51 La Fondul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
se găseau câteva exemplare din lucrarea mea de doctorat: Acte et éducation morale dans la pensée franșaise contemporaine, tipărită și susținută În ianuarie 1943. Începe să se consume vinul din pahare. Ofer un exemplar din lucrare lui Eugen Ionescu. El insistă mult apoi, să dau unul și atașatului militar român, eu Îi răspundeam, că s-ar putea să mă trimită În țară; voiam să mai rămân În Franța. Eram bursierul Guvernului Francez, regulat Înscris la alte examene și cu livretul militar
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
chiar comentarii mult mai numeroase. Despre domnul Ciopraga am auzit și din alte surse că e Într-adevăr „un domn” - și mai ales un domn care știe să citească și apreciază aportul extraordinar de informație din ceea ce scrieți. Vă felicit. Insist să vă Întreb dacă pentru problema oxigenării creierului nu există remedii medicale pe care să Încercăm a le procura. Presupun că despre sermion și nicerium aveți cunoștință. (Am luat și eu, din amândouă). De asemenea, aș vrea să știu ce
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
al actorului Matei Millo pe care l-am Înrămat și l-am și donat. Cu alte cuvinte avem potcoavele... dar nu avem calul... (casa reparată!...). Exponate s-ar găsi dar casa În primul rând ar trebui reparată. Dacă aveți posibilitatea insistați la județ (la Cultură), că am impresia că cei de acolo produc dificultăți celor de la Centru (București) că „chipurile” vor să fie ei cei care să facă ceva, dar dacă voiau să facă, de ce nu au făcut-o până acum
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
sunt cu gândul la mata și aș dori din toată inima să știu că ești mai mulțumit și mai bine. Pe aici, nimic. L-am văzut pe Dl. Ciurea, cu care am vorbit și l-am rugat și eu să insiste În ideea pe care o are402; este un om care poate să facă ceva. Cu cele mai deosebite dorințe de bine, Teodor Tatos 11 C.P. (Fălticeni, 10 aprilie 1969) Dragă Domnule Eugen, Nu ai mai dat de multă vreme pe la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Despina Tempeanu. 505 Datorez lui Virgil Tempeanu mult, pentru refacerea sănătății mele, fiind În prag de ciroză hepatică. Mi-a procurat medicamente din străinătate, de negăsit În țară. De multe ori nici nu mi-a cerut contravaloarea lor, deși am insistat să le plătesc. M-am bucurat și de prețuirea marelui germanist, ceea ce m-a onorat. Îi păstrez o neștearsă amintire și recunoștință; fiind unul dintre puținii ce a Înțeles drama umilințelor de care am avut parte În viață, m-a
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
din regiune să ne dea ce cred că au mai bun și mai interesant. D-stră aveți prea mult de lucru. Poate ar fi bine să cereți ajutorul altcuiva pentru această problemă. Vă rog să nu Vă supărați pe mine că insist atât. Sunt convinsă că și D stră ca și mine doriți să realizăm un volum interesant care să-l Întreacă pe cel al Sucevei. Câteva fotocopii să Îmbogățească și conținutul și aspectul. Cu planul acesta vreau să mă prezint la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
și înghesuiți într-o singură cameră a unui imobil de stat împreună cu alte persoane în apartament. V-am expus cazul nostru, care nu este unul izolat, în speranța că veți atrage atenția guvernului român asupra acestor nedreptăți și că veți insista pentru punerea din nou în vânzare a caselor naționalizate, măsură care ar fi și în avantajul statului, care încasează astfel sume importante de bani și, în plus, capătă cheltuielile de întreținere a acestor case. Vă mulțumim anticipat și vă dorim
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
adus niciun fel de prejudicii statului și nu am făcut nimănui niciun rău, nu am putut pleca măcar la mama mea, pentru a-l vedea pentru ultima oară pe tatăl ei, acesta fiind doar dreptul ei. Noi de atunci am insistat în continuare, am scris memorii, am fost în audiență la șeful serviciului de pașapoarte și până acum nu am fost chemați nici la Comisie și nu întrezărim nicio șansă de rezolvare favorabilă a arzătoarei noastre dorințe de a pleca definitiv
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
alte drepturi. Din păcate însă, nici chiar hotărârea președintelui țării nu a fost respectată integral, căci numai reintegrarea pe post s-a făptuit, iar când mi-am întocmit din nou dosarul pentru doctorat, am fost amenințat cu bătaia, dacă mai insist, de către secretarul județean cu probleme organizatorice, Mihai Burcheșin, fiind și el implicat în afacerile de la IAS Goești, alături de șeful Inspectoratului de Miliție, C-tin Sprânceanu, astăzi amândoi înlăturați din funcții. Și, ca o încununare a abuzului de putere, am fost
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
este să simtă că nu sunt uitați! Eu personal, prins în vâltoarea unor preocupări economico-politice occidentale, n-am păstrat contactul cu emisiunile dvs., singurul izvor de informații și speranța pentru întreaga suflare românească. Sunt convins că nu e necesar să insist asupra importanței acestor emisiuni, care sunt în prezent tot atât de importante (poate mai mult) de cum erau acum 20 de ani când am părăsit această țară atât de năpăstuită. Sunt sigur că un cuvânt din partea dvs. care să analizeze acest mișelesc act
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mediocră”, din Cehov, dar și de un extraordinar spectacol-vodevil pe care, ca profesor, l-a montat cu elevii unui liceu din Banat, lectorul-scriitor atrage atenția asupra „prefăcătoriei savante și foarte subtile” ascunse sub aparența de simplitate a artei cehoviene. Sorin insistă asupra erorii celor ce ar imputa acestui tip de literatură „absența marilor idei” sau „neglijența” cu care trăiesc personajele... se referă la opoziția Cehov - Brecht! Întrebările cehoviene, fracționate, evazive În confruntare cu glacialul tipar brechtian, tăiat ferm, În răspunsuri drastice
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În minte admirabilul Atrium și o mare dorință de a vă revedea. Radu Petrescu ș6ț București 29 iunie 1975 Mult stimate Domnule Norman Manea, Vă mulțumesc pentru atât de prieteneasca Dumneavoastră scrisoare. Datorez apariția cărții lui Florin Mugur, care a insistat să i-o dau și iată că a și publicat-o. În textul originar, paginile despre București le pusese În finalul capitolului al III-lea și, la admirabila sugestie a prietenului nostru, care nu e doar poetul ales pe care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]