15,922 matches
-
a onorat mai mulți ani școala medicală ieșeană. Am participat, firește, la câteva reuniuni conduse de el. Destul pentru a constata cât de interesant era omul, cât de inteligent aprecia "lumea", nu numai aceea academică, și pentru a intui farmecul intelectualului (calm, ușor ironic) și "umoarea" de om dăruit cu simțul superior, umorul. Am citit diferitele și foarte interesantele sale lucrări. Am colaborat de câteva ori în încercarea de a elucida impasuri profesionale în care am detectat virtuozitatea eruditului. Foarte recent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
volum, Facultatea de Medicină din Iași începe să funcționeze de facto. În acest răstimp, de două decenii, existența acestei școli s-a limitat doar la simpla consemnare a ei, ca facultate virtuală a Universității ieșene. Mai multe încercări, datorate unor intelectuali formați în mari școli occidentale, nu au reușit să înfrângă rezistența majorității medicilor, motivați în special de criterii clientelare; nu-i mai puțin adevărat că această rezistență ascundea și un conservatorism "academic" (altfel spus, ignoranță) care condamna orice inițiativă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Neamț, a scris apăsat, cu cerneală roșie: "Nu este cazul, metoda antiseptică a doctorului Lister este neștiințifică și este o prostie". Resursele bugetare acordate acestei facultăți erau dintre cele mai modeste. Cu atât ne apare mai mare meritul celor câțiva intelectuali, medici de elită și patrioți în sensul real al noțiunii. Atât aceștia, corpul didactic (dacă nu-i prea mult să numim "corp" didactic pe cei trei oameni care și-au dedicat energia și priceperea nobilei cauze), cât și studenții au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
realizări de importanță națională. Nicolae Leon a fost cel mai important reprezentant al parazitologiei românești în anii de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de al XX-lea. Era o personalitate strălucită, distins și ca om, și ca intelectual, și ca savant. Nicolae Leon a rămas, din aceste motive, într-o postumitate care l-a menținut multe decenii în memoria colectivă a contemporanilor săi și a generațiilor care i-au succedat. Nicolae Leon (1862-1933) s-a născut la Ștefănești-Botoșani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
precare ale anilor de după război. Dispărut prematur, la mai puțin de șaizeci de ani, în 1960, Dumitru Cornelson a rămas o figură centrală a școlii ieșene de igienă, școală care a beneficiat de reprezentanți iluștri. Născut într-o familie de intelectuali, a absolvit Facultatea de Medicină din București în 1927. În anii următori a făcut studii de malariologie și bacteriologie la Paris și la Universitatea J. Hopkins (Baltimore), unde a aprofundat igiena. Reîntors în țară, a lucrat în cadrul Facultății de Medicină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
medicii au nevoie, într-adevăr, să audă, în liniștea nopților de gardă, pașii predecesorilor care constituie adevărate repere în meseria lor. Printre aceste repere se situează și profesorul Strat. Născut în 1905, la Mândrești Galați, într-o familie de învățători (intelectuali modești ai timpului care au generat atâția iluștri cărturari români), Constantin Strat a urmat liceul și facultatea de medicină la Iași (absolvind-o în 1930, cu o teză îndrumată de Gr.T. Popa care îl aprecia în mod deosebit "Mușchiul mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
luminat prin creația sa științifică, una dintre cele mai ilustre din câte a dat medicina și biologia contemporană; în sfârșit, prin aplecare către cultură, care nu a fost aceea a unui diletant, ci a cărturarului. * Născut într-o familie de intelectuali modești (dar ce energii creatoare au avut acești "intelectuali modești" în destinul cel mai curat al culturii noastre...); născut "la țară" (altă împrejurare semnificativă), deprinzând viața într-o încrâncenare cu greutățile vieții, consacrat biologiei, antropologiei și medicinii, discipline între care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
ilustre din câte a dat medicina și biologia contemporană; în sfârșit, prin aplecare către cultură, care nu a fost aceea a unui diletant, ci a cărturarului. * Născut într-o familie de intelectuali modești (dar ce energii creatoare au avut acești "intelectuali modești" în destinul cel mai curat al culturii noastre...); născut "la țară" (altă împrejurare semnificativă), deprinzând viața într-o încrâncenare cu greutățile vieții, consacrat biologiei, antropologiei și medicinii, discipline între care nu recunoștea "frânturi didactice", Gr.T. Popa a fost un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
interzisă (cu rare excepții). Cei care nu - sau încă nu - emigraseră au ales, aproape în chip natural, aș spune, socialismul, și în virtutea sensibilității lor sociale, pe care inegalitățile și nedreptățile n-aveau cum să n o fi ascuțit.“ Nu toți intelectualii evrei au făcut însă această mișcare iar unii, pentru că nu au făcut-o, au avut de îndurat, în anii terorii dejiste, calvarul întemnițării. Însuși dr. Wilhelm Filderman, pre ședintele comunităților evreiești din România, fost deputat liberal în parlamentul interbelic, s-
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
lui Ov. S. Crohmălniceanu, acel volumaș din 1960 intitulat Pentru realismul socialist, replică târzie și cu atât mai regretabilă dată mișcărilor reformatoare est-europene („revizioniste“), încurajate de micul dezgheț hrușciovian de la mijlocul deceniului al șaselea. Erau combătuți în acel pamflet „antirevizionist“ intelectuali estici reformatori sau scriitori disidenți precum Jan Kott sau Hłasko, iar din interior erau supuse criticii evazionismele grupului de la Steaua sau timidele noncon formisme ale tânărului poet Nichita Stănescu. Crohmălniceanu s-a răscumpărat pentru aceste cedări la presiunile făcute asupra
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
fie și numai prin șansa pe care-o dobândeau de a-i influența pe liderii politici dispuși să mizeze pe cartea liberalizării. Deci ideea era că tendințele reformatoare din partid, atâtea câte păreau să fie, era bine să primească sprijinul intelectualilor, al scriitorilor, în interesul cauzei culturii. Este o explicație a pasului politic făcut de Nicolae Breban, și nu numai de el, alta fiind aceea că încă de pe-atunci se contura reactivarea forțelor conservatoare, dogmatice, descumpănite oarecum în cei câțiva
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
seseră paturile învecinate, era un tânăr de valoare, un om deo sebit, un om rar, pe care cu siguranță, ne spunea Utan, întărind nota patetică, aveam să-l îndrăgim. Așa a fost, fiindcă am recunoscut repede în noul redactor valoarea intelectualului și noblețea omului, a omului sociabil și afectuos, cum era în anii tinereții, adică atunci când boala nu-i modificase, ca mai târziu, felul de-a fi. Luciditate, precizie în formulări, logică perfectă în argumentare, informație mereu la zi, acestea erau
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
în posesia unui nou stoc de cărți poștale ilustrate, el a constatat, studiindu le, că-l aveau ca editor pe libra rul Teodor Manea, un nume care lui îi spunea ceva, după cum le va fi spunând, sunt sigur, și altor intelectuali brăileni vârstnici. Mie, în orice caz, îmi spune ceva, chiar îmi spune mult, aceasta datorându-se însă unor împrejurări de ordin personal la care am să mă refer mai încolo. Am afirmat că Teodor Manea a fost o personalitate a
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de Sadoveanu și Goga, publicate la rubrica „De pe frontul nostru” și aveau căutare, priză la public cum spunem astăzi. Publicate cu subtitlul Poezii de război, volumul este , scrie Liviu Grăsoiu în prefața la cartea menționată. În ciuda vicisitudinilor și înăspririi vieții, intelectualii și cărturarii grupați în Academia bârlădeană, profesori, medici, preoți, militari și alte persoane cu preocupări diverse, desfășoară o intensă activitate literară nu numai în oraș. În timpul liber, alături de Vlahuță și Tutoveanu, alți discipoli și admiratori a ceea ce era Academia bârlădeană
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Căzuseră niște capete, altele se clătinau... Și într-o parte și în alta pentru liniștirea spiritelor interveniseră rușii înarmați, cu tancurile... La noi unii ridicau și ei capetele. Râdeau în față comuniștilor. Securitatea și miliția stăteau la pândă...Tăcerea unor intelectuali dar mai ales întrunirea lor în grupuri organizate nu erau deloc văzute bine, ci supravegheate cu temeinicie. Unii dintre studenți erau în anchete prelungite, parte din ei arestați. Se executase reducerea forțată a vieții mânăstirești, mulți trăitori ai lor îndepărtați
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Odă Păcii” s-a numit, și de la ea curgea în casă o sumă de 500 lei lunar, un ajutor substanțial atunci, care venea ca o subvenție de la revistă... Înseamnă, din cele explicate, că V. Voiculescu care fusese printre primii mari intelectuali români arestații fără vină, tot el se număra printre cei dintâi care se încerca să fie reabilitat, repus pas cu pas în drepturile care îi fuseseră furate prin sentințe judecătorești nedrepte. Se voia prin aceasta a se da străinătății un
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
se număra printre cei dintâi care se încerca să fie reabilitat, repus pas cu pas în drepturile care îi fuseseră furate prin sentințe judecătorești nedrepte. Se voia prin aceasta a se da străinătății un semnal că în R.P.R. începuse „recuperarea” intelectualilor. Și într-adevăr, reabilitarea în forță continua. Cum a murit poetul, Ionică, cel care are marele merit în acțiunea de recunoaștere a meritelor tatălui lor, s-a și dus la Securitate și a insistat să obțină manuscrisele confiscate poetului. În
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
se gândește cum să îndure loviturile decât să caute răzbunarea"2. Frumoase și înțelepte cuvinte spuse în acest caz despre autorul Principelui sunt surprinse cu multă precizie și înțelepciune de William J. Connell. Asemenea cuvinte acoperă în mod complet figură "intelectualului florentin" care a fost Niccolò Machiavelli. Pornind de aici este posibil să înțelegem mai bine în ce constă "enigmă lui Machiavelli". William Connell ne spune și mai mult. El înlătura cosiderații devenite tabu. Scrisoarea pe care Niccolò Machiavelli i-a
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
reforma protestanta din 1517, cănd Martin Luther a postat cele nouăzeci și cinci de teze în Wittenberg, dar într-un moment în care reforma Bisericii preocupă intens scriitori și oameni ai Bisericii din întreaga Europa. În secolul al XV-lea, intelectualii umaniști fuseseră precauți în privința discutării doctrinelor și practicii Bisericii. Mulți umaniști au urmat cariere ecleziastice sau au găsit alte ocupații în cadrul Bisericii și în cuprinsul secolului al XV-lea Biserică a devenit treptat mai hotărâtă în combaterea argumentelor considerate a
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Bisericii, cât și printre laici și până la sfârșitul secolului al XV-lea au existat semne că acest consens se materializa. Astfel, predică lui Girolamo Svanarola din Florența pentru o reformă a Bisericii a câștigat adepți în rândul populației și al intelectualilor umaniști precum Marsilio Ficino și Giovanni Pico della Mirandola. Deși Savanarola a fost executat în urma unei acuzații false de erezie în 1498, adepții săi i-au păstrat vii ideile și memoria secole de-a rândul. Umanistul olandez Desiderius Erasmus a
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
a recunoscut că aceasta ar putea duce la abuzuri, a tratat autonomia politicii că pe un fapt stabilit o descoperire tot atât de revoluționară și de solidă că cea a descoperirii europene a Lumii Noi. În scrierile sale, Croce a arătat cum intelectualii europeni au încercat în mod real variate stratageme de a aduce politică și etică din nou împreună, dar cu puțin succes, atât de puternică fiind perspectiva lui Machiavelli 44. A folosi știință politică a lui Machiavelli în serviciul unui stat
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
să luăm în considerare declinul lui Orosius în lumina condamnării sale a anticilor păgâni că eternaliști. După cum am văzut, aprecierea lui Orosius a fost cel mai probabil determinată de eșecul istoricilor păgâni de a spune povestea găsită în Geneză. Pentru intelectualii de la începutul Renașterii, cu toate acestea, atunci când Orosius a început să alunece, eternalismul a devenit o problemă de viață foarte actuala. Nimeni nu se scarpină în cap întrebându-se ce a fost "eternalist" la Titus Livius sau Sallust sau Herodot
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
ideilor vechi, cât și a celor actuale privind eternitatea lumii. Acest lucru nu presupune că umaniștii au fost ei înșiși eternaliști. Dar ideea că lumea este eternă a fost de ajutor pentru primele dintr-o lungă serie de încercări ale intelectualilor europeni de a slăbi "strânsoarea istoriei sacre" (Smail, 2008, pp. 12-39) care încă ne domină. Se obișnuia să se argumenteze că o criză politică a precipitat revoluția renascentista în gândirea istorică. Poate era doar o chestiune legată de anumite avantaje
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
între care Lazarus și Steithal, care întemeiază etnopsihologia. Acum se naște egiptologia, în paralel cu fondarea marelui muzeu de antichități din Insulă. Filosofia se raportează direct la știință, ceea ce îl face pe Eminescu să creadă (să se convingă) că un intelectual atent la imperativele timpului trebuia să se îndrepte spre știință, filosofia teoretică găsindu-și loc doar în școli. Ilina Gregori descrie pe larg toată această ambianță febrilă de modernizare, ce o îndreptățește să atragă atenția asupra rejudecării etichetei de romantic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
altcum". Da și nu. Cine se va uita mai atent la tot ce s-a întâmplat în jurul acestei insolențe va constata cu mare ușurință cum se repetă istoria. Atunci, ca și acum, are dreptate Al. Dobrescu, au existat și există intelectuali care "împărtășind alte idealuri artistice" nu gustă poezia eminesciană. Firește, e deptul lor. Numai că, în virtutea acestui drept, nu e permisă, totuși, nesocotirea valorilor naționale, oricare ar fi ele. Scandalul de acum, din jurul naționalistului Eminescu, se dovedește că nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]