14,092 matches
-
cu o minoritate de romano-catolici (22,11%). Pentru 9,79% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. În cadrul învățământului sunt înscriși 1650 de copii. În oraș se găsesc patru școli, șapte grădinițe dintre care trei particulare, o circă financiară (în localul Primăriei), un dispensar deservit de 6 medici și 2 stomatologi, două farmacii, policlinica „Medica-Popești”, un cămin de bătrâni (patronat de Institutul „Sf. Maria”), un cămin de copii orfani (patronat de fundația F.A.R.A.), biserici ortodoxe și catolice, și multe altele. Orașul
Popești-Leordeni () [Corola-website/Science/300508_a_301837]
-
bucăți de lemn, aisberguri etc.) Analogie între echilibrul hidro- static [A] și echilibrul izo- static [B] izostatic 1.gif izostatic 2.gif termică modificarea temperaturii și densității în interiorul Pământului - efect local glaciară fenomenul de încărcare și descărcare produs de greutatea gheții - efect local 1 cm/an Hidro izostazie fenomenul de încărcare și descărcare produs de greutatea apei - efect local Izostazie vulcanică extruziunea magmatică - efect local Izostazie sedimentară eroziunea și depunerea sedimentelor - efect local < 4 mm/an Informații complementare Anthony B. Watts , "Isostasy and
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
talentul de critic de artă în paginile revistei ""L'Européen"", unde publicase eseuri despre operele de artă admirate în muzeul din Nürnberg. Devine în scurtă vreme unul dintre cei mai populari membri ai comunității artistice a Parisului, client obișnuit al localurilor ""Le băteau lavoir"" și ""Le lapin agile"" din Montmartre. Printre prietenii și colaboratorii săi se vor număra Pablo Picasso, Jean Cocteau, Alfred Jarry, Erik Satie, Ossip Zadkine, Max Jacob ș.a. Își câștigă pâinea lucrând la o bancă, dar pentru a
Guillaume Apollinaire () [Corola-website/Science/298588_a_299917]
-
Aceeași dată se găsește și în fondul vorniciei din lăuntru, sâmbria învățătorilor cu nr. 137/1845. Primul învățător a fost Marin Popa David fiul diaconului David sin Popa din comuna Costești. Multă vreme școala din Costești, n-a avut un local propriu, cursurile ținându-se în casele oamenilor sau în sălile primăriilor. Prima școală construită, cu două săli de clasă, datează din anul 1888 având ca învățător pe Adamescu Nicolae. În 1929 se repară vechea școală, ciuruită de gloanțele și schijele
Costești, România () [Corola-website/Science/298657_a_299986]
-
7 ani și ulterior de 8 ani. De-a lungul timpului și această școală devine neîncăpătoare mai ales după anul 1957 când a luat ființă Liceul Teoretic Costești, motiv pentru care au existat mai multe demersuri pentru construirea unui nou local. După 1977 numărul elevilor a crescut simțitor ajungându-se la peste 800, aceștia fiind nevoiți să învețe în localul neîncăpător al școlii vechi, în sălile secției de Repasat, iar o bună parte de timp în internatul Școlii Ajutătoare Costești și
Costești, România () [Corola-website/Science/298657_a_299986]
-
anul 1957 când a luat ființă Liceul Teoretic Costești, motiv pentru care au existat mai multe demersuri pentru construirea unui nou local. După 1977 numărul elevilor a crescut simțitor ajungându-se la peste 800, aceștia fiind nevoiți să învețe în localul neîncăpător al școlii vechi, în sălile secției de Repasat, iar o bună parte de timp în internatul Școlii Ajutătoare Costești și în corpul al-II-lea al acesteia. Datorită acestor probleme de spațiu școlar, în anul 1993 se aprobă construirea unui nou
Costești, România () [Corola-website/Science/298657_a_299986]
-
neîncăpător al școlii vechi, în sălile secției de Repasat, iar o bună parte de timp în internatul Școlii Ajutătoare Costești și în corpul al-II-lea al acesteia. Datorită acestor probleme de spațiu școlar, în anul 1993 se aprobă construirea unui nou local de școală generală în orașul Costești. Acesta este dat în folosință la 15 septembrie 1997, panglica fiind tăiată de primarul orașului, prof. Ion Băncescu și directorul școlii, prof. Gheorghe Mincu. Noul local de școală a fost prevăzut cu o curte
Costești, România () [Corola-website/Science/298657_a_299986]
-
în anul 1993 se aprobă construirea unui nou local de școală generală în orașul Costești. Acesta este dat în folosință la 15 septembrie 1997, panglica fiind tăiată de primarul orașului, prof. Ion Băncescu și directorul școlii, prof. Gheorghe Mincu. Noul local de școală a fost prevăzut cu o curte interioară și o curte exterioară în care este amenajat un teren de sport. Interiorul clădirii cu etaj este bine proporționat: 16 săli de clasă, 4 laboratoare, sală de sport cu toate utilitățile
Costești, România () [Corola-website/Science/298657_a_299986]
-
tipărirea unei opere după moartea autorului și ediția antuma care e o lucrare realizată în timpul vieții autorului. Biblioteconomia este o disciplină în cadrul bibliologiei care studiază organizarea și funcționarea bibliotecii, a operațiilor tehnice de inventariere și evidențiere a cărții, igienă cărții, localul împreună cu personalul bibliotecii. Cărțile sunt înregistrate și catalogate în sensul notării datelor bibliografice și a cotei. Pe baza fiselor mobile se alcătuiesc cataloagele și fișierele bibliotecii, organizate după ordine alfabetică sau tematica. Cataloagele pot fi generale care să cuprindă fișele
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
discutând despre modul de organizare a cancelariei și registraturii. În sec. XIX-XX s-au formulat reguli în privința păstrării și utilizării documentelor. Arhivistica și-a lărgit câmpul de cercetare și a perfecționat metodele de cercetare, impartindu-se în ramuri: Arhiveconomia este localul unde sunt adăpostite arhivele ce trebuie să întrunească o serie de condiții , legate de amplasament, izolare de exterior, dotarea cu săli pentru depozitare, de cabinete de lucru ale arhiviștilor, săli de studiu, pentru conferințe, expoziții, săli ale inventarelor și fișierelor
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
filmului ""Le Rosier de Madame Husson"" („Tânărul virtuos al doamnei Husson”), în care interpretează un rol care îl va caracteriza pe viitor: acela al unui tânăr aparent nătărău, în filmul respectiv, un adolescent naiv care-și pierde virginitatea într-un local rău famat. Urmează o serie de filme, printre care cele sub regia lui Marcel Pagnol: ""Angèle"" (1934), ""Regain"" („Reluarea”, 1937), ""Le Schpountz"" (1937), ""La Fille de Puisatier"" („Fiica fântânarului”, 1940) și, mai tarziu, ""Topaze"" (1950), care îi aduc consacrarea definitivă
Fernandel () [Corola-website/Science/299623_a_300952]
-
pentru viitor a zăcămintelor de ape termale ar putea fi atuurile cele mai importante pentru dezvoltarea economică a orașului. În localitatea Pecica sunt șapte grădinițe, opt școli și un liceu. Liceul din Pecica poartă numele de "Liceul Teoretic „Gheorghe Lazăr”." Localul școlii a fost clădit în anul 1904. În perioada 1919-1956 instituția a funcționat ca școală elementară (primară). În anul 1956 se înființează învățământul liceal. Denumirea școlii apare sub diferite forme, așa cum reiese din documentele vremii: într-o adeverință elaborată de
Pecica () [Corola-website/Science/299642_a_300971]
-
clubul „U” a fost nevoit să își mute temporar reședinta la Sibiu, din cauza Dictatului de la Viena, care a hotărât cedarea unei părți din Transilvania Ungariei horthyste. La ordinul ministrului Apărării Naționale, studenților de la Cluj li s-a pus la dispoziție localul cazarmei "Avram Iancu" și al Școlii Speciale de Cavalerie din Sibiu. Pe lânga hrana primită la internatul unde erau cazați, fotbaliștii au învățat să-și procure surse suplimentare de hrană, prinzând pește cu mâna pe malul Cibinului. Prada era dusă
FC Universitatea Cluj () [Corola-website/Science/299670_a_300999]
-
Muntenia. Etnograful vrâncean Ion Diaconu consideră că acești oieri vrânceni nu sunt mocani „adevărați”, ci păstori moldoveni medievali din Țara Vrancei și că au primit denumirea "mocani" doar prin asociere. Mocanii vrânceni nu practica transhumanța, mutandu-se doar vara pe local, în munții Vrancei. Țara Vrancei avea în evul mediu o identiate proprie, diferită de cea a Moldovei. Nu întâmplător, balada "Miorița" are ca personaje un baci vrâncean, distinct de cel moldovean și de cel ungurean. Cu toate că nu au fost ei
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
DEC), Northern Telecom, și StrataCom au format un consorțiu pentru a se concentra asupra dezvoltării. Ei au produs un protocol care furniza capabilități adiționale mediilor complexe de rețea. Aceste extensii Frame Relay sunt denumite generic „interfață de management local” (eng. Local Management Interface - LMI). "Identificatorii conexiunii de date" (eng. DataLink Connection Identifiers - DLCI) sunt numere care se referă la căile dintr-o rețea releu de cadre. Ei sunt importanți numai local ceea ce înseamnă că atunci când dispozitivul A trimite date către dispozitivul
Releu de cadre () [Corola-website/Science/299045_a_300374]
-
ungurești și boemiene din secolele XVI - XVII. Pe teritoriul acestei localități, în diverse etape, s-au descoperit: Școala săsească datează din 1397, dar numele primului învățător se păstrază din 1462, din documentul de numire a lui "Sigismund - rektor parohialis". Ca local de școală s-au utilizat încăperile din fortificația bisericii. Datorită creșterii numărului de elevi, în 1872 a fost contruită prima clădire destinată exclusiv școlii săsești. În prerioada interbelică s-a construit și o a doua școală a sașilor precum și școala
Ațel, Sibiu () [Corola-website/Science/299102_a_300431]
-
a lungul întregii vieți atât de agitate a generației lor. Primele clase de liceu le-a făcut în București, la "Sfântul Sava", iar ultimele la "Spiru Haret". Bacalaureatul și-l dă în 1944, împreună cu absolvenții liceelor din Turnu Severin, în localul școlii din Sisești, comună în care, din cauza bombardamentelor anglo-americane, se refugiaseră profesori și candidați. În toamna aceluiași an, din cauza invaziei sovietice, ajunge cu întârziere în București și pierde termenul de înscriere la facultate. S-a înscris apoi la Facultatea de
Ion Ioanid () [Corola-website/Science/299214_a_300543]
-
învățământul moiseian. Perioada cea mai dramatică a fost după Al Doilea Război Mondial, când întreaga comună a fost distrusă de trupele lui Horthy. Moiseienii au reușit să ridice, în perioada anilor 1947-1970, 45 de săli de clasă în cele șapte localuri proprii. Învățătoarea Alexandrina Nap descrie acele zile marcate de tragedii, dar și de speranțe: „Îmi aduc aminte de primăvara anului 1939, când am obținut transferul la Moisei, meleaguri cu o natură îmbietoare la viață și la muncă, unde m-am
Moisei, Maramureș () [Corola-website/Science/299764_a_301093]
-
periferia satului. Clădirea avea o singură încăpere, era lipsită de dependințe, ceea ce îngreuna destul de mult procesul de învățământ. Nu exista un spațiu pentru depozitarea materialului didactic, achiziționat după multă stăruință pe lângă autorități sau confecționat de învățători împreună cu elevii lor. Deși localul era necorespunzător, se făceau eforturi pentru întreținerea și igienizarea lui. Într-un proces verbal din 22 octombrie 1926 se nota că în sala de clasă este ordine și curățenie, iar padimentul este proaspăt uleiat . Pentru că satul se întindea pe o
Alma, Sibiu () [Corola-website/Science/299834_a_301163]
-
iar padimentul este proaspăt uleiat . Pentru că satul se întindea pe o lungime de doi kilometri, era dificil pentru copii mici să meargă la școală. Din acest motiv, încă din 1926 se semnala nevoia urgentă de a se edifica un nou local pentru școală. Prin aplicarea legii de reformă agrară din 1920-1921 a fost expropriate două terenuri intravilane din proprietatea moșierului Kabos Francisc, aflate în zona centrală a satului, cu scopul de a se construi o clădire destinată învățământului, însă începerea lucrărilor
Alma, Sibiu () [Corola-website/Science/299834_a_301163]
-
primăriei Alma - oferea școlarilor două săli de clasă, curate și luminoase, cu spațiu relativ suficient pentru desfășurarea procesului didactic în perioada imediat următoare primului război mondial. Un proces verbal din 22 februarie 1928 semnalează că a început construcția unui nou local pentru școală. Clădirea a fost finalizată parțial în anul 1930. Elevii s-au mutat în școala nouă, care avea cancelarie, hol și două săli de clasă cu toate dotările necesare desfășurării activității didactice. Cea de-a treia sală a rămas
Alma, Sibiu () [Corola-website/Science/299834_a_301163]
-
primelor reprezentații cinematografice în București. Pentru scurt timp cinematograful se mută în sala cea mare din clădirea de pe bulevardul "„Eforiei Spitalelor Civile”", apoi în sala "„Hugues”" ( vis-a-vis de vechiul Teatru Național) iar după o vacanță de vară din nou în localul ziarului "„L'Indépendance Roumanie”". De această dată cu spectacole permanente, atracția mondenă devenind un spectacol popular al bucureștenilor. Prima peliculă filmată în România prezintă o "actualitate": parada regală de la 10 mai 1897 (A.N.F.) Un lucru demn de remarcat este
Filmul românesc până în 1948 () [Corola-website/Science/299822_a_301151]
-
Pop Marțian, Al.Giugaru, N Soreanu, Brândușa Grozăvescu și alții. Premiera 5 octombrie 1925 la cinema "„LUX”". In același mod realizează Jean Georgescu și filmul "„Milionar pentru o zi”" (1925) într-un cabaret din București din dorința de reclamă pentru local a proprietarului. Jean Mihail realizează "„Lia”" (1927), pe un scenariu și produs de Mircea Filotti, finanțat de un afacerist german care voia să îndeplinească dorința soției, o acriță de teatru cu gândul să se vadă vedetă de film. Tot în
Filmul românesc până în 1948 () [Corola-website/Science/299822_a_301151]
-
Sibiului și adusă în Apoldu de Jos în anul 1770 de către credincioși, într-o noapte, cu carele trase de boi, pe un drum de hotar. Școala Apoldu de Jos a fost atestată documentar în Conscripția episcopului Athanasie Rednic din 1765. Localul școlii este compus din trei corpuri de clădire, dintre care cel mai vechi datează din 1886. Școala din Sîngătin este la fel de veche, deși nu sunt date certe decât pentru localul în care funcționează astăzi școala, construit în 1850. Școala din
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
fost atestată documentar în Conscripția episcopului Athanasie Rednic din 1765. Localul școlii este compus din trei corpuri de clădire, dintre care cel mai vechi datează din 1886. Școala din Sîngătin este la fel de veche, deși nu sunt date certe decât pentru localul în care funcționează astăzi școala, construit în 1850. Școala din Sîngătin a functionat cu două cicluri de învățământ, gimnazial și primar, pană în 1975. Astăzi, populația școlară este puțin numeroasă, 7-15 elevi care învață în clase simultane și 15-17 preșcolari
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]